Pretenţii. Sentința nr. 3/2014. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 3/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 20750/212/2013

Dosar nr. 20._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

SENTINȚA CIVILĂ nr. 3.829

Ședința publică din data de 04.04.2014

Instanța constituită din:

Președinte: Minaev I.

Grefier: S. M. E.

Pe rol, soluționarea cauzei civile cauzei având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta C. N. ADMINISTRATIA PORTURILOR MARIITIME SA CONSTANTA, cu sediul în CONSTANTA INCINTA PORT GARA MARITIMA, în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în CONSTANTA, .. 3, ., .> Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 04.04.2014, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA:

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.08.2013, sub numărul 20._, reclamanta C. NAȚIONALĂ „ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME” S.A. C. a solicitat obligarea pârâtei S.C. N. P. INDUSTRY S.R.L. la plata sumei de 5.913,05 lei, cu titlu de contravaloare servicii canalizare ape pluviale, chirie și tarif de utilizare domeniu portuar, și a sumei de 1.119,06 lei, cu titlu de penalități de întârziere. De asemenea, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acestei cereri.

În motivarea în fapt a cererii, aceasta a arătat că între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 5.110/01.01.2009, al cărui termen de executare a fost prelungit succesiv, în baza căruia pârâta a beneficiat de folosința imobilului individualizat în contract, de utilizarea domeniului portuar individualizat în contract, precum și de serviciile de canalizare a apelor pluviale aferente imobilului închiriat, asumându-și obligația corelativă de a plăti contravaloarea acestor servicii, stabilită în contract.

Aceasta a mai învederat că, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 2 și art. 27 alin. 3 din contract, pârâta, în calitate de locatar, și-a asumat obligația de a plăti, în termen de 5 zile lucrătoare de la confirmarea de primire a facturilor, sumele de bani menționate în facturile fiscale emise în temeiul contractului, în caz contrar, având obligația de a plăti o penalitate de întârziere de 0,3% pe zi, până la data achitării efective a sumei de bani scadente.

Reclamanta a menționat că și-a îndeplinit propriile obligații contractuale și, în vederea încasării prețului serviciilor prestate pârâtei, a emis, în perioada 31.10._13, facturi fiscale în cuprinsul cărora a fost reliefată obligația de plată a sumei de 5.913,05 lei, cu titlu de contravaloare servicii canalizare ape pluviale, de chirie și de tarif de utilizare domeniu portuar, și obligația de plată a sumei de 1.119,06 lei, cu titlu de penalități de întârziere, pentru neplata la scadență a sumelor de bani datorate de pârâtă în temeiul contractului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270 Cod civil.

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, în fotocopii conforme cu originalul, alăturat cererii de chemare în judecată: contractul de închiriere nr. 5110/01.01.2009, anexele acestuia și actele adiționale nr. 1-7, facturile fiscale emise în perioada 09.03._13 și dovezile de comunicare a acestora către pârâtă, tabelele de calcul al penalităților, fișa analitică a pârâtei și dovada de reprezentare a societății pentru semnatarul cererii.

De asemenea, aceasta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.

Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 483,98 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

Pârâta, deși legal citată, cu un exemplar al cererii de chemare în judecată și al înscrisurilor depuse în probațiune de reclamantă, nu a formulat întâmpinare în termenul defipt de lege în acest sens și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și face apărări.

A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de reclamantă.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin contractul de închiriere nr. 5.110, încheiat la data de 01.01.2009, reclamanta, în calitate de locator, și-a asumat obligația de a-i asigura pârâtei, în calitate de locatar, folosința imobilului individualizat în contract, respectiv, platformă în suprafață de 294 m.p., utilizarea domeniului portuar aferent platformei închiriate, precum și serviciile de canalizare a apelor pluviale și meteorice aferente imobilului închiriat, pârâta asumându-și obligația corelativă de a plăti prețul folosinței imobilului, tariful de utilizare a domeniului portuar și contravaloarea serviciilor asigurate de reclamantă, în cuantumul stabilit în contract.

În conformitate cu prevederile art. 26, art. 27 și art. 28 din contract, pârâta, în calitate de locatar, și-a asumat obligația de a plăti prețul serviciilor asigurate de reclamantă, stabilit în contract, pe întreaga durată de folosință a bunului, de la primire și până în momentul restituirii acestuia către administrație, pe bază de proces verbal, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea facturilor emise de reclamantă, în caz contrar, pârâta fiind ținută a-i plăti locatorului o penalitate de întârziere în cuantum de 0,3% pe zi, până la data plății efective, cuantumul penalității putând depăși cuantumul debitului principal. Anexa nr. I a contractului, semnată de părțile contractante, dovedește predarea de către locatoarea-reclamantă către locatara-pârâtă a bunului imobil închiriat.

Contractul de închiriere nr. 5.110/01.01.2009 a fost modificat succesiv, prin actele adiționale încheiate de părți, termenul de executare a acestuia fiind prelungit până la data de 31.12.2013, prin actul adițional nr. 7, înregistrat sub numărul 12.315/12.04.2013.

Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 134/2010, privind Noul Cod de Procedură Civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a înscrisurilor invocate de creditoarea din prezenta cauză, în susținerea pretențiilor sale, se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la data săvârșirii actelor juridice care fac obiectul probațiunii. În cauză, în privința contractului de închiriere nr. 5.110/01.01.2009, anexelor și actelor adiționale ale acestuia, încheiate anterior datei de 15.02.2013, în temeiul art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011, sunt aplicabile prevederile art. 46 Cod comercial, potrivit cărora obligațiile comercianților, profesioniști în accepțiunea acordată acestei noțiuni de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, se probează cu înscrisuri sub semnătură privată.

Prin raportare la prevederile art. 46 Cod comercial, contractul de închiriere nr. 5110/01.01.2009 și anexa nr. I a acestuia, fac dovada îndeplinirii de către reclamantă a propriilor obligații asumate în temeiul contractului, respectiv, predarea bunului imobil închiriat și astfel asigurarea dreptului de folosință asupra acestuia pârâtei, asigurarea folosinței domeniului portuar și asigurarea serviciilor de canalizare pentru colectarea apelor pluviale și meteorice aferente bunului imobil închiriat, în aceste condiții, emiterea facturilor fiscale din perioada 31.10._13, cuprinzând obligația de plată a sumei de 5.913,05 lei, cu titlu de contravaloare servicii de canalizare ape pluviale, de chirie și de tarif de utilizare domeniu portuar, realizându-se de reclamantă în vederea încasării de la pârâtă a sumelor de bani la care era îndrituită în temeiul contractului, ca urmare a îndeplinirii propriilor obligații.

Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil încheiat cu pârâta și a executării propriilor obligații, dovedind în același timp nașterea în patrimoniul pârâtei a obligației de plată a prețului serviciilor de care acesta a beneficiat în cuantum de 5.913,05 de lei.

Având în vedere că anterior menționatul contract de închiriere a fost încheiat între reclamanta și pârâta din prezenta cauză la data de 01.01.2009, deci anterior intrării în vigoare a Noului cod civil – Legea nr. 287/2009, în temeiul art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, acest contract, în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, este guvernat de legea în vigoare la momentul încheierii sale, în speță, Codul comercial, și, în completare, în baza art. 1 alin. 2 Cod comercial, Codul civil din 1864.

În drept, având în vedere prevederile art. 969 alin. 1 Cod civil, potrivit căruia convențiile legal fãcute au putere de lege între pãrțile contractante, și cele ale art. 1073 din același act normativ, potrivit căruia creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare, instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile necesare în vederea angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei, respectiv: existența unei fapte ilicite a acesteia, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care a săvârșit fapta ilicită.

Astfel, fapta ilicită a pârâtei constă în nerespectarea unei obligații contractuale, aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă, conform facturilor emise în temeiul contractului de închiriere nr. 5.110/01.01.2009, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 5.913,05 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă conform facturilor fiscale anexate la dosar, emise în temeiul anterior menționatului contract de închiriere, în perioada 31.10._13

În privința vinovăției pârâtei, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 1082 Cod civil, în materie contractuală, neexecutarea unei obligații dă naștere unei prezumții relative de vină în sarcina debitorului obligației neexecutate. În același sens, instanța constată că pârâta, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligații, pe care nu și-a îndeplinit-o, nedepunând niciun înscris și neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate.

De asemenea, în vederea angajării răspunderii contractuale a pârâtei, instanța are în vedere și prevederile art. 1082-1085 Cod civil, potrivit căruia repararea prejudiciului care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de către creditor, cât și beneficiul nerealizat de către acesta.

Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de reclamantă sunt întemeiate, pârâta nedovedind existența unei cauze străine exoneratoare de răspundere, astfel că aceasta urmează a fi obligată la plata sumei de 5.913,05 lei, cu titlu de contravaloare servicii de care a beneficiat în temeiul contractului.

În privința penalității de întârziere în cuantum de 1.119,06 lei, calculate de reclamantă prin facturile fiscale emise în perioada 31.10._13, pentru neplata la scadență de către pârâtă a sumelor de bani datorate în temeiul contractului, potrivit tabelelor de calcul depuse la dosar, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed.

Astfel, potrivit art. 43 Cod comercial, datoriile comerciale lichide și plãtibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. Conform art. 1066 alin. 1, clauza penalã este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagã a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i. Potrivit art. 1069 alin. 1 și 2 Cod civil din 1864, clauza penală constituie o evaluare convențională a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării ori executării necorespunzătoare de către debitor a obligației sale, care poate fi cumulată cu executarea obligației prinicipale numai în ipoteza în care a fost stipulată pentru executarea cu întârziere a acesteia. În conformitate cu prevederile art. 27 și 28 din contractul dintre părți, în caz de neplată de către locatar a sumelor datorate în temeiul contractului în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea facturilor emise de locator, acesta este obligat a-i plăti locatorului o penalitate de întârziere în cuantum de 0,3% pe zi, până la data plății efective, cuantumul penalității putând depăși cuantumul debitului principal.

Având în vedere că pârâta nu a achitat la scadență sumele de bani datorate în temeiul contractului, cu titlu de chirie, de tarif de utilizare a domeniului portuar și de contravaloare a serviciilor de canalizare, menționate în cuprinsul facturilor fiscale depuse în probațiune, ce i-au fost comunicate prin poștă, cu confirmare de primire, aceasta îi datorează reclamantei suma de 1.119,06 lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate în acord cu prevederile contractuale, astfel cum rezultă din tabelele de calcul ale penalităților.

În privința capătului de cerere formulat de reclamantă și relativ la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 483,98 de lei, având în vedere soluția de admitere a cererii, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed.

Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxa judiciară de timbru este inclusă în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.

În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, cererea reclamantei fiind dovedită cu ordinul de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 483,98 de lei, aflat la fila 82 a dosarului, depus alăturat cererii de chemare în judecată, astfel că, având în vedere că pârâta este partea căzută în pretenții în prezenta cauză, aceasta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 483,98 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

În lumina considerentelor ce preced, cererea reclamantei va fi admisă, iar pârâta va fi obligată la plata către aceasta: a sumei de 5.913,05 lei, cu titlu de contravaloare servicii de canalizare ape pluviale, chirie și tarif de utilizare domeniu portuar, a sumei de 1.119,06, cu titlu de penalități de întârziere, precum și a sumei de 483,98 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de reclamanta C. NAȚIONALĂ „ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME” S.A. C., cu sediul în CONSTANTA INCINTA PORT GARA MARITIMA, având CUI –_, în contradictoriu cu pârâta S.C. N. P. INDUSTRY S.R.L., cu sediul în CONSTANTA, .. 3, ./_/23.08.2006.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.913,05 lei, cu titlu de contravaloare servicii de canalizare ape pluviale, chirie și tarif de utilizare domeniu portuar, și a sumei de 1.119,06, cu titlu de penalități de întârziere.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 483,98 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 04.04.2014.

Președinte, Grefier,

Minaev I. S. M. E.

Red jud. M.I. 09.05.2014 2 exemplare 2 comunicari, azi, ./2014

Tehnored gref S.M.E.09.05.2014

Dosar nr._

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 3/2014. Judecătoria CONSTANŢA