Plângere contravenţională. Sentința nr. 05/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 12199/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din 05.11.2014
Completul compus din:
Președinte: M. R.
Grefier: M. D.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petent E. M. domiciliat în C., . nr.61A, ., . contradictoriu cu intimat P. M. CONSTANTA DIRECTIA POLITIA LOCALA.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 29.10.2014 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, cand instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.11.2014 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 25.04.2014, sub numărul_, petentul E. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul P. M. C., anularea procesului verbal de contravenție seria_/10.04.2014.
În motivarea cererii, aceasta a contestat starea de fapt reținută în sarcina sa arătând si ca procesul verbal este nelegal si netemeinic. Agentul constatator nu a indicat actele sau faptele săvârșite, care sunt condițiile stabilite de lege pe care persoana sancționată nu le-a respectat, ce împrejurări au contribuit la comiterea faptei sau le-au generat si prin simpla mențiune a textului de lege nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că nu sunt arătate totalitatea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si evaluarea pagubei.
Mai mult, art. 17 din O.G.2/2001 prevede: lipsa faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia atrage nulitatea procesului-verbal . Nulitatea se constata si din oficiu."
Se precizează la rubrica " Am constatat următoarele", ca " deconectarea instalației de incalzire de la sistemul centralizat RADET a consumatorului . deține proces-verbal de deconectare RADET cu "încălcarea prevederilor art. 30 alin 5 din Legea nr. 325/2006.
Data constatării = data săvârșirii faptei 19.02.2014 ora 10,30 ".
Așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost săvârșită la data de 19.02.2014. Deși legea conferă agentului constatator dreptul și obligația de a aplica sancțiunea odată cu constatarea faptei, prin același proces verbal, în speță, s-a reținut săvârșirea contravenției la data de 20.02.2014. însă procesul verbal de contravenție a fost încheiat ulterior la data de 10.04.2014.
Cum nu s-a încheiat la data constatării contravenției un proces verbal de constatare în baza căruia ulterior să se aplice sancțiunea, pe baza unor informații culese ulterior duce la nulitatea absolută a actului constatator.
Mai mult, solicita a se avea in vedere si prevederile art.13 din OG nr. 2/2001 prevede ca "Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei".,
Referitor la data săvârșirii faptei, adică a debransarii, aceasta nu este 20.02.2014, asa cum se retine in procesul -verbal, ci debransarea efectiva a avut loc dupa punerea in funcțiune a instalației de gaze naturale .
Se mai sustine ca indicarea unui martor fictiv, care nu cunoaște nimic despre împrejurările în care s-a săvârșit fapta, ne demonstrează faptul ca acest proces verbal a fost incheiat in biroul agentului constatator, ceea ce contravine dispozițiilor legale
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, s-au depus înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata nu a formulat întâmpinare dar a depus la dosar actele ce au stat la baza incheierii procesului verbal de contraventie.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție seria_/10.04.2014 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, în sarcina sa reținându-se, în urma controlului efectuat în data de 19.02.2014, ora 10:30, la imobilul apartament situat în C., ., nr 61 . A ., că a deconectat, de la instalația de încălzire și apă caldă menajeră apartamentul nr 17 fără a deține proces verbal de deconectare eliberat de R.A.D.E.T. C., încălcând astfel prevederile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 325/2006.
Prin același proces- verbal agenții constatatori au dispus în sarcina petentului următoarele măsuri: obținerea procesului verbal de deconectare RADET Constanta iar in caz contrar reconectarea la sistemul de incalzire Radet.
În prealabil, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare și depunere a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv, 15 zile de la înmânarea procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia.
Sustinerea petentului in sensul ca data savarsirii faptei nu este cea din 19.02.2014 nu poate fi primita de catre instanta intrucat fiind vorba despre o contraventie continua data savarsirii faptei este echivalenta cu data constatarii .
In privinta prescriptiei retine instanta ca data savarsirii faptei fiind corect retinuta ca 19.02.2014, procesul verbal fiind incheiat la data de 10.04.2014 nu se pune problema prescrierii aplicarii sanctiunii, aceasta fiind aplicata in termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de OG nr 2/2001.
Referitor la descrierea faptei contraventionale instanta retine ca aceasta este suficient de clar descrisa in continutul actului sanctionator, nefiind ambigua sau eliptica, existand date clare si suficiente asupra descrierii si prin urmare asupra incadrarii corecte contraventional.
In ceea ce priveste presupusa incalcare a dispozitiilor art 19 din OG nr 2/2001 referitoare la martorul asistent care in opinia petentului este unul fictiv instanta instanța are în vedere considerentele Deciziei nr 22/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii promovat de P. de pe lângă ÎCCJ în raport de care situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor înscrise în art. 19 din OG 2/ 2001 atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Pe cale de consecință încălcarea acestor prevederi poate duce la anularea procesului–verbal doar sub condiția dovedirii vătămării produse și a faptului că această vătămare nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea procesului–verbal de contravenție .
Or, cu toate că procesul-verbal a fost încheiat în lipsă și nu a fost semnat de petent ci de un martor asistent fictiv, petenta prin intermediul plângerii formulate poate pune în discuție, în vederea analizării de către instanță, toate aspectele în legătura cu situația de fapt reținută prin procesul–verbal, astfel că nu se impune anularea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că procesul verbal contestat se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia fiind percepută, în mod nemijlocit, de funcționarii care l-au instrumentat.
În drept, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 2 din Legea nr. 325/2006, deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative: acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală; acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire; anunțarea, în scris, a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel puțin 30 de zile înainte. Conform alin. 4-6 ale aceluiași articol, deconectările se efectuează numai de către operatorul care are și calitatea de furnizor, în termen de maximum 45 de zile de la data solicitării, după verificarea documentelor care dovedesc îndeplinirea condițiilor cumulative impuse, în orice perioadă a anului, cu excepția sezonului de încălzire, costul operațiunilor efectuate de furnizor fiind suportat de beneficiar.
Potrivit art. 39 din același act normativ, drepturile și obligațiile prevăzute în prezentul capitol se detaliază în regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică și în prevederile contractului-cadru de furnizare a energiei termice, elaborate de A.N.R.S.C, și se completează cu prevederile Legii nr. 51/2006
Potrivit art. 248 alin. 1 din Regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 al Președintelui A.N.R.S.C., furnizorul are obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 246 și 247 înainte de a emite avizul de deconectare.
Conform art. 246 din același act normativ, deconectările individuale ale unor apartamente situate în imobile de locuit tip . energie termică din sistemul energetic de interes local, indiferent de cauze, se pot realiza în următoarele condiții cumulative: să se modifice contractul de furnizare al energiei termice, prin act adițional, la solicitarea reprezentantului legal al asociației de proprietari/locatari, ca urmare a modificării puterii termice instalate în condominiu, cu acordul furnizorului; să existe acceptul scris al proprietarilor spațiilor cu destinație de locuință sau cu altă destinație cu care cel care dorește debranșarea are pereți comuni sau planșee comune, din care să rezulte că sunt de acord cu debranșarea și cunosc influențele debranșării asupra condițiilor de confort și de mediu din spațiile pe care le dețin în proprietate; să existe documentația tehnică prevăzută la art. 254 lit. g); solicitantul să aibă montat aparat de măsurare a debitului de gaze naturale pe care le consumă, în cazul în care continuă să folosească spațiul pe care îl are în proprietate, după debranșare.
Potrivit art. 247, în situația în care deconectarea se face cu intenția înlocuirii sistemului de încălzire centralizat cu un alt sistem de încălzire individual, modificarea sistemului de încălzire individual se va face numai cu autorizație de construire, obținută în condițiile legii, care va ține cont de modul individual de evacuare a gazelor de ardere, astfel încât condițiile de mediu din imediata vecinătate să nu fie influențate și să fie respectat principiul de asigurare a unui mediu curat pentru vecini.
În concordanță cu prevederile art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, deconectarea de la S.A.C.E.T. (sistem de alimentare centralizată cu energie termică - ansamblul instalațiilor tehnologice, echipamentelor și construcțiilor, situate într-o zonă precis delimitată, legate printr-un proces tehnologic și funcțional comun, destinate producerii, transportului și distribuției energiei termice prin rețele termice pentru cel puțin 2 utilizatori) a utilizatorului sau consumatorului de energie termică fără respectarea dispozițiilor prezentei legi constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 500 și 1.000 de lei.
Prin raportare la dispozițiile normative precitate, instanța reține că deconectarea de la S.A.C.E.T. a unui utilizator individual dintr-un condominiu situat pe teritoriul municipiului C. se poate realiza, în mod legal, numai cu avizul prealabil, favorabil, emis de furnizorul R.A.D.E.T. C., materializat în cuprinsul unui proces verbal de deconectare, care să ateste îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege de către utilizator, modul de soluționare de către R.A.D.E.T. C. a cererii de deconectare formulate de utilizatorul individual fiind supus cenzurii instanțelor de judecată.
Din probele administrate în cauză, instanța reține că petenta a obținut în paralel acordul Congaz C. de acces la sistemul de distribuție de gaze naturale, fiind beneficiarul unui contract de furnizare gaz.
Cu toate acestea, în lipsa unui aviz favorabil din partea RADET, acțiunea petentei de a deconecta imobilul său de la serviciul public centralizat de alimentare cu energie termică organizat la nivelul municipiului C., fără a obține avizul de deconectare din partea furnizorului R.A.D.E.T. C., întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, astfel că sancționarea sa cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea acestei contravenții, este legală.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale principale aplicate petentei instanța apreciază că aceasta a fost realizată în mod just de către agentul constatator, pentru considerentele ce succed.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, putând fi aplicat și în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunea contravențională principală pe care i-a aplicat-o petentului din prezenta cauză, instanța a avut în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța apreciază că fapta săvârșită de petent, constând în nerespectarea regimului legal de deconectare de la sistemul public centralizat de alimentare cu energie termică, prin neobținerea avizului de deconectare de la furnizor, care este emis numai ulteriro constatării de către acesta a îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în acest scop, această procedură constituind o garanție a asigurării optimei exploatări a sistemului public centralizat de alimentare cu energie termică, denotă un grad sporit de pericol social, fapt care fundamentează concluzia că responsabilizarea petentei și realizarea funcțiilor educativă și preventivă ale sancțiunii, în vederea asigurării, pe viitor, a respectării legii de către acesta, se pot realiza, în mod corespunzător, prin menținerea sancțiunii contravenționale principale aplicate de agentul constatator - amenda în cuantumul minim prevăzut de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondata plângerea formulată de petent E. M. domiciliat în C., . nr.61A, ., . cu intimat P. M. CONSTANTA DIRECTIA POLITIA LOCALA.
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica azi 05.11.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. R. M. D.
Red.Jud. M.R
Tehnored. M.D
4 ex/ 18.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 14/2014. Judecătoria... → |
|---|
