Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 32543/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 08.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. D.-A.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent S. T. și pe intimat I. DE P. CONSTANTA, SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională CP_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 10.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 24.10.2014 și la data de astăzi, când, în aceeași compunere,
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.12.2013, sub nr._, petentul S. T. a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție . nr._/27.11.2013 întocmit de IPJ C.-SERVICIUL RUTIER.
În fapt, contestatorul a arătat că a fost sancționat contravențional pentru două fapte: că nu a oprit pentru a acorda prioritate de trecere unui pieton și că nu purta asupra sa permisul de conducere.
Petentul a susținut că indicarea actului normativ care sancționează contravenția prevăzută la art. 147 pct. 1 din ROUG 195/2002, respectiv art. 101/1/18 din OUG nr. 195/2002 este incorectă, în realitate art. 101/1/18 din OUG nr. 195/2002 pur și simplu nu există, procesul-verbal de contravenție fiind nul.
De asemenea, a alegat că reținerea permisului de conducere este ilegală, încadrarea agentului constatator fiind eronată: art. 111 lit. f) din OUG nr. 195/2002 stipulează că permisul de conducere se reține când perioada de valabilitate a expirat. Astfel, permisul nefiind expirat, ci în termen, procesul-verbal de contravenție a fost emis cu nesocotirea prevederilor legale în materie.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, contestatorul a afirmat că susținerile agentului constatator nu sunt reale, pietonul respectiv aflându-se pe axul drumului, nepunând piciorul pe axul drumului pe sensul său de deplasare – caz în care fapta contravențională nu există.
În drept, contestatorul a invocat disp. O.U.G. nr. 195/2002, O.G. nr. 2/2001, NCPC.
La cererea de chemare în judecată contestatorul a anexat în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție contestat, carte de identitate, chitanța de plată a amenzii . nr. 3116/28.11.2013, permis de conducere.
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2011 și a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul a depus întâmpinare (F.50-51), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. A susținut că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele obligatorii, iar din planșele foto depuse la dosarul cauzei reiese în mod clar că cele reținute de agentul constatator reflectă adevărul, pietonul aflându-se în mers pe trecerea de pietoni pe sensul de deplasare al petentului, astfel încât îl putea observa, având obligația de a-i acorda prioritate.
Intimatul a anexat la întâmpinare copia procesului-verbal de contravenție, 4 fotografii efectuate cu aparatul de supraveghere video a traficului rutier, buletin de verificare metrologică, atestatul operatorului radar, certificat de omologare.
În dovedirea susținerilor părților, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente, a susținerilor părților și a probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/27.11.2013 (f.5) petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei și reținerea permisului de conducere, pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv faptă prevăzută de art. 147 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 1 lpct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002
În sarcina petentului s-a reținut că în ziua de 27.11.2013 a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe .. C., iar la marcajul pietonal din dreptul complexului eden nu a oprit pentru a acorda prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea drumului public, pe sensul său de mers, din partea stângă. De asemenea, petentul nu avea asupra sa permisul de conducere.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001privind regimul juridic al contravențiilor și cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2011 sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța apreciază ca neîntemeiate cauzele de nulitate invocate de petent. Astfel, acesta a susținut că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a menționat eronat actul normativ și temeiul juridic al contravențiilor reținute în sarcina sa. Instanța constată că temeiurile juridice ale faptelor reținute în sarcina petentului au fost art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care prevede că conducătorul auto este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului și art. 147 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care prevede obligația conducătorului auto de a avea asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare si, dupa caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevazute de legislatia în vigoar.
Totodată, s-a menționat că aceste fapte sunt sancționate de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, care prevede că constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai fapta privind neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvai, respectiv art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, care prevede că Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).
Prin urmare, instanța reține că faptele reținute în sarcina contestatorului corespund încadrării juridice pe care acestea au primit-o.
Cu privire la temeiul juridic corespunzător sancțiunii complementare de reținere a permisului de conducere, în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a menționat art. 111 lit. c) din OUG nr. 195/2002, care prevede că Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se retine savârsirea uneia dintre contraventiile prevazute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) si în situatia prevazuta la art. 115 alin. (1). Având în vedere că petentul a fost sancționat pentru contravenția prev. de art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002, instanța constată că și sancțiunea complementarpă a fost corect încadrată juridic.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 și făcând apel la principiile generale de drept, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, astfel că, în temeiul art.249 Cod procedură civilă, cel care sesizează instanța de judecată având și sarcina probei.
Prin urmare, procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încalca prezumția de nevinovăție. Dupa cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 320 lei și reținerea permisului de conducere), cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedurăcivilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe, părțile folosindu-se de proba cu înscrisuri.
Instanța constată că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Fapta constând în lipsa permisului de conducere nu a fost negată de către petent, astfel că aceasta nu va mai fi analizată de instanță.
Cu privire la neacordarea priorității de trecere pietonului angajat în traversare, instanța constată că fapta reținută în sarcina contestatorului este susținută și de fotografiile efectuate la fața locului (f.53,), din care instanța reține că un pieton era angajat în traversarea strărzii pe marcajul pietonal, pe sensul de mers al contestatorului, din partea sa stângă, petentul neoprind autoturismul pentru a acorda pietonului prioritate de trecere.
Potrivit dispozițiilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii auto au obligația de a acorda prioritate pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Înraport de probele administrate încauză, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prev. de art. 135 lit. h) din ROUG nr. 195/2002 și sancționată de art.100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 și nu există motive care să ducă la anularea procesului verbal de contravenție.
În raport de criteriile de individualizareprevăzute de art.21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011, sancțiunile amenzii de 320 lei și reținerea permisului de conducere corespund gradului de pericol social al faptei.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private. Fapta contestatorului prezintă un grad de pericol social ridicat, neacordarea de prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii putând avea consecințe deosebit de grave pentru sănătatea și integritatea corporală a acestora.
La analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța mai are în vedere și faptul că petentul a fost sancționată cu minimul amenzii prevăzut de dispozițiile art. 98 alin. 4 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, apreciind că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile este luată de drept, fiind prevăzută de dispozițiile art. 111 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S. T., cu domiciliul în CONSTANTA, .. 79, ., ., având CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE, cu sediul în C., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/27.11.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
S. D.-A. M. D.
Red.jud. SDA/06.01.2016/4ex
Tehnored. M.D./
Emis 2 comunicări la data de .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7950/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
