Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 7799/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7799/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-07-2014 în dosarul nr. 15807/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr.15._
Sentința civilă nr.7799
Ședința publică din data de 21.07.2014
Completul constituit din:
Președinte: C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol soluționarea cauzei având ca obiect ordonanță de plată – O.U.G. 119/2007 – art.1013 C.proc.civ., acțiune formulată de creditoarea R. Autonomă de Distribuire a Energiei Termice S.A., cu sediul în C., ..14A, județ C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului C. sub numărul J_, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, reprezentată legal prin d-nul I. Rachieru, în calitate de Manager General, în contradictoriu cu debitoarea S.C. E. N. ART S.R.L., CUI RO_, cu sediul în C., Bvd. Tomis nr. 224, ., apt. 23, județ C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.07.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 21.07.2014 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.05.2014, sub nr.15._, creditoarea R. Autonomă de Distribuire a Energiei Termice S.A., cu sediul în C., ..14A, județ C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului C. sub numărul J_, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, reprezentată legal prin d-nul I. Rachieru, în calitate de Manager General,a solicitat instanței emiterea ordonanței de plată privind obligarea debitoarei S.C. E. N. ART S.R.L., CUI RO_, cu sediul în C., Bvd. Tomis nr. 224, ., apt. 23, județ C., la:
- plata sumei 2.747,61 lei, defalcată după cum urmează:
-2.667,01 lei lei cu titlul debit principal, reprezentând contravaloare facturi fiscale:
- FF nr._/31.01.2013;
- FF nr._/28.02.2013;
- FF nr._/31.03.2013;
- FF nr._/30.04.2013;
- FF nr._/30.11.2013;
- FF nr._/31.12.2013;
- FF nr._/31.01.2014;
- FF nr._/28.02.2014;
-80,60 lei, cu titlul penalități de întârziere la platăaferente debitului principal anterior specificat, conform următoarelor facturi fiscale:
- FF nr._/28.02.2013;
- FF nr._/31.03.2013;
- FF nr._/30.04.2013;
- FF nr._/30.11.2013;
- FF nr._/31.12.2013;
- FF nr._/31.01.2014;
- FF nr._/28.02.2014;
- plata sumei de 206,72 lei cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și taxă somație cu conținut declarat.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, în baza contractului de furnizare a energiei termice sub formă de apă caldă menajeră și căldură, încheiat cu debitoarea, a prestat acest serviciu în beneficiul debitoarei, emițând corespunzător facturi în contul acesteia.
Creditoarea învederează instanței împrejurarea că, în cazul serviciului public de alimentare cu energie termică, atât conduita furnizorului, cât și cea a utilizatorului (consumatorului) sunt stabilite imperativ și nu se poate deroga atenuând sau extinzând obligațiile părților.
În drept, societatea creditoare a invocat art.969 și art.970 C.civ. din 1864; art.1013 – 1014 C.proc.civ., Legea nr.325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică; Legea nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice; Ordinul nr.91/2007 pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică.
În dovedirea cererii, societatea creditoare a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri:
-Contract de furniyare a energiei termice nr.2855/15.12.2009 (filele nr.32 – 36, din dosar);
- facturi fiscale (filele nr.23 – 29, din dosar):
-somația de plată (filele nr.31, 7 - 8, din dosar);
-talon confirmare de primire (fila nr.13, din dosar);
-nota inventar (fila nr.12, din dosar);
-situația facturilor neîncasate (filele nr.14 - 16, din dosar);
-calculul majorărilor(filele nr.16 - 22, din dosar) ;
-extras de cont cod 14-6-3 (fila nr.30, din dosar) ;
-factura aferentă serviciului poștal, plus bordeou (fila nr.9, fila nr.10, din dosar).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200,00 lei, conform OP nr.1081/20.05.2014 (fila nr.6, din dosar), în conformitate cu prevederile art.6 alin.2 din O.U.G. nr. 80/26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru.
Debitoarea, legal citată în conformitate cu prevederile art.1018 alin.1 – alin.3 C.proc.civ., nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentată în instanță spre a formula apărări.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
1. Asupra capătului de cerere referitor la debitul principal:
În drept :
Prevederile procedurii ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de banicare rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege. (2) Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentului titlu creanțele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență (Art.1013 alin.1 și alin.2 C.proc.civ.).
Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței se determină în conformitate cu prevederile art.662 alin.2 – alin.4 C.proc.civ.: (2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. (3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În citație se va preciza că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată, făcându-se mențiune că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanța, față de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului(art.1018 alin.3 C.proc.civ.).
Obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată (art.1164 C.civ.).
Principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda) consacrat de art.969 C.civ. din 1864: Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Principiul precitat are rolul primar de a explica și ordona raportul juridic născut între părți ca urmare a încheierii contractului, pentru ca apoi să se poată impune ca realitate obiectivă terților, prin intermediul opozabilității efectelor contractului.
Răspunderea contractuală este o urmare a principiului forței obligatorii a contractului și se întemeiază pe ideea de reparație a prejudiciului cauzat prin neexecutare Culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.
În speță :
Între creditoarea R. Autonomă de Distribuire a Energiei Termice S.A. și debitoarea S.C. E. N. ART S.R.L. s-a încheiat Contractul de furnizare a energiei termice nr.2855/15.12.2009 (filele nr.32 – 36, din dosar).
Având în vedere prevederile art. 1082 C.civ. din 1864, aplicabile în cauză raportat la momentul încheierii contractului, conform cărora „debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu îi poate fi imputată”, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce îl privește pe pârât, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită a pârâtului constă în nerespectarea unor obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă conform facturilor emise în temeiul contractului menționat, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 2.667,01 de lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor fiscale depuse la dosar și emise în temeiul contractual menționat.
În privința vinovăției pârâtei, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 1082 Cod civil, în materie contractuală, neexecutarea unei obligații dă naștere unei prezumții relative de vină în sarcina debitorului obligației neexecutate. În același sens, instanța constată că pârâta, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligații, pe care nu și-a îndeplinit-o, nedepunând niciun înscris și neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate.
Totodată, din înscrisurile administrate în cauză, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil încheiat cu pârâtul și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât.
Debitul principal solicitat este aferent perioadei 30.11.2013 – 28.02.2014.
Astfel, pentru contravaloarea energiei termice, au fost emise în contul debitoarei următoarele facturi fiscale, însumând un total de 2.667,01 lei cu titlul debit principal, reprezentând contravaloare energie termică consumată:
- FF nr._/31.01.2013;
- FF nr._/28.02.2013;
- FF nr._/31.03.2013;
- FF nr._/30.04.2013;
- FF nr._/30.11.2013;
- FF nr._/31.12.2013;
- FF nr._/31.01.2014;
- FF nr._/28.02.2014.
Instanța constată că, deși legal citată, debitoarea nu a invocat și nu a probat nici executarea obligației de plată pe care și-a asumat-o, și nici existența unei cauze exoneratoare de răspundere. Pe cale de consecință, instanța apreciază că există o neexecutare culpabilă din partea debitoarei a propriilor obligații contractuale.
Pentru următoarele considerente instanța apreciază pe deplin îndeplinită condiția caracterului cert, lichid și exigibil al creanței:
(1). Facturile fiscaleau fost acceptate la plată de către debitoare, prin semnătură și aplicarea ștampilei (filele nr.23 – 30, din dosar).
Pentru a putea identifica cu precizie evidența creanțelor și decontărilor creditoarei în relația cu clientul S.C. Lacrista Accountant S.R.L., pentru serviciile contractate, s-a depus în probațiunea cauzei fișa contului 411 analitic client S.C. Lacrista Accountant S.R.L.
(2). În privința conținutului facturii pe care furnizorul de energie termică o emite în contul consumatorului, instanța reține că art.190 lit.(g) din Ordinul nr. 91/20.03.2007 pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică impune furnizorului obligația de a specifica o . mențiuni dintre care unele constituie criterii de natură a determina precis lichiditatea creanței. Astfel, la emiterea facturii fiscale pentru energia termică consumată, furnizorul va trece obligatoriu în factură locul de consum, cantitatea de energie termică consumată, cantitatea de energie termică facturată, tariful aprobat, baza legală a tarifului, suma totală de plată, data emiterii, termenul scadent, valoarea penalizărilor curente și soldul acestora, soldul facturilor neachitate și celelalte elemente stabilite de legislația în vigoare, în cazul în care s-a convenit facturarea energiei termice în tranșe egale lunare, conform prevederilor legale în vigoare, furnizorul fiind obligat să treacă în facturile emise și energia termică efectiv consumată în luna curentă și cantitatea totală de energie termică furnizată și neachitată.
Facturile fiscale evidențiază în detaliu prestările de servicii de care a beneficiat debitoarea, prețul unitar și cantitatea, criterii în funcție de care, apoi, s-au determinat corect baza de calcul, TVA-ul aferent și totalul acceptat la plată.
Analizând condiția în discuție din perspectiva facturilor fiscale emise în contul debitoarei, instanța constată că acestea evidențiază toate aceste detalii impuse prin actul normativ menționat (prestările de servicii de care a beneficiat debitoarea, prețul unitar și cantitatea, în funcție de care, apoi, s-au determinat corect baza de calcul, TVA-ul aferent și totalul acceptat la plată) astfel că, față de criteriile indicate, instanța apreciază îndeplinită și condiția lichidității creanței.
(3). Față de scadența înscrisă în facturi (05.04.2013, 07.05.2013, 26.05.2013, 30.12.2013, 31.01.2014, 06.03.2014, 05.04.2014), termenul de plată a expirat, creanța fiind, deci, exigibilă.
Potrivit art.38 alin.1 lit.(a) din Legea nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, utilizatorii de energie termică au obligația să achite la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr.51/2006, utilizatorii de energie termică sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură.
Soluția instanței:
Față de cele mai sus expuse și având în vedere că, în materia obligațiilor de rezultat, precum cea din prezenta cauză, sarcina probei se împarte între creditor, care trebuie să dovedească existența obligației, și debitor, care, ulterior, trebuie să dovedească faptul executării acestei obligații sau stingerea ei în alt mod dintre cele prevăzute de art.1615 - 1634 C.civ. (desi, potrivit art.14 alin.2 – alin.4 C.proc.civ., acesteia îi incumba sarcina probării acestei apărări), instanța apreciază ca fiind vădit fondate pretențiile formulate de creditoare împotriva debitoarei.
Pe cale de consecință, reținând că în speță s-a făcut dovada existenței în patrimoniul creditoarei a unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 2.667,01 lei, în temeiul art.1021 C.proc.civ., debitoarea va fi somată să plătească creditoarei suma de 2.667,01 lei, cu titlul debit principal, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale:
- FF nr._/31.01.2013;
- FF nr._/28.02.2013;
- FF nr._/31.03.2013;
- FF nr._/30.04.2013;
- FF nr._/30.11.2013;
- FF nr._/31.12.2013;
- FF nr._/31.01.2014;
- FF nr._/28.02.2014;
2. Asupra capătului de cerere referitor la penalitățile de întârziere:
Având în vedere specificul serviciului contractat, instanța va reține dispozițiile art.38 alin.1 lit.(a) teza finală din Legea nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică coroborat cu art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice care dispun că: neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, după cum urmează:a)penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; b)penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare; c)valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
Textul legal precitat trebuie coroborat cu art.120 pct.7 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, care prevede expres cuantumul penalităților de întârziere.
În art.22 alin.1 din contractul încheiat între părți au fost preluate dispozițiile art.38 alin.1 lit.(a) teza finală din Legea nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică coroborat cu art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice. Prin urmare, prin angajamentul de plată, debitoarea și-a asumat obligația că, în cazul în care nu va achita facturile emise în contul său în termen de 30 de zile de la data scadenței, va trebui să achite penalități de întârziere.
În speță, creditoarea a solicitat 80,60 lei reprezentând majorări de întârziere, pentru neplata la termen facturilor, sumă cuprinsă în următoarele facturi fiscale emise în contul debitoarei:
- FF nr._/28.02.2013;
- FF nr._/31.03.2013;
- FF nr._/30.04.2013;
- FF nr._/30.11.2013;
- FF nr._/31.12.2013;
- FF nr._/31.01.2014;
- FF nr._/28.02.2014;
Față de suma cuprinsă în facturile invocate de societatea creditoare drept bază a pretențiilor sale, dar și față de faptul că penalitățile de întârziere sunt prevăzute de lege, instanța apreciază că penalitățile calculate au caracter cert, lichid și exigibil.
Raportat la considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța urmează a reține că, în speță, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul creditoarei a unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 80,60 lei, motiv pentru care debitoarea va a fi somată să plătească creditoarei suma de 80,60 lei, cu titlul penalități de întârziere aferente debitului principal.
3. Asupra capătului de cerere referitor la cheltuielile de judecată:
În drept:
Art. 453 C.proc.civ.: (1)Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2)Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
În speță:
Prin cererea de chemare în judecată creditoarea a solicitat instanței obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și taxă somație cu conținut declarat. Pe parcursul judecății atașând la dosarul cauzei, în probațiunea acestui capăt de cerere, OP nr.1081/20.05.2014 (fila nr.3, din dosar) și factura fiscală nr.6694/09.04.2014 (fila nr.9, din dosar).
Soluția instanței:
Având în vedere cererea creditoarei de acordare a cheltuielilor de judecată raportată la soluția de admitere a cererii privind emiterea ordonanței de plată, în temeiul dispozițiile art.453 C.proc.civ., instanța va admite capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată și, pe cale de consecință va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de suma de 206,72 lei cu titlul cheltuieli de judecată, din care:
-200,00 lei reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru, achitată cu OP nr.1081/20.05.2014;
-6,72 leireprezentând taxă scrisoare cu conținut declarat și confirmare de primire, achitată conform chitanței ../DataCNPRCT10_/09.04.2014.
4. Instanța din oficiu:
În temeiul dispozițiilor art.1021 alin.3 C.proc.civ., constatând că pretențiile societății creditoare sunt justificate, în scopul executării obligației de plată, instanța va fixa un termen de plată pentru debitoare de 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
În temeiul dispozițiilor art.1023 alin.1 C.proc.civ., prezenta hotărâre poate fi atacată cu cerere în anulare, de către debitoare, în termen de 10 zile de la comunicare.
În temeiul dispozițiilor art.1023 alin.4 C.proc.civ., cererea în anulare se va depune la Judecătoria C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea având ca obiect ordonanță de plată formulată de către creditoarea R. Autonomă de Distribuire a Energiei Termice C., cu sediul în C., ..14A, județ C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului C. sub numărul J_, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, reprezentată legal prin d-nul I. Rachieru, în calitate de Manager General, în contradictoriu cu debitoarea S.C. E. N. Art S.R.L., CUI RO_, cu sediul în C., Bvd. Tomis nr. 224, ., apt. 23, județ C..
Somează debitoarea să plătească creditoarei suma de2.747,61 lei, defalcată după cum urmează:
-2.667,01 lei cu titlul debit principal, reprezentând contravaloare energie termică consumată, conform următoarelor facturi fiscale:
- FF nr._/31.01.2013;
- FF nr._/28.02.2013;
- FF nr._/31.03.2013;
- FF nr._/30.04.2013;
- FF nr._/30.11.2013;
- FF nr._/31.12.2013;
- FF nr._/31.01.2014;
- FF nr._/28.02.2014;
-80,60 lei cu titlul penalități de întârziere la platăaferente debitului principal anterior specificat, conform următoarelor facturi fiscale:
- FF nr._/28.02.2013;
- FF nr._/31.03.2013;
- FF nr._/30.04.2013;
- FF nr._/30.11.2013;
- FF nr._/31.12.2013;
- FF nr._/31.01.2014;
- FF nr._/28.02.2014;
Fixează termen de plată pentru debitoare 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 206,72 lei cu titlul cheltuieli de judecată, din care:
-200,00 lei reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru, achitată cu OP nr.1081/20.05.2014;
-6,72 leireprezentând taxă scrisoare cu conținut declarat și confirmare de primire, achitată conform chitanței ../DataCNPRCT10_/09.04.2014.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare, în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Cererea de anulare se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.07.2014.
Președinte, Grefier,
Judecător C. I.. L. B.
Red. Jud CI/08.08.2014
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2014.... → |
|---|
