Plângere contravenţională. Sentința nr. 7172/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7172/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 29103/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7172
Ședința publică din data de 23 iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. R. Z.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala EF_, cerere formulată de petentul F. R. cu domiciliul în Cluj-N. . ap. 12 . în contradictoriu cu intimatul P. ORAȘULUI EFORIE.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 23.06.2014, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 28.10.2013 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Constanta, petentul FĂRĂIANU R. în contradictoriu cu intimatul P. Orașului Eforie a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/08.09.2013.
În susținere petentul arată că în mod eronat, agentul constatator a reținut că autoturismul_ a oprit voluntar în stația mijloacelor de transport iar la momentul legitimării petentului de către agentul constatator a arătat că nu exista niciun indicator la vedere care să restricționeze oprirea sau staționarea și că sunt și alte mașini staționate, iar marcajul rutier l-a considerat semn de parcare, motiv pentru care a oprit 2 minute.
Arată petentul că data întocmirii procesului verbal a fost la o lună și jumătate de la data constatării faptei.
Petentul arată în continuare că nu contestă că a oprit în locul respectiv, însă susține că vinovăția sa este înlăturată de eroarea de fapt, în sensul că era imposibil să-și dea seama că era vreo restricție în acea zonă, datorită marcajelor necorespunzătoare și amplasării greșite a indicatorului.
La plângerea contravențională a fost anexat în copie procesul verbal de contravenție atacat.
Plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție a fost legal timbrată conform art. 19 din OUG 80/2013 asa cum rezultă din chitanța nr._/15.11.2013 (f 22).
Intimata, a formulat întâmpinare și a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție.
Prin întâmpinare s-a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a intimaților Orașul Eforie și Poliția Locală Eforie.
Prin Încheierea din 16.06.2013 s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a intimaților Orașul Eforie și Poliția Locală Eforie ca rămasă fără obiect față de introducerea în cauză în calitate de intimat a Primarului Orașului Eforie.
Prin Încheierea din 16.06.2013 s-a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și s a constatat imposibilitatea audierii martorului asistent.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimată la data de 08.09.2013, ora 21 00 petentul a fost sancționat cu sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 160 lei, reținându-se în fapt că în aceeași zi, a oprit în mod voluntar autoturismul marca Citroen cu numărul de înmatriculare_ în stația destinată mijloacelor de transport în comun, în sensul de mers dinspre M. către C. fapta constituind contravenția prevăzută de art. 142 lit g din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 si sancționată de art. 99 al 2 din OUG 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil.
Instanța nu poate lua în considerare susținerea petentului privind lipsa vinovației datorită faptului ca s-a aflat în eroare de fapt în sensul că era imposibil să-și dea seama că era vreo restricție în acea zonă, datorită marcajelor necorespunzătoare și amplasării greșite a indicatorului.
Instanța constată că din fotografiile atașate la dosarul cauzei (f 35-41) de către intimată că stația de autobuz avea marcajele corespunzătoare, nefiind incidentă în cauză, eroarea de fapt care înlătură vinovăția.
Instanța nu va lua în considerare motivul de nulitate indicat de petent cu privire la faptul că procesul verbal a fost întocmit la o lună și jumătate de la data constatării faptei deoarece potrivit art. 13 alin 1 din OG nr. 2/2001 aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
În drept, din dispozițiile art. 142 lit g din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 reiese obligația conducătorilor auto de a nu opri voluntar in stațiile mijloacelor de transport public de persoane.
Fapta prevazuta la art. 142 lit g din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002R privind circulatia pe drumurile publice este sanctionata de art. 99 alin 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice care prevede ca amenda contraventionala prevazuta la alin 1 se aplica si conducatorului de autovehicul care savarseste o fapta pentru care se aplica 2 puncte de penalizare conform art. 108 alin 1 lit a.
Potrivit dispozitiilor art. 108 alin 1 lit a, pct 8”’savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contraventii atrage pe langa sancțiunea amenzii și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare, pentru săvarșirea următoarelor fapte: pct 8 oprirea neregulamentară.
Instanța reține că deși petentul a susținut prin plângerea formulată faptul că procesul verbal de contravenție este nelegal și netemeinic, petentul nu a administrat probe prin care să facă dovada unei situații de fapt distincte de cea reținută de agentul constatator, această obligație revenindu-i conform art. 1169 c.civ.
Pentru motivele arătate, în temei art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul F. R. cu domiciliul în Cluj-N. . ap. 12 . în contradictoriu cu intimatul P. ORASULUI EFORIE.
Cu drept de apel la Judecatoria Constanta în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. R. Z. F. M.
Red. M.R.Z./25.06.2014.
tehnored.F.M/26.06.2014.
emis 2 comunicări..
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3652/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 5052/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
