Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 8603/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8603/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-08-2014 în dosarul nr. 13155/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8603/2014
Ședința publică din data de 22.08.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea cererii pentru emiterea ordonanței de plată, cerere formulată de creditoarea S.C. „H. M. & D.” S.R.L. cu sediul în municipiul București, .. 6, clădirea 34, parter, biroul 1, sector 6, în contradictoriu cu debitoarea S.C. „I. D. Clinic” S.R.L. cu sediul în municipiul C., ., parter, jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.08.2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, pentru ca societatea debitoare să redacteze și să depună concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 222 alin. 2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 22.08.2014 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.05.2014, sub număr dosar_/ 212/ 2014, creditoarea S.C. „H. M. & D.” S.R.L. a solicitat instanței să emită ordonanța de plată prin care debitoarea S.C. „I. D. Clinic” S.R.L. să fie obligată la plata sumei de_.38 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, precum și a dobânzii legale calculate asupra debitului principal, cu cheltuieli de judecată
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a livrat debitoarei mărfuri, conform facturilor anexate cererii introductive de instanță, însă acestea nu au fost achitate, cu toate că S.C. „I. D. Clinic” S.R.L. a fost somată în acest sens.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 și urm. din Codul de procedură civilă, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei,
Debitoarea, citată fiind potrivit art. 167 Cod procedură civilă, nu a formulat întâmpinare și nici nu a depus concluzii scrise, deși instanța a amânat pronunțarea potrivit art. 222 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată reclamantei creditoare.
Examinând materialul probator al dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1013 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispozițiile Titlului IX referitor la procedura ordonanței de plată „se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
Art. 1020 din același cod stipulează: „(1) Dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere. (2) Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.”
În cauza de față, procedând la verificarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Judecătoria apreciază că cererea promovată de creditoare este întemeiată în parte.
Astfel, art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă statuează: „(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. (3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.”
Se reține că, deși creditoarea invocă în anexa cererii - „documente nesoldate clienți la data 14.10.2013” - corespunzătoare clientului S.C. „I. D. Clinic” S.R.L., un număr de 56 facturi, în valoare totală de_.38 lei, totuși la dosar au fost depuse numai facturile nr._/ 23.05.2013 (f. 5), nr._/ 23.05.2013 (f. 6), nr._/ 23.05.2013 (f. 7), nr._/ 23.05.2013 (f. 8), nr._/ 23.05.2013 (f. 9), nr._/ 23.05.2013 (f. 10), nr._/ 23.05.2013 (f. 11), nr._/ 23.05.2013 (f. 12), nr._/ 23.05.2013 (f. 13), nr._/ 23.05.2013 (f. 14), nr._/ 23.05.2013 (f. 15), nr._/ 23.05.2013 (f. 17), nr._/ 23.05.2013 (f. 18) și nr._/ 23.05.2013 (f. 19), în valoare totală de_.98 lei, cu privire la care creditoarea susține că nu a fost achitat până în prezent.
Aceste facturi sunt însușite prin ștampilare și semnare de către reprezentantul cumpărătorului, astfel că fac dovada convenției intervenite între părți, debitoarea nefăcând dovada (nici măcar afirmând) că nu ar fi primit facturile în discuție și mărfurile astfel facturate.
În aprecierea instanței, înscrisurile aflate la dosarul cauzei dovedesc pe deplin că între părți a intervenit un contract - negotium iuris - prin care S.C. „H. M. & D.” S.R.L. și-a asumat obligația de a furniza către S.C. „I. D. Clinic” S.R.L. mărfurile enumerate în cuprinsul facturilor, iar aceasta din urmă și-a asumat obligația de plată a acestor mărfuri.
În ceea ce privește prețul acestor mărfuri, se constată că acesta nu este contestat de către societatea debitoare. Termenul de plată este indicat în cuprinsul facturilor, respectiv la data de 22.07.2013.
Prin urmare, instanța apreciază caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse prin acțiunea de față, în baza facturilor depuse la dosar.
Potrivit art. 1270 cod civil „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, astfel încât debitoarei îi revenea obligația de a efectua, la termenul stabilit, plata mărfurilor cumpărate.
Instanța reține că în materie contractuală sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și executarea propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății, în conformitate cu dispozițiile art. 1469 din Codul civil sau o altă modalitate de stingere a obligațiilor reglementată de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract, conform art. 1351 din același cod, prin intervenirea unui caz fortuit sau de forță majoră.
Obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, revenindu-i doar sarcina de a dovedi existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului. Acestuia din urmă îi revine sarcina de a dovedi, prin documente justificative ale plății, faptul că între cele două entități nu mai exista nici o obligație valabilă, creanța pretinsă fiind stinsă anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta-creditoare a făcut dovada existenței unor contracte valabile, susținând totodată executarea propriilor obligații, executare ce nu este contrazisă de către debitoare și nici infirmată prin probele administrate, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâta-debitoare, instanța apreciază că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, că și-a executat propriile obligații.
Totodată, instanța reține, potrivit dispozițiilor art. 1018 alin. 3 din Codul de procedură civilă, că pârâta-debitoare recunoaște pretențiile exhibate prin cererea de chemare în judecată, față de nedepunerea întâmpinării.
Debitoarea se află de drept în întârziere privind obligația de plată a unei sume de bani, potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d) din Codul civil, astfel că datorează creditoarei daune moratorii constând în dobânda legală penalizatoare, în concordanță cu dispozițiile art. 1535 din Codul civil coroborate cu cele ale O.G. nr. 13/ 2011.
În concluzie, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute art. 1013 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța - în temeiul art. 1021 Cod procedură civilă - va admite cererea în limitele arătate și va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de_.98 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate potrivit facturilor nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013 și nr._/ 23.05.2013, precum și dobânda legală calculate asupra acestei sume, de la scadență (22.07.2013) și până la achitarea integrală a debitului.
Termenul de plată, va fi stabilit, conform art. 1021 alin. 3 Cod procedură civilă, la 10 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, văzând cererea creditoarei de acordare a cheltuielilor de judecată și reținând culpa procesuală a debitoarei în această cauză, instanța o va obliga pe aceasta din urmă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. „H. M. & D.” S.R.L., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J40/_/ 2005, CUI_, cu sediul în municipiul București, .. 6, clădirea 34, parter, biroul 1, sector 6,, în contradictoriu cu debitoarea S.C. „I. D. Clinic” S.R.L., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J13/ 2011/ 2012, CUI_, cu sediul în municipiul C., ., parter, jud. C..
Obligă debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri:
- suma de_.98 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate potrivit facturilor nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013, nr._/ 23.05.2013 și nr._/ 23.05.2013;
- dobânda legală calculată asupra debitului principal de_.98 lei, de la scadența obligației de plată (22.07.2013) și până la data achitării integrale a debitului;
- suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept la cerere în anulare pentru debitoare, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.08.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. Jud. M.G./22.08.2014;
Tehnored. Grf. C.B./03.09.2014/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Hotărâre din 17-03-2014,... → |
|---|
