Pretenţii. Sentința nr. 3652/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3652/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 17801/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3652/2014
Ședința din data de 01.04.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civilă privind pe reclamant S.C. I. COMPANY S.R.L. și pe pârât S.C. W. PRODUCTA INDUSTRIES S.R.L, având ca obiect pretenții .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 18.03.2014 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 01.04.2014 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 05.07.2013 sub nr._ reclamantul .. a solicitat obligarea pârâtului S.C. W. P. S.R.L. la plata sumei de 829,7 lei reprezentând rest de plată neachitat din contravaloarea facturilor . nr. 906/14.06.2012, 1081/09.08.2012 și 1942/27.06.2013, dobânda contractuală aferentă debitului principal în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, precum și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 151,5 lei.
În susținerea în fapt a cererii, reclamanta a afirmat că între cele două părți a fost încheiat la data de 02.05.2012 contractul de vânzare cumpărare comercială nr. 1507/02.05.2012, iar în baza relației de colaborare și a comenzilor telefonice, i-a livrat pârâtului prin curier mai multe produse comandate – piese auto – utilaje.
Reclamantul arată că în baza comenzii debitoarei la data de 14.06.2012 i-a livrat acesteia piesa capsula dinte 1U3352 emițând factura IP nr. 906/14.06.2012 pentru suma de 547,40 lei, care nu a fost achitată de debitoare.
Se mai arată că debitoarea a mai comandat și alte piese auto, care au fost facturate conform facturii . nr. 1081/09.08.2012, scadentă la 10.08.2012, pentru suma de 1440,13 lei.
Reclamantul arată că a condiționat eliberarea mărfii de plata cu ramburs la livrarea produselor, a ținut la dispoziția debitoarei aceste piese, însă, întrucât s-a refuzat efectuarea plății, a stornat factura nr. 1081/09.08.2012 și a refacturat în baza art. 7.4 din contract – valoare de 20% din totalul mărfii, emițând în acest sens factura nr. 1942/27.06.2013.
Reclamantul arată de asemenea faptul că în baza art. 5.5 din contract, pârâtul datorează și penalități contractuale de întârziere.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 noul Cod de procedură civilă privind cererile de valoare redusă.
Reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și nu a solicitat dezbateri orale.
La cerere reclamanta a atașat copii de pe următoarele înscrisuri: contract nr. 1507/02.05.2012, facturile nr. 906 din 14.06.2012, 1081/09.08.2012, 1942/27.06.2013, notificare pârât, corespondență cu pârâtul.
Pârâtul a depus la dosar formularul de răspuns completat, arătând că vânzătorul nu a respectat termenul de livrare la care s-a obligat, de 5-7 zile de la data emiterii comenzii, astfel că la data la care au sosit piesele comandate, acestea nu îi mai erau necesare.
Pârâtul mai arată că prevederile art. 7.4 din contract nu sunt aplicabile, întrucât a refuzat marfa datorită culpei vânzătorului, care a trimis marfa cu întârziere de câteva luni.
Pârâtul a depus la dosar corespondență electronică purtată cu reclamantul.
La termenul din 28.01.2014, instanța a luat act de precizările reclamantului referitoare la transmiterea calității procesuale către S.C. I. COMPANY S.R.L.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Conform art. 1025 C.proc.civ.: „(1) Prezentul titlu se aplica atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecata și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. (2) Prezentul titlu nu se aplica în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice. (3) De asemenea, prezenta procedură nu se aplica cererilor referitoare la: a) starea civila sau capacitatea persoanelor fizice; b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; c) moștenire; d) insolvența, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; e) asigurări sociale; f) dreptul muncii; g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; h) arbitraj; i) atingeri aduse dreptului la viața privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.”
Instanța reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile titlului X din codul de procedură civilă privind cererile de valoare redusă, întrucât creanța pretinsă de reclamantă este sub nivelul de_ lei și nu este incident niciunul din cazurile de excepție prevăzute de alin. 2 și 3 ale art. 1025 C.proc.civ..
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarea situație de fapt:
Între părți s-au desfășurat relații comerciale potrivit contractului de vânzare-cumpărare comercială nr. 1507/02.05.2012, având ca obiect vânzarea de produse de către reclamantă către pârât, dovedite de reclamantă conform art. 46 C.. IP nr. 906 din 14.06.2012, nr. 1081 din 09.08.2012 și 1942 din 27.06.2013 (filele 13 și 15 din dosar).
Conform prevederilor art. 2.2 din contract, comenzile se transmit în scris, pe fax/email sau telefonic, conform art. 4.1 vânzătorul se obligă să expedieze marfa în conformitate cu condițiile stipulate pe oferta trimisă cumpărătorului, iar conform art. 4.2 termenul de livrare a mărfii va putea fi decalat în cazul în care intervin evenimente neprevăzute, cu înștiințarea cumpărătorului.
Conform facturii . nr. 906 din 14.06.2012, reclamanta i-a vândut pârâtei 5 bucăți capsulă dinte 1U3352 la prețul de 547,40 lei, iar conform facturii . nr. 1081 din 09.08.2012 i-a vândut alte produse, în cuantum total de 1411,48 lei.
Prin factura . nr. 1942 din 27.06.2013 a fost stornată factura . nr. 1081 din 09.08.2012, având în vederea returnarea produselor de către cumpărător, facturându-se taxa de returnare în cuantum de 20% din valoarea mărfii.
Astfel, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata facturii nr. 906/14.06.2012 în cuantum de 547,40 lei și la 20% din contravaloarea facturii nr. 1081/09.08.2012, respectiv 282,29 lei (după aplicarea art. 7.4 din contract), în total 829,7 lei.
În drept, instanța reține că potrivit art. 1270 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar, conform art. 1516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței convenției încheiate între părți, conform dispozițiilor art. 249 C.proc.civ. și art. 46 C.. baza art. 1530 C.civ., se naște prezumția de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către pârât, fiind în sarcina acestuia probarea executării obligației, și anume plata contravalorii produselor livrate. În caz contrar, este antrenată răspunderea contractuală a pârâtului care și-a nesocotit obligațiile.
În acest sens, instanța reține că prin apărările formulate pârâtul invocă o excepție de neexecutare a contractului, arătând faptul că a refuzat plata mărfurilor întrucât reclamantul nu și-a respectat obligațiile contractuale, respectiv acela de a livra la timp produsele comandate.
Analizând însă probele administrate în cauză, instanța constată că susținerile pârâtului nu sunt întemeiate, întrucât deși comanda către reclamant la oferta acestuia din 16.03.2012 a fost trimisă la data de 06.04.2012, conform e-mail-ului din data de 06.05.2102 (fila 47) pârâta a fost de acord cu transmiterea produselor, solicitând transmiterea acestora prin firma de curierat TCE Transexpress. De altfel, conform art. 4.2 termenul de livrare a mărfii poate fi decalat în cazul în care intervin evenimente neprevăzute, cu înștiințarea cumpărătorului.
În ceea ce privește suma de 282,29 lei, reprezentând 20% din contravaloarea facturii nr. 1081/09.08.2012, instanța reține că susținerile pârâtului privind neaplicarea art. 7.4 din contract sunt neîntemeiate.
Astfel, la art. 7.4 din contractul nr.1507/02.05.2015, se prevede că în cazul în care cumpărătorul se hotărăște să refuze marfa, din motive independente de vânzător sau conformitatea mărfii, va achita vânzătorului 20% din valoarea totală a mărfii, pentru a acoperi costurile logistice, stocare și returnare către producător.
Or, din probele administrate în cauză rezultă faptul că marfa menționată în factura nr. 1081/09.08.2012 nu a fost ridicată de pârâtă de la firma de curierat TCE Transexpress datorită lipsei banilor (filele 77-79), prin urmare din motive independente de vânzător, astfel că solicitarea reclamantei de obligare la plata sumei de 282,29 lei este întemeiată.
Susținerile pârâtului conform cărora a refuzat recepționarea mărfii întrucât acestea au fost trimise cu întârziere nu au fost susținute prin niciun mijloc de probă, și, mai mult, sunt infirmate de înscrisurile depuse la reclamant la dosar, respectiv printarea corespondenței electronice purtate între cele două părți (fila 73, fila 75 și filele 77-79).
În ceea ce privește contravaloarea facturii nr. 906/14.06.2012, instanța reține că obligația de plată a acesteia era în termen de 15 zile de la livrare, astfel cum este menționat în cuprinsul facturii, precum și faptul că pârâtul a recepționat marfa, nerefuzând la acel moment primirea acesteia și de asemenea nu a invocat prevederile art. 7.2 din contract, astfel că și pretențiile reclamantei cu privire la plata sumei de 547,40 lei sunt întemeiate.
Astfel, în contextul în care pârâtul nu a produs dovada îndeplinirii obligațiilor asumate și constatate prin facturi, cererea reclamantului în privința capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 829,7 lei este întemeiat.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, instanța reține că acest capăt de cerere este întemeiat. Astfel, având în vedere că litigiul în cauză este unul comercial, și dispozițiile art. 1523 alin. 2 lit. d Cod civil, dobânda legală, curge de drept din ziua când obligația principală devine exigibilă, nemaifiind necesară punerea în întârziere. Dobânda urmează să fie calculată de la data exigibilității creanțelor menționate în facturi și până la data achitării integrale a debitului.
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea formulată și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 829,7 lei, reprezentând rest de plată neachitat din contravaloarea facturilor fiscale . nr. 906/14.06.2012, nr. 1081/09.08.2012 și 1942/27.06.2013 precum și dobânda legală aferentă debitului principal calculată de la scadența facturilor până la data achitării integrale a debitului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 1031 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul urmează să fie obligat la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 150 lei, din care 50 lei taxă judiciară de timbru și 100 de lei onorariu avocat.
În ceea ce privește suma de 1,5 lei solicitată cu titlu de contravaloare timbru judiciar, instanța reține că raportat la momentul introducerii acțiunii, reclamanta nu avea obligația de a depune la dosar timbru judiciar, astfel că nu poate dispune obligarea pârâtului la achitarea contravalorii timbrelor judiciare depuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul S.C. I. COMPANY S.R.L. cu sediul în TIMIȘOARA, CONSTRUCTORILOR, nr. 1A, . în contradictoriu cu pârâtul S.C. W. PRODUCTA INDUSTRIES S.R.L cu sediul în CONSTANTA, ., ., ., J. C..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 829,7 lei, reprezentând rest de plată neachitat din contravaloarea facturilor fiscale . nr. 906/14.06.2012, nr. 1081/09.08.2012 și 1942/27.06.2013, precum și dobânda legală aferentă debitului principal calculată de la scadența facturilor până la data achitării integrale a debitului.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 09 aprilie 2014
Red. Jud. D.D.2ex/30.07.2014
Emis 2 comunicări, la data de 31.07.2014
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 29/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7172/2014.... → |
|---|
