Plângere contravenţională. Sentința nr. 1/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 20235/212/2013
Dosar nr. 20._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința Civilă nr. 1.596
Ședința publică din data de 17.02.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: S. M. E.
Pe rol, soluționarea cererii formulate de petenta S.C. P. E. S.R.L., cu sediul în C., .. 16, camera 5, județul C., în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL, prin COMISARIATUL JUDEȚEAN C., cu sediul în București, ., ., și sediul procesual ales în C., ., jud. C., având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de contravenție nr._, ./17.07.2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru această dată, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 30.07.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 20._, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul General, prin Comisariatul Județean C., în principal, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/17.07.2013, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin acesta cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a cererii, petenta a învederat că prin actul administrativ de sancționare contestat în cauză i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 50.000 de lei, pentru încălcarea prevederilor art. 96 alin. 3 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2005, agenții constatatori reținând în sarcina sa, în mod netemeinic, în urma controlului efectuat în data de 16.07.2013, că nu respecta, la punctul de lucru situat în C., ., jud. C., la care se efectua activitatea de colectare a deșeurilor reciclabile, prevederile autorizației de mediu nr. 16/17.01.2013, aceasta în condițiile în care, până la terminarea programului de lucru din data de 16.07.2013, nu existau prevederi ale acestei autorizații care să nu fie respectate. Aceasta a mai precizat că, în aceeași zi, s-a deplasat la sediul autorității de mediu județene pentru a demara procedura necesară în vederea obținerii unei revizuiri a acestei autorizații, în scopul extinderii activităților autorizate și desfășurate la acest punct de lucru.
În privința legalității actului administrativ contestat, petenta a învederat că acesta nu respectă condițiile de validitate statornicite în art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că nu cuprinde mențiunile obligatorii privitoare la: descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care aceasta a fost săvârșită și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Relativ la capătul de cerere subsidiar, petenta a precizat că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului, motivat de aceea că fapta concretă imputată acesteia este lipsită de pericol social, sancțiunea aplicată fiind disproporționată în raport de gravitatea faptei ilicite săvârșite.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu 3 martori, depunând în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată: procesul verbal de contravenție contestat, nota de constatare din data de 25.10.2013, certificat constatator eliberat de O.N.R.C. și împuternicirea avocațială a reprezentantului convențional.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind atașată dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei, stabilită conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege în acest scop, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate, ca neîntemeiată și, în consecință, menținerea procesului verbal de contravenție contestat ca temeinic și legal.
În motivarea poziției sale procesuale, aceasta a arătat că în urma controlului efectuat în data de 16.07.2013 la punctul de colectare deșeuri reciclabile, aparținând ., situat în C., ., jud. C., agenții constatatori din cadrul Comisariatului Județean C. au constatat că petenta nu respecta 7 dintre cele 8 condiții, verificate cu ocazia controlului și prevăzute în autorizația de mediu nr. 16/17.01.2013, eliberată acesteia în vederea desfășurării activității de colectare, tratare și comerț cu ridicata al deșeurilor reciclabile – cod CAEN 3832, 4677, la acest punct de lucru, situație în care a fost întocmită, la data de 17.07.2013, nota de constatare nr. 614/17.07.2013, în care a fost reliefată situația de fapt reținută, iar, în baza acesteia, conform metodologiei de lucru aprobate prin Ordinul nr. 464/2009, a fost întocmit procesul verbal de contravenție ., nr._/17.07.2013, contestat în prezenta cauză.
În privința susținerilor petentei relative la nelegalitatea procesului verbal, intimata a învederat că acestea sunt neîntemeiate, procesul verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute, iar în privința celorlalte condiții de validitate prevăzute de art. 16 din același act normativ, aceasta a arătat că sancțiunea care intervine este nulitatea relativă, care operează numai în situația în care partea interesată invocă și dovedește producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, or, în speță, petenta, deși avea obligația dovedirii vătămării ce i s-a produs prin neobservarea pretinsei dispoziții legale încălcate, nu a invocat și nici nu făcut dovada acestei vătămari.
Intimata a mai învederat că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 50.000 de lei cu sancțiunea avertismentului, motivat de aceea că, pe de o parte, petenta a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii, respectiv, 25.000 de lei, în termen de 48 de ore, însă nu s-a prevalat de această posibilitate, iar, pe de altă parte, fapta imputată acesteia este gravă, nefiind vorba despre o culpabilă omisiune, ci despre funcționarea fără autorizație vreme de peste 7 luni, situație în care amenda contravențională aplicată este singura în măsura a realiza funcția sancționatorie și funcția preventivă a sancțiunilor contravenționale principale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 201 și 205 Cod procedură civilă.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, alăturat întâmpinării: nota de constatare nr. 614/17.07.2013, adresa nr. 2968/05.07.2013, decizia nr. 688/11.07.2013, autorizația de mediu nr. 16/17.01.2013 și delegația consilierului juridic.
Au fost încuviințate și administrate: proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de ambele părți, precum și proba cu 2 martori, solicitată de petentă. De asemenea, din oficiu, instanța a dispus administrarea, în cadrul probei cu înscrisuri, a fotografiilor efectuate de agenții constatatori cu ocazia constatării contravenției reținute în sarcina petentei, intimata depunând la dosar aceste fotografii.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat ., nr._, încheiat la data de 17.07.2013 de 2 agenți constatatori din cadrul intimatei, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 50.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 94 alin. 1 lit. b și sancționate de art. 96 alin. 3 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2005, reținându-se în sarcina sa că în data de 17.07.2013, ora 11:00, nu a respectat prevederile autorizației de mediu nr. 16/17.01.2013 în desfășurarea activităților care fac obiectul procedurii de reglementare din punct de vedere al protecției mediului, respectiv, colectare, tratare (balotare, sortare) și comerț cu ridicata a deșeurilor reciclabile – cod CAEN 3832, 4677, constatările fiind menționate în nota de constatare înregistrată la intimată sub numărul 614/17.07.2013. De asemenea, în temeiul art. 17 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2005, intimata a luat măsura de a propune autorității emitente suspendarea autorizației de mediu nr. 16/17.01.2013.
Prin nota de constatare nr. 614/17.07.2013, agenții constatatori – comisari din cadrul intimatei – Comisariatul Județean C., au constatat că în data de 16.07.2013, cu ocazia controlului efectuat la punctul de colectare deșeuri reciclabile din C., ., aparținându-i societății petente, nu au fost respectate 7 din cele 8 obligații verificate, stabilite, prin autorizația de mediu nr. 16/17.01.2013, în sarcina petentei, în vederea desfășurării activității de colectare și sortare a deșeurilor reciclabile la acest punctul de lucru supus controlului.
Astfel, agenții constatatori au constatat că petenta, la momentul controlului: nu asigura curățenia în incintă și în jurul obiectivului, fiind prezente deșeuri menajere și reciclabile atât în incinta societății, cât și pe spațiul verde adiacent; nu asigura depozitarea deșeurilor reciclabile în pubele amplasate în spațiu acoperit, special amenajat, ci în aer liber (spațiu descoperit); nu asigura colectarea separată a deșeurilor reciclabile (mase plastice, hârtii, cartoane) în containere separate, special amenajate, depozitându-le neselectiv în big-baguri pe platforma interioară, cât și pe spațiul verde; nu respecta obligația de colectare periodică a deșeurilor reciclabile, în vederea nedepozitării necontrolate a acestora, depășindu-se capacitatea de depozitare a amplasamentului autorizat; nu respecta obligația de a nu a pune în pericol sănătatea umană și de a nu dăuna mediului, prin aceea că producea disconfort, prin mirosul neplăcut degajat în urma colectării neselective a deșeurilor reciclabile împreună cu cele menajere și prin afectarea peisajului, ca urmare a depozitării deșeurilor pe spațiul verde adiacent; nu respecta obligația de a-și desfășura activitatea exclusiv în spațiul autorizat în acest sens, respectiv, baraca metalică cu platformă betonată de 200 de m.p., realizând depozitarea deșeurilor atât în curte, cât și în exteriorul acesteia, iar cântărirea realizând-o în exteriorul incintei, la poartă; nu respecta obligația de ține evidența gestiunii deșeurilor pentru fiecare tip de deșeu, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 856/2002 și de a o transmite lunar autorității competente.
Prin raportare la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat - 17.07.2013, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal aflat la fila 5 a dosarului, și la data depunerii prezentei plângeri contravenționale - 30.07.2013, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv, 15 zile de la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, denumirea și sediul contravenientului persoană juridică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
În acest sens, instanța apreciază că motivul de nulitate relativă invocat de petentă și relativ la nemenționarea în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat: a descrierii faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și a locului în care a fost săvârșită, precum și a tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubelor pricinuite nu este întemeiat, pentru considerentele ce succed.
Astfel, pornind de la scopul instituirii, în cuprinsul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, a obligativității menționării în cuprinsul procesului verbal de sancționare a descrierii faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și a locului în care a fost săvârșită, precum și a tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubelor pricinuite, acela de a permite instanței realizarea controlului jurisdicțional prin analiza corespondenței celor reținute de agentul constatator cu realitatea judiciară și a corespondenței celor reținute de acesta cu tiparul abstract prevăzut de norma de incriminare apreciată de acesta ca fiind aplicabilă și acela de a-i permite persoanei sancționate contravențional să își organizeze eficient apărarea, prin raportare la fapta concretă de a cărei săvârșire este acuzată, instanța apreciază că, în cauză, scopul instituirii acestei obligații în sarcina agentului constatator a fost atins.
În acest sens, instanța reține că procesul verbal de contravenție contestat conține o descriere necorespunzătoare a faptei, prin aceea că face trimitere la nota de constatare nr. 614/17.07.2013, în vederea stabilirii faptei materiale concrete imputate petentei, însă această situație nu atrage nulitatea absolută a actului administrativ, în condițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care sancționează doar lipsa completă a descrierii faptei, ci nulitatea relativă, în condițiile art. 16 din același act normativ, care sancționează descrierea necorespunzătoare a faptei, astfel cum acest text de lege a fost interpretat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXII/2007, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, potrivit căreia nulitatea relativă a procesului verbal intervine numai în situația în care prin încheierea acestuia cu neobservarea unei condiții de validitate, de formă sau de fond, alta decât cele cuprinse în art. 17 din O.G. nr. 2/2001, i s-a produs părții o vătămare, dovedită de aceasta, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
În cauză, având în vedere că atât procesul verbal de contravenție contestat, cât și nota de constatare nr. 614/17.07.2013, întocmită de agenții constatatori și la care procesul verbal de contravenție face trimitere în vederea stabilirii, în concret, a faptelor materiale imputate petentei, i-au fost înmânate acesteia în aceeași dată, respectiv, 17.07.2013, fiind semnate și ștampilate de reprezentantul convențional al petentei, aceasta fiind în măsură să își realizeze în mod eficient apărarea, ca urmare a încunoștiințării efective asupra faptelor materiale concrete ce i se rețin în sarcină, instanța apreciază că petentei, prin neobservarea de către agenții constatatori a prevederii legale înscrise în art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, nu i s-a adus nicio vătămare, care să poată fi înlăturată numai prin anularea actului administrativ, situație în care motivul de nulitate relativă este neîntemeiat, urmând a fi respins. În același sens, instanța apreciază că menționarea, în mod eronat, de către agenții constatatori, în cuprinsul actului administrativ de sancționare contestat în cauză, a datei săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei, respectiv, 17.07.2013, în loc de 16.07.2013, astfel cum este corect, constituie o simplă eroare materială și nu poate conduce la anularea procesului verbal, neproducând nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că procesul verbal de contravenție contestat ., nr._/17.07.2013 se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege, întrucât agenții constatatori care l-au întocmit au perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri. De asemenea, situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia se probează, parțial, și cu fotografiile efectuate cu ocazia constatării contravenției reținute în sarcina petentei, cât și cu depozițiile martorilor C. C. și Braileanu Stanica, probe din care rezulta că în momentul efectuării controlului, la punctul de lucru al societății petente, erau depozitați saci cu deșeuri reciclabile atât în hală, în curte, cât și pe spațiul verde aferent acesteia. De asemenea, din depoziția martorului C. C. rezultă că deșeurile reciclabile nu sunt colectate selectiv, ci „la gramadă”, în sacii cu deșeuri, proveniți de la agenții economici, aflându-se, pe lângă peturi, cartoane, HDP, obiecte din plastic și deșeuri menajare, care, în urma sortării deșeurilor reciclabile pe categorii, sunt preluate de societatea de salubrizare Polaris.
În aceste condiții, prin raportare la prevederile autorizației de mediu nr. 16/17.01.2013, instanța reține că, în momentul efectuării controlului de către agenții constatatori, petenta, la punctul de lucru din C., ., nu respecta prevederile acestui act administrativ tehnico-juridic, prin aceea că: nu asigura curățenia în incintă și în jurul obiectivului, fiind prezente deșeuri menajere și reciclabile atât în incinta societății, cât și pe spațiul verde adiacent; nu asigura depozitarea deșeurilor reciclabile în pubele amplasate în spațiu acoperit, special amenajat, ci în aer liber (spațiu descoperit); nu asigura colectarea separată a deșeurilor reciclabile ( mase plastice, hârtii, cartoane) în containere separate, special amenajate, depozitându-le neselectiv în big-baguri pe platforma interioară, cât și pe spațiul verde; nu respecta obligația de colectare periodică a deșeurilor reciclabile, în vederea nedepozitării necontrolate a acestora, depășindu-se capacitatea de depozitare a amplasamentului autorizat; nu respecta obligația de a nu a pune în pericol sănătatea umană și de a nu dăuna mediului, prin aceea că producea disconfort, prin mirosul neplăcut degajat în urma colectării neselective a deșeurilor reciclabile împreună cu cele menajere și prin afectarea peisajului, ca urmare a depozitării deșeurilor pe spațiul verde adiacent; nu respecta obligația de a-și desfășura activitatea exclusiv în spațiul autorizat în acest sens, respectiv, baraca metalică cu platformă betonată de 200 de m.p., realizând depozitarea deșeurilor atât în curte, cât și în exteriorul acesteia, iar cântărirea realizând-o în exteriorul incintei, la poartă; nu respecta obligația de a ține evidența gestiunii deșeurilor pentru fiecare tip de deșeu, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 856/2002, și de a o transmite lunar autorității competente.
În drept, potrivit art. 94 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 195/2005, privind protecția mediului, toate persoanele fizice și juridice au obligația de a asigura protecția mediului, sens în care au îndatorirea de a respecta condițiile din actele de reglementare obținute.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 96 alin. 3 pct. 1 din același act normativ, constituie contravenție nerespectarea de către persoanele juridice a obligației de a funcționa cu respectarea prevederilor autorizației/autorizației integrate de mediu pentru activitățile care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului, și se sancționează cu amendă de la 50.000 de lei la 100.000 de lei. Potrivit art. 97 alin. 3, dispozițiile art. 96 referitoare la contravenții se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, conform art. 17 alin. 3, acordul de mediu, autorizația de mediu și autorizația integrată de mediu se suspendă de către autoritatea emitentă, pentru nerespectarea prevederilor acestora, după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile pentru îndeplinirea obligațiilor. Suspendarea se menține până la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării, desfășurarea proiectului sau a activității este interzisă.
Aplicând dispozițiile normative precitate situației de fapt reținute în cauză, instanța apreciază că sancționarea petentei cu amendă în cuantum de 50.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 96 alin. 3 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2005, este legală.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale principale aplicate petentei, instanța apreciază că aceasta nu a fost realizată în mod just de către agentul constatator, pentru considerentele ce succed.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, putând fi aplicat și în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunea contravențională principală pe care i-a aplicat-o petentei din prezenta cauză, instanța are în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, instanța are în vedere circumstanțele personale ale petentei, care și-a început activitatea în acest domeniu specific, aflat sub incidența reglementărilor din domeniul protecției mediului, cu mai puțin de 6 luni înainte de data constatării contravenției, după obținerea autorizației de mediu nr. 16/17.01.2013, și care nu a mai fost supusă vreunui alt control ori față de care nu a mai fost dispusă de către intimată ori de altă autoritate cu atribuții în domeniul protecției mediului nicio altă măsură de sancționare. Totodată, în fundamentarea acestei concluzii, instanța are în vedere că, astfel cum rezultă din nota de constatare întocmită de comisari din cadrul intimatei în urma controlului efectuat în data de 25.10.2013 la punctul de colectare a deșeurilor, petenta s-a conformat obligațiilor stabilite prin autorizația de mediu nr. 16/17.01.2013, toate cele 7 deficiențe constatate cu ocazia controlului efectuat în data de 16.07.2013 fiind înlăturate conform celor dispuse de agenții constatatori, în conformitate cu prevederile autorizației de mediu și cu dispozițiile normative aplicabile, cu excepția uneia, relativă la transmiterea evidențelor privitoare la gestiunea deșeurilor, conform H.G. nr. 856/2002, care s-a realizat, însă cu depășirea nesemnificativă a termenului de transmitere a evidenței lunare, prevăzut de lege.
În aceste condiții, având în vedere că petenta, imediat după control, a luat măsuri de remediere a deficiențelor, în scopul respectării obligațiilor stabilite prin autorizația de mediu nr. 16/17.01.2013, prin raportare la lipsa de experiență a acesteia, datorată perioadei scurte de activitate în domeniu, și având în vedere că autoritățile administrației publice au, exclusiv de atribuțiile specifice de constatare și sancționare a contravențiilor din domeniile specifice de competență, importante atribuții de control și de îndrumare a subiectelor de drept care își desfășoară activitatea în domeniul specific de relații sociale a căror respectare o asigură acestea, care nu au fost exercitate în privința petentei, prin aceea că aceasta nu a fost supusă niciunui control anterior celui în urma căruia s-a dispus sancționarea sa contravențională, instanța apreciază că petenta, aflată la primul conflict cu legea contravențională în această materie, poate fi corijată prin aplicarea sancțiunii contravenționale principale a avertismentului, care este în măsura să asigure, în mod efectiv, funcțiile educativă și preventivă ale sancțiunii și responsabilizarea petentei, în vederea asigurării pe viitor a respectării legii de către aceasta, și care este proporțională cu gradul redus de pericol social al faptei imputate acesteia.
Având în vedere considerentele ce preced, plângerea contravențională formulată de petentă urmează să fie admisă în parte, în sensul înlocuirii sancțiunii principale aplicate – amenda în cuantumul minim de 50.000 de lei, cu sancțiunea avertismentului, și menținerii celorlalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petenta ., cu sediul în C., .. 16, camera 5, județul C., având CUI –_, în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISIARIATUL GENERAL, PRIN COMISARIATUL JUDEȚEAN C., cu sediul în București, ., ., și sediul procesual ales în C., ., jud. C., având C. –_, împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/17.07.2013.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 50.000 de lei cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 17.02.2014.
Președinte, Grefier,
Minaev I. S. M. E.
Red jud. M.I. 01.04.2014 2 exemplare 2 comunicari, azi, ./2014
Tehnored gref S.M.E. 01.04.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 14/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9845/2014.... → |
|---|
