Pretenţii. Sentința nr. 9135/2014. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii civile / 2014

Sentința nr. 9135/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 30251/212/2013

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ nr. 9135

ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 15 Septembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. I. G.

GREFIER: E. A. P.

Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta S.C. R. P. OPERATOR S.A. (CUI R1880043; cont bancar RO81INGB_8910 – ING Bank C.) cu sediul în C., Incinta P., jud. C., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. DOBROGEA LITORAL (CUI RO23877359, cod iban: RO 62 TREZ 2315 025xxx01 0151) cu sediul în C., . nr. 127, jud. C..

Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 01.09.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 15.09.2014, hotărând următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08.11.2013 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ reclamanta S.C. R. P. OPERATOR S.A. a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA B. de APA DOBROGEA-LITORAL solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial) achitate de reclamantă în legătura cu soluționarea Dosarului nr._/2007 al Tribunalului C. - secția contencios-administrativ și fiscal, soluționat prin admiterea în parte a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. R. P. OPERATOR S.A. împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA B. de APA DOBROGEA-LITORAL ca nefondata, prin Sentința civila nr.4075/07.11.2012, irevocabilă prin nerecurare și la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu constând în onorariu avocațial în cuantum de 1240 lei, taxa judiciară de timbru.

În susținerea cererii arată că prin cererea modificată ce a făcut obiectul dosarului nr._ formulată de reclamanta S.C. R. P. OPERATOR S.A., s-a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:

1) obligarea pârâtei la restituire a chiriei aferente sectorului de plajă Mamaia VIII, pentru perioada 1.04.2007-1.07.2007;

2) compensarea chiriei deja plătită pentru perioada menționată cu chiria viitoare datorată de societate în baza contractului de închiriere 608/20.04.2006; 3) daune interese reprezentând echivalentul pierderilor comerciale suferite ca urmare a imposibilității derulării în totalitate a planului de investiții și exploatării investițiilor deja efectuate.

4) obligarea pârâtei la a-și îndeplini obligațiile contractuale referitoare la:

a) predarea sectorului de plajă la 1 aprilie a fiecărui an în condițiile contractuale (art.13.1 și 13.3 din contract)

b) emiterea tuturor actelor administrative și documentațiilor necesare în vederea eliberării autorizațiilor către societate;

c) prevenire și/sau înlăturare a construcțiilor ilegale (art.13.5 din contract).

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiul în discuție constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorarii experți.

Precizează că, prin sentința civila nr.4075/07.11.2012 pronunțata de Tribunalul Constanta - secția contencios administrativ si fiscal, instanța a admis în parte cererea formulată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 64.801,63 lei – reprezentând: 52.967,78 lei - chirie aferentă perioadei 1.04-2007-1.07.2007 și 11.833,85 lei - cval.lucrări de igienizare a sectorului de plajă aferente anilor 2007,2008.

De asemenea a fost obligată pârâta la îndeplinirea obligației consacrată convențional prin art.13.1 din contractul nr.615/2006, respectiv la predarea către reclamanta locator a sectorului de plajă ce face obiectul închirierii, pe bază de proces verbal, cu cel puțin 30 zile înainte de începerea sezonului turistic, cu respectarea obligațiilor prevăzute la art. 13.3 și art.13.5 din contract.

Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta din această cauză, iar prin decizia civilă nr.550/CA/28.03.2013 Curtea de Apel C. a admis recursul formulat de pârâta din prezenta cauză a schimbat în parte hotărârea recurată, în sensul că a înlăturat obligația de plată a sumei de 11.833,85 lei reprezentând contravaloare lucrări de igienizare a sectorului de plajă (anii 2007-2008) menținând restul dispozițiilor din sentința recurată și a obligat în aceeași timp pârâta din prezenta cauză la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial achitat în recurs, în cuantum de 3412 lei.

Menționează că în fata instanței subscrise a fost reprezentată de av.A. Pirvanescu care a formulat plângerea și cererea de chemare în judecată, s-a prezentat în fața instanței la toate termenele de chemare în judecată, a solicitat probatorii, a răspuns excepțiilor invocate, a formulat concluzii scrise etc.

Se susține că, în temeiul art.453 alin.(l) Cod Proc Civ coroborat cu art.1359 Cod Civ, reclamanta este îndreptățită la recuperarea tuturor cheltuielilor de judecatĂa ocazionate de dosarul nr._ al Tribunalului Constanta.

Pârâta din prezenta cauza este în culpă procesuala, întrucât a pierdut procesul.

Conform art.453 alin.(l) Cod Proc Civ: "partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea pârtii care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecata".

Este de principiu ca partea care pierde un proces este obligata sa suporte cheltuielile de judecata, atât cele efectuate de ea cat si cele efectuate de partea adversa. După cum în mod judicios s-a arătat în doctrină, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata se afla culpa procesuala, iar în cazul formulării pe cale separata a cererii de acordare a cheltuielilor de judecata, aceasta cerere are ca fundament si dispozițiile art. 1359 Cod Civil, ca temei general al răspunderii civile delictuale.

In conformitate cu disp. art.1359 din Noul Cod Civil: „autorul faptei ilicite este obligat sa repare prejudiciul cauzat", în timp ce potrivit disp. art.1386 alin.(l):" repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare ".

Precizează că sunt întrunite toate cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si culpa celui care a cauzat prejudiciul.

În ceea ce privește fapta ilicită, se susține că în doctrina civila fapta ilicită este definita ca fiind „orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane". Principiul de drept obiectiv care este încălcat este acela că nimănui nu-i este permis sa aducă, prin fapta sa, vreo vătămare unei alte persoane, drepturilor subiective ale acesteia.

In speța, pârâta a săvârșit o fapta ilicită, în sensul prevederilor Codului Civil, prin faptul că a încălcat cu rea-credință obligațiile contractuale ce-i reveneau prin Contractul de închiriere având ca obiect Sectorul de plajă Neptun I, atitudine vătămătoare pentru reclamantă care a fost nevoită sa angajeze avocat care sa îi apere interesele în sensul de a investi instanța de judecată cu o cerere pentru restabilirea unei situații juste și corecte.

Doctrina de specialitate arată că partea care pierde procesul este obligată să suporte și cheltuielile de judecată, la cererea părții care câștiga litigiul. Astfel, instanța nu poate respinge o acțiune prin care se tinde la recuperarea cheltuielilor de judecată, dacă aceasta acțiune a fost formulată de partea care a câștigat procesul în mod irevocabil.

Prejudiciul ca element esențial al răspunderii civile delictuale consta în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de o altă persoană.

In cazul de față, încălcarea cu rea-credință a obligațiilor contractuale ce-i reveneau prin Contractul de închiriere având ca obiect Sectorul de plajă Neptun I de către pârâta ABADL au obligat reclamanta din prezenta cauză la angajarea unui avocat care să-i apere drepturile și interesele în fața instanței judecătorești. Cheltuielile de judecata aferente dosarului mai-sus menționat, reprezentând onorariu avocațial achitat în fond, a cărui acordare o solicită prin primul capăt de cerere al prezentei acțiuni sunt evidențiate in înscrisurile atașate prezentei cereri, contractul de asistenta juridică, factura si dovada achitării acesteia.

De asemenea, solicită si acordarea cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu, cu privire la care depune înscrisuri doveditoare: contractul de asistenta juridica, factura si OP-ul.

Din înscrisurile atașate prezentei cereri de chemare în judecată rezultă că sunt întrunite cele două condiții legale pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare: prejudiciul încercat de subscrisa este cert - cheltuielile de judecată solicitate fiind achitate de reclamantă; prejudiciul nu a fost reparat, întrucât până la formularea prezentei cereri, reclamanta nu a mai solicitat recuperarea cheltuielilor de judecată pe nici o alta cale și nici pârâta de buna voie nu le-a achitat.

Intre fapta ilicita si prejudiciu trebuie sa existe un raport de cauzalitate în sensul ca fapta respectivă trebuie sa fii produs prejudiciul respectiv.

In speța, si aceasta condiție este îndeplinita întrucât prejudiciul (contravaloarea cheltuielilor de judecata solicitate) este rezultatul direct al faptei paratei, care a constat în încălcarea cu rea-credință a obligațiilor contractuale ce-i reveneau prin Contractul de închiriere având ca obiect Sectorul de plajă Neptun I, acte nelegale și abuzive ce au obligat-o pe reclamantă să formuleze cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului C. și al Curții de Apel C., acțiune admisă în parte irevocabil chiar prin admiterea recursului formulat de pârâta ABADL.

In doctrina procesual-civilă se arata în mod just că partea care cade în pretenții se afla în culpa procesuală, instituția acordării cheltuielilor de judecată constituind o veritabilă sancțiune procedurală, o frâna în calea - adeseori uzitată - a procesivității excesive a unor persoane.

In același sens, jurisprudența a decis că „la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare""- Plenul fostului Tribunal Suprem, Decizia de îndrumare nr.11/1959.

In speța parata este in culpa procesuala întrucât a pierdut în mod irevocabil Dosarul nr._ al Tribunalului Constanta, și aceasta ultimă condiție a răspunderii civile delictuale fiind așadar întrunită. .

În drept, invocă prevederile art.453 Cod Proc Civ, ale art. 1357-1359 si 1386 din noul Cod Civil, precum si orice alte prevederi legale aplicabile.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând pe de o parte că pentru dosarul nr._ al Tribunalului C. s-au solicitat cheltuieli de judecată care au fost admise de către instanță, instituția pârâtă fiind obligată la plata sumei de 4412 lei – reprezentând cheltuieli de judecată ceea ce înseamnă că există autoritate de lucru judecat pe acest capăt de cerere, iar pe de altă parte a invocat faptul că din documentele anexate la cerere, respectiv contractul de asistență juridică nr.420/23.07.2007 și OP-ul prin care s-a făcut plata nu rezultă pentru ce dosar s-a asigurat reprezentarea juridică, respectiv pentru ce dosar s-a realizat plata onorariului avocațial.

În subsidiar în situația în care se va constatat că nu există autoritate de lucru judecat a solicitat instanței să aibă în vedere că suma de 3000 lei este prea mare raportat la activitatea depusă de avocat, dar și faptului că instanța a admis în parte acțiunea formulată.

Referitor la capătul 2 de cerere, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 1240 lei - reprezentând cheltuieli de judecată în prezentul litigiu, în situația in care se va constata ca exista temei legal pentru solicitarea cheltuielilor de judecata pe cale separata, arată următoarele:

La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata, sta culpa procesuala, din care rezulta ca partea, din vina căreia s-a purtat procesul, trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de către partea care a câștigat procesul.

Principiul este consacrat de art.274 alin (1) din Codul de procedura civila potrivit cu care „partea care cade in pretenții va fi obligata la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata"

Pornind de la noțiunea de culpa procesuala apreciază ca acționarea in judecata a reclamantului de plata a cheltuielilor de judecata ocazionate in dosar, nu se datorează vinei sale, deoarece promovarea acțiunii nu a fost determinata de atitudinea culpabila a subscrisei, cheltuielile de judecata nefiind solicitate in fata instanțelor la care s-au judecat pricinile.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri. În cursul procedurii a fost atașat spre observare dosarul nr._ al Tribunalului C. –Secția C. Administrativ și Fiscal.

În considerarea dispozițiilor art.248 NCPC potrivit cu care „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei” instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Din cuprinsul deciziei civile nr.4075/07noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, rezultă că pârâta din prezenta cauză nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat achitat în faza procesuală a soluționării cauzei la fond. .

În favoarea acestei concluzii, instanța reține următoarele două argumente.

(1). Împrejurarea că Tribunalul C. nu a admis cererea reclamantei în privința cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat rezultă din considerentele decizorii ale Sentinței Civile nr. 4075/07noiembrie 2012, prin care instanța de fond a arătat că, în conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 4412 lei cheltuieli de judecată, parte din cheltuielile de judecată solicitate, în raport de pretențiile admise, constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente cererii admise și onorariu de expert. Or, în acest litigiu, reclamanta nu a solicitat cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat. De altfel, în cuprinsul dosarului nici nu se regăsește factura fiscală emisă de Cabinet Avocat C. A. Pirvănescu și nici documentele justificative privind plata onorariului avocatului – documente depuse însă în probațiunea prezentei cauze.

Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. –Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ și modificată ulterior reclamanta din prezenta cauză a solicitat în contradictoriu cu pârâta din prezenta cauză s-a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:

1) obligarea pârâtei la restituire a chiriei aferente sectorului de plajă Mamaia VIII, pentru perioada 1.04.2007-1.07.2007;

4) obligarea pârâtei la a-și îndeplini obligațiile contractuale referitoare la:

d) predarea sectorului de plajă la 1 aprilie a fiecărui an în condițiile contractuale (art.13.1 și 13.3 din contract)

e) emiterea tuturor actelor administrative și documentațiilor necesare în vederea eliberării autorizațiilor către societate;

f) prevenire și/sau înlăturare a construcțiilor ilegale (art.13.5 din contract).

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiul în discuție constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorarii experți.

Prin sentința civila nr.4075/07.11.2012 pronunțata de Tribunalul Constanta - secția contencios administrativ si fiscal, instanța a admis în parte cererea formulată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 64.801,63 lei – reprezentând: 52.967,78 lei - chirie aferentă perioadei 1.04-2007-1.07.2007 și 11.833,85 lei - cval. lucrări de igienizare a sectorului de plajă aferente anilor 2007,2008.

Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții.

Reclamanta din prezenta cauză a fost reprezentată în dosarul menționat de avocat A. P., conform împuternicirii depuse la dosar la fila 34 (vol.III), fiind împuternicită pentru asistență juridică și reprezentare. Împuternicirea a fost emisă în baza contractului de asistență juridică nr.420/20.08.2007, depus la fila 17 în prezenta cauză, reclamanta achitând un onorariu avocațial în cuantum de 3000 lei conform facturii . nr._/02 din 20.08.2007 și OP 439/21.08.2007 - f.18-19 din prezentul dosar.

În dosarul nr._ al Tribunalului C. reclamanta din prezenta cauză a formulat plângerea prealabilă împotriva actului administrativ, cererea de chemare în judecată, formulate de avocat, avocat care a fost prezent la termenele de judecată și a pus concluzii pe fondul cauzei. Totodată, a depus la dosar concluzii scrise.

Potrivit art. 274 alin.1 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite. Prin urmare, se deduce că, pentru fapta prejudiciabilă săvârșită ulterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009, răspunderea nu va putea fi angajată decât pe temeiul și în condițiile stipulate de Codul civil din 2009. Raportat la data de 0711.2012 la care Tribunalul C. a pronunțat Sentința Civilă nr.4075, hotărâre în baza căreia s-ar putea vorbi de culpa procesuală a pârâtei din prezenta cauză în ceea ce privește acțiunile având ca obiect acțiune în constatare, dar și ținând cont de art. 103 din Legea nr. 71/2011, instanța apreciază că temeiul de drept al acțiunii se circumscrie Codului civil din 2009, respectiv art.1349 rap. la art.1357 și urm.

În concluzie disp.art. 274 alin.1 și alin.2 C.proc.civ., trebuie coroborat cu dispozițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală din Codul civil– ținând cont de prevederile art. 103 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora răspunderea civilă delictuală este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite.

Potrivit art.1357 al.1 c.civ, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar conform al.2, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Raportat la considerentele arătate instanța constată că sunt îndeplinite în cauză cerințele legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul cert, adică efectiv, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția.

Totodată, raportat la complexitatea cauzelor, instanța reține că onorariul avocatului care a reprezentat partea este proporțional cu valoarea pricinii și munca îndeplinită de acesta.

În ceea ce privește susținerea pârâtei că onorariile avocațiale nu sunt proporționale cu activitatea depusă, instanța nu o poate primi, având în vedere că dosarul nr._ parcurs două cicluri procesuale, timp îndelungat primul ciclu procesual – la fond fiind prelungit în timp între perioada 06.09.2007-07 noiembrie 2012, deci pe parcursul a mai mult de 5 ani, fiind vorba despre un volum considerabil de înscrisuri și neexistând elemente care să conducă instanța la o concluzie contrară. Instanța nu și-a însușit nici susținerea pârâtei în sensul volumului redus al muncii depuse de avocat întrucât, așa cum s-a reținut, litigiul a parcurs în primul ciclu procesual – la fond– în total 22 termene de judecată, avocatul fiind prezent la 19 dintre ele. În plus, este de reținut că apărătorul reclamantei a formulat cererea introductivă de instanță – la fond, a depus note de ședință și concluzii scrise, a propus probe și a pus concluzii pe fondul cauzei. Or, în aceste condiții, susținerea pârâtei în sensul unui volum redus de muncă pe care l-ar fi depus apărătorul reclamantei, este cu totul neîntemeiată.

Raportat la considerentele anterior arătate și constatând îndeplinite exigențele dispozițiilor art.274 alin.1 și alin.2 C.proc.civ. și ale art.1349 alin.1 și alin.2 rap. la art.1357 C.civ., instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată pretinse de reclamantă în legătură cu litigiul care a făcut obiectul dosarului nr._ – la fond. Dând efect acestei soluții, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în Dosarul civil nr._ (fond), solicitate pe cale separată.

Asupra capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată prilejuite de prezentul litigiu:

Reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, pe parcursul judecății atașând la dosarul cauzei, în probațiunea acestui capăt de cerere, înscrisuri doveditoare pentru suma de 1.451 lei (filele nr.9 și 11) din dosar).

Potrivit art.453 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Având în vedere soluția de admitere a cererii formulate de reclamantă și implicit faptul că se poate reține culpa procesuală a pârâtei în ceea ce privește suma solicitată, dar și făcând aplicare în speță dispozițiilor art.453 C.proc.civ., instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1.451 lei cu titlul cheltuieli de judecată, calculate după algoritmul ce urmează: 251 lei taxă judiciară de timbru și 1240 lei onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. R. P. OPERATOR S.A. (CUI R1880043; cont bancar RO81INGB_8910 – ING Bank C.) cu sediul în C., Incinta P., jud. C., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. DOBROGEA LITORAL (CUI RO23877359, cod iban: RO 62 TREZ 2315 025xxx01 0151) cu sediul în C., . nr. 127, jud. C..

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat – efectuate în dosarul nr._ al Tribunalului C..

Obligă pârâta la plata sumei de 1451 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C.

Pronunțată, astăzi, 15.09.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ..

PREȘEDINTE GREFIER

A. I. G. E. A. P.

Red.thred. Jud.A.I.G./08.10.2014

Tehnored. Gref. E.A.P./4ex/31.10.2014

← Validare poprire. Sentința nr. 1359/2014. Judecătoria CONSTANŢA		Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2014.... →

Pretenţii. Sentința nr. 9135/2014. Judecătoria CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 9135/2014. Judecătoria CONSTANŢA