Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 695/254/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 21 Octombrie 2014
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect plângere contraventională (. nr._/16.03.2014), actiune formulata de petentul S. A. (CNP_) cu domiciliul în M., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN CONSTANTA- SERVICIUL RUTIER cu sediul în C., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.10.2014și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronuntării la data de 21.10.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ din data de 31.03.2014 petentul S. A. a formulat plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., solicitând anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 16.03.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal contestat este nelegal și netemeinic.
Petentul a arătat că a fost oprit în trafic de un agent de poliție pentru că nu avea cuplată centura de siguranță, deși petentul i-a explicat polițistului că a decuplat centura de siguranță cu circa un minut înainte de a fi oprit întrucât intenționa ca la ieșirea de pe pod să oprească pentru că i se făcuse rău.
Petentul a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție pentru că nu i s-a permis să formuleze obiecțiuni.
Petentul apreciază ca nelegal procesul verbal de contravenție ca urmare a faptului că acesta a fost completat ulterior, în mod abuziv, în lipsa acestuia, doar pentru că a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
În data de 09.05.2014 intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 39 Agigea, fără a purta centura de siguranță, fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002. De asemenea, pe bancheta din dreapta față se afla o persoană de sex feminin care ținea în brațe un copil mic, faptă prevăzută de art. 148 alin. 1 pct. 5 din RAOUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 1 pct.27 din OUG nr. 195/2002.
Prin sentința civilă nr. 844/09.05.2014 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei C..
În continuarea judecății, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.07.2014 sub nr._ .
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria_, încheiat la data de 16.03.2014, petentul S. A. a fost sancționat contravențional de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. - SERVICIUL RUTIER, cu amendă în cuantum de 170 lei și două puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 99 alin. 2 raportat la art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 108 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002, în sarcina sa reținându-se că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 39 Agigea, fără a purta centura de siguranță, fără a avea cuplată centura de siguranță. De asemenea, s-a reținut că pe bancheta din dreapta față se afla o persoană de sex feminin care ținea în brațe un copil mic, faptă prevăzută de art. 148 alin. 1 pct. 5 din RAOUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 1 pct.27 din OUG nr. 195/2002
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat.
Instanța nu va reține susținerile petentului cu privire la completarea ulterioară a procesului verbal cu privire la cea de-a doua faptă reținută în sarcina acestuia, aceasta nefiind dovedit cu nici un mijloc de probă.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de petent potrivit căruia în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu a fost consemnate obiecțiunile sale, instanța îl va respinge ca neîntemeiat, pe calea plângerii contravenționale adresate instanței judecătorești petentul având posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la întocmirea procesului-verbal, petentului nefiindu-i îngrădit acest drept.
În privința temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art. 36 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de autovehicule au obligația de a purta centura de siguranță în timpul circulației pe drumurile publice, nerespectarea acestei obligații constituind contravenție și sancționându-se cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni și două puncte de penalizare, conform art. 99 alin. 1 coroborat cu art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, care face trimitere la art. 108 alin. 1 lit. a din același act normativ.
De asemenea, instanța reține potrivit 148 alin. 1 pct. 5 din RAOUG nr. 195/2002, Se interzice conducatorului de autovehicul sau de tramvai sa transporte copii în vârsta de pâna la 12 ani pe scaunul din fata al autovehiculului, chiar daca sunt tinuti în brate de persoane majore; faptă sancționată cu amenda prevăzută în clasa IV de sancțiuni de art. 102 alin. 1 pct.27 din OUG nr. 195/2002.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În baza aceluiași act normativ, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Așadar, în speța de față sarcina probei revine petentului, acesta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, instanța apreciază că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat.
Având în vedere considerentele prezentate anterior, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. D. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER, urmând să anuleze procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 16.03.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul S. A. (CNP_) cu domiciliul în M., ., ., . cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C.-SERVICIUL RUTIER cu sediul în C., ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 21.10.2014.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. MVM – 12.02.2015
Tehnred.gref. DR- 12.02.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2091/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 05/2014.... → |
|---|
