Plângere contravenţională. Hotărâre din 24-02-2014, Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 27969/212/2013
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA – SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17 februarie 2014
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: D. E. A.
GREFIER: C. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petentul I. S.-D. cu domiciliul în CONSTANTA, ., .. B, ., J. C., în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA - CESTRIN cu sediul în sector 6, București, .. 401 A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei expus oral de către grefierul de ședință .care învederează următoarele:
- s-a depus la dosar prin Serviciul Registratură la data de 07 februarie 2014 întâmpinare formulata de intimata, comunicata petentului la aceeasi dată;
- s-a depus la dosar prin Serviciul Registratură la data de 17.02.2014 de ctare petent, cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Instanța reține că numele complet al petentului este I. S. D. și dispune rectificarea acestuia în programul informativ al instanței .
Instanța constată competența generală și materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C. în baza art. 10 ind. 1 din O.G. 15/2002 cu modificările ulterioare.
În baza art. 265 și urm. Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părti proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind probe de administrat, cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și amână pronunțarea la 24 februarie 2014, dată până la care părțile au posibilitatea să depună la dosar Concluzii scrise.
Conform art. 396 al.2 C.pr.civ. pronunțarea se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței .
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2014.
P., GREFIER,
D. E. A. C. M.
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA – SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1861
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24 februarie 2014
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: D. E. A.
GREFIER: C. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petentul I. S.-D. cu domiciliul în CONSTANTA, ., .. B, ., J. C., în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA - CESTRIN cu sediul în sector 6, București, .. 401 A.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in data de 17 februarie 2014,fiind consemnate in Încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre. Instanța a amânat pronunțarea la data de 24 februarie 2014 când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ petentul I. S.-D. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție cu . nr._/09.09.2013 emis de C.N.A.D.R. - C.E.S.T.R.I.N și exonerarea mea de plata amenzii stabilite în sumă de 250 lei.
În susținerea plângerii se arată, în esență, că nu a comis fapta reținută în sarcina sa, deoarece, încă de la data de 13.05.2010, a vândut autoturismul marca Dacia 1310 LI, număr identificare UU1R_6, ._ și număr de înmatriculare_, numitului AMET SABAN, domiciliat în C., ., jud. C., după cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit anexat prezentei.
Mai mult, încă de la data vânzării, a scos din evidența Serviciului Public de Impozite și Taxe C. autoturismul marca Dacia SM (adică ,.")_, iar faptul că dobânditorul nu a întreprins demersurile de a se fi înregistrat la organele fiscale și la poliție cu bunul său nu îi poate fi imputat și, cu atât mai puțin, nu i se pot aplica sancțiuni pentru faptele contravenționale comise de noul proprietar.
Este adevărat că, potrivit art. 1 lit. b din O.G. 15/2002, prin utilizatori se înțeleg persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România (și, cel mai probabil, cumpărătorul AMET SABAN nu a înscris în evidențele poliției autoturismul dobândit, dovadă stând tocmai sancționarea sa) și, potrivit alin.2, tariful de utilizare se aplică tuturor utilizatorilor români, dar aceste prevederi trebuie coroborate cu cele ale art. 8 potrivit cărora fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și cu cele ale art. 9 alin. 3 conform cu care procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia.
Reiese din aceste prevederi că nu s-a instituit o răspundere obiectivă în sarcina persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare ca proprietar al vehiculului, ci, în conformitate cu prevederile O.G 2/2001 (aplicabil în materie conform art. 10 din O.G 15/2002), se respectă principiul răspunderii personale, constituind contravenție fapta persoanei săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, ordonanță, s.a.
Aceasta se înțelege din reglementarea drept contravenție „fapta de a circula fară a deține rovinietă valabilă" (art. 8 alin. 1), iar nu fapta de a avea în proprietate un autovehicul tară a deține rovinietă valabilă.
Precizează că la data de 24.08.2013, nu a condus autoturismul marca Dacia 1310 LI, cu numărul de înmatriculare_ al cărui proprietar nu mai este de la 13.05.2010, nu are calitatea de contravenient în înțelesul art. 1 al O.G 2/2001, astfel că procesul-verbal de contravenție cu . nr._/09.09.2013 apare ca nelegal întocmit.
Totodată petentul a arătat că procesul-verbal de contravenție cu . nr._/09.09.2013 este nul, deoarece nu conține semnătura agentului constatator.
Se susține că această obligație nu poate fi considerată îndeplinită prin mențiunea din procesul-verbal conform căreia acesta a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legea nr. 455/2001 și H.G. nr. 1269/2001.
Legea nr. 455/2001 - care se completează cu dispozițiile legale privind încheierea, validitatea și efectele actelor juridice - stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în forma electronică; după cum rezultă din art. 4 pct. 2, înscrisul în forma electronică este o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătura privată (art. 5 din L. 455/2001).
Or, copia procesului-verbal de contravenție cu . nr._/09.09.2013 emis de C.N.A.D.R. - C.E.S.T.R.I.N. nu poate valora înscris în forma electronică din două motive :nu este destinat citirii prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, ci dimpotrivă, lecturării clasice; procesul-verbal de contravenție este întotdeauna un act autentic și nu un înscris sub semnătura privată.
Astfel, după cum reiese fără putință de tăgadă din analiza prevederilor art. 14, art.25, art.26, art.27, art.28, art.31 alin.l art. 34 alin.2 art.38 alin.2 și alin. 3 art.39 alin.2 și art.44 alin.2 din O.G. 2/2001 care condiționează orice efect al procesului-verbal de contravenție de comunicarea acestuia, actul de sancționare ar rămâne un simplu înscris dacă nu ar fi înmânat sau comunicat contravenientului (prin posta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului); aceeași concluzie reiese din aplicarea prevederilor art. 8 alin. 4 din O.G. 15/2002.
Rezultă de aici că, sub nicio formă, nu se poate considera că procesul-verbal de contravenție este destinat citirii prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, atât timp cât legea leagă producerea consecințelor legale de comunicarea acestuia și nu de citirea prin intermediul unui program informatic.
Practic, folosindu-se de dispozițiile derogatorii ale art. 9 alin. 2 și alin. 3 din O.G. 15/2002 - care, ca orice excepții, sunt de strictă interpretare și aplicare - agentul constatator poate doar să constate contravenția cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale (art. 9 alin. 2), prin excepție de la constatarea nemijlocită a faptei, conform art. 15 din O.G. 2/2001 și să se încheie procesul verbal și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor informatizate (art. 9 alin. 3), ca o derogare de la stabilirea identității contravenientului prin verificarea directă, conform art. 18 din O.G. 2/2001
După recurgerea la aceste facilități - în baza unor texte ce nu vorbesc despre întocmirea în forma electronică a procesului-verbal, agentul instrumentator trebuie să realizeze forma scrisă a procesului-verbal (singura care poate fi comunicată) și să o semneze.
Mai este de adăugat și faptul că procesul-verbal de contravenție este întotdeauna un act autentic și nu un înscris sub semnătura privată.
Aceasta, deoarece fixând definiția conceptului de contravenție (art. 1 din O.G. 2/2001), reglementând categoriile de acte normative prin care se pot stabili și sancționa contravenții precum și domeniile de activitate în care se pot incrimina astfel de fapte (art. 2 din O.G. 2/2001) care determină, corespunzător, o competență a agenților constatatori art. (15 din O.G. 2/2001), procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile legale pentru a fi calificat drept un act autentic.
În drept, invocă dispozițiile art. 269 N.C.C., O.G. 2/2001, O.G. 15/2002, art. 4 pct. 2 și art. 5 din Legea nr. 455/2001.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și nefondată.
Intimatul susține că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art.19 din O.G. nr.2/2001, reiese că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator V. M., cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
Se arată ca, petentul, dupa incheierea contractului de vinzare cumpărare, nu a solicitat radierea din evidentele Serviciului Public Comunitar - Direcția Permise si înmatriculări Auto, asa cum este stabilit prin Ordinul 1501/2006 actualizat, art 24 - punctul 2), alin d.si art. 11, alin. 10 din OUG 195/2002, astfel ca, acesta figurează in continuare ca si proprietar fiind o confuzie faptul ca radierea rolului fiscal este operațiunea implicita a radierii din evidentele servicului mai sus menționat.
In josul paginii tipizatului pentru contractul de vinzare cumpărare a unui vehicul folosit este Certificatul de Radiere, unde este specificat Inspectoratul de Politie - serviciul circulație, document obligatoriu a fi completat și vizat, nicidecum facultativ.
In drept, invocă disp. O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare, f 28-29.
Prin întâmpinarea depusă la 07.02.2014, intimatul a arătat că contractul de vânzare-cumpărare și certificatul de atestare fiscală nu sunt suficiente pentru modificarea în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și îmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Susține că contractul de vânzare-cumpărare nu îi este opozabil, sens în care instanța urmează să înlăture apărarea petentului cu privire la înstrăinarea autoturismului.
Certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate și nu conferă această calitate, astfel cum este descris și în conținutul acestui înscris. Certificatul face dovada doar că petentul nu figurează în evidențe cu creanțe bugetare.
Din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal. În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, contestatorul apare menționat ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
Altfel, este evident ca petentul/a, in calitate de persoana inscrisa in certificatul de inmatriculare si in cartea de identitate a vehiculului, este subiect activ al contravenției săvârșite, dar acesta se poate regresa împotriva cumpărătorului autoturismului, pentru recuperarea sumei reprezentând cuantumul sancțiunii aplicate care nu si-a indeplinit obligația legala de a se prezenta la organele competente sa efectueze transcrierea transmiterii dreptului de proprietate ,de pe numele petentului pe numele sau.
Petentul/a avea obligația, conform Ordinului 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii si eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art.24, al.2, lit.d) să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului în sensul radierii acestuia de pe numele sau si in baza de date a MAI -Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum nu au fost depuse diligente pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului si pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus menționate, petentul rămâne menționat în cartea de identitate a vehicului ca fiind proprietar si utilizator, situație în care răspunderea contravențională în sarcina acestuia s-a angajat conform O.G. 2/2001 si O.G. 15/2002. CNADNR- CESTRIN S.A. nu are obligația de a solicita informații cu privire la persoana care a condus in mod efectiv autoturismul la data săvârșirii contravenției.
In situația in care petentul/a nu este sancționat, pentru ca acesta sa solicite pe cale legala actualului proprietar sa isi respecte obligațiile de plata in ceea ce privește autovehiculul, astfel actualului proprietar i se acorda prin instanța, indirect, dreptul de exceptare de la plata rovinietei, cumpărătorul neputand fi tras la răspundere in nici un fel. In aceasta situație, va devenii obișnuința ca actualii proprietari de autovehicule sa nu isi respecte obligațiile de plata, iar datorita faptului ca actele de instrainare nu ne sunt opozabile, foștii proprietari vor fi in continuare sancționați, vor fi astfel incurajate la scara larga transferurile de drepturi fara rectificări in evidentele oficiale, ceea ce ar contraveni ordinii publice.
În drept, invocă disp. O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Petentul adepus la dosar concluzii scrise.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/09.09.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a circulat la data de 24.08.2013, ora 10.45, pe DN 22, km 286+800 m, Lumina cu autovehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ aparținând acestuia, fără a deține rovinietă valabilă.
Fapta contravențională a fost încadrată în dispozițiile art. 8 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care prevăd că ” Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”.
S-a reținut că procesul-verbal a fost încheiat pe baza filmării prezentate în planșa foto depusă la dosar, iar acesta a fost întocmit la sediul intimatei fiind generat și semnat electronic de agentul constatator.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 31 din aceeași ordonanță și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. De asemenea, faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent, instanța reține că acesta nu este întemeiat pentru următoarele motive.
Instanța constată, în primul rând, că art. 17 din OG nr. 2/2001 folosește sintagma „semnătură”, iar nu „semnătură olografă”, neimpunând astfel necesitatea semnăturii olografe a agentului constatator.
În continuare, instanța apreciază că Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică este aplicabilă atât contractelor, cât și actelor juridice unilaterale, inclusiv proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, acte juridice unilaterale de natură administrativă, în temeiul art. 7 din lege care prevede că „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.
Coroborând dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 cu cele ale art. 7 din Legea nr. 455/2001, instanța reține că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției pot fi întocmite în mod valabil în formă electronică, încorporându-li-se o semnătură electronică extinsă, și ulterior comunicate în formă materială, nefiind necesară aplicarea semnăturii olografe a agentului constatator. De asemenea, instanța reține că din procesul-verbal contestat reiese, în mod clar, că documentul a fost generat și semnat electronic (sub forma codului de bare) conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001 de către M. V. cu certificatul nr._030316FC din data de 08.01.2013 emis de Certsign SA – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Această interpretare este conformă scopului reglementării semnăturii electronice și a posibilității ca actele juridice să poată fi întocmite, în mod valabil, în format electronic, respectiv acela al aplicării avantajelor tehnologice moderne în derularea raporturilor juridice. Din această perspectivă se poate arăta că sistemul informatic implementat de intimată, în vederea constatării și sancționării contravenției prevăzute de dispozițiile art. 8 din OG nr. 15/2002, este mai eficient decât metoda clasică de control individual în trafic.
Față de aceste considerente, instanța constată că este îndeplinită cerința semnării procesului-verbal, astfel cum reiese din procesul-verbal, respectiv documentul a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001 de către agentul constatator M. V., fiind astfel respectate dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001. Conform înscrisului depus la fila 23, instanța constată că numitul M. V. posedă calitatea de agent constatator, existând pe numele său o autorizație de control, acestuia fiindu-i atribuită respectiva semnătură electronică în baza unui certificat calificat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
În cauză, petentul a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 13.05.2010 prin care a vândut autoturismul Dacia cu numărul de înmatriculare_ numitului Amet Saban și declarația de scoatere din evidențele SPIT C. a autoturismului.
Pentru considerentele arătate, având în vedere faptul că la data întocmirii procesului-verbal contestat petentul nu mai deținea în proprietate autoturismul, precum și faptul că în speță nu s-a făcut dovada faptului că petentul utiliza la acea dată acest autoturism, instanța urmează să admită plângerea formulată și să dispună anularea procesului-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul I. S.-D. cu domiciliul în CONSTANTA, ., .. B, ., în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA - CESTRIN cu sediul în sector 6, București, .. 401 A.
Dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . 13 nr._/09.09.2013.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțata astăzi, 24.02.2014, conform art. 396 al.2 c.p.civ, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
P., GREFIER,
D. E. A. C. M.
Red.jud.DEA 13.05.2014 2345678910 comunicari astăzi, . / 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 899/2014.... → |
|---|
