Plângere contravenţională. Sentința nr. 1035/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1035/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 24117/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1035
Ședința publică din data de 3 februarie 2014
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta . SRL în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I. TERITORIAL NR. 2 având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 27 ianuarie 2014, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea depusă la Judecătoria C. la data de 05.09.2014 sub nr._, petenta . SRL în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I. TERITORIAL NR. 2, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._&26.07.2013, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
În motivarea cererii, petenta a arătat că șoferul autoutilitarei a fost în concediu în perioada 22.07.2013, orele 7,30 – 25.07.2013, orele 7,30, respectiv 27.07.2013, orele 7,30 – 30.07.2013, motiv pentru care este aplicabilă excepția prevăzută de art. 7 din Regulamentul CE 561/2006, perioada de repaus săptămânală fiind luată după terminarea zilei de muncă.
A mai arătat că șoferul a condus autoutilitara pe perioade de timp scurte, de aproximativ 20-30 minute fiecare, cu pauze de 10-15-20 de minute între transporturi.
A arătat petenta că i s-a aplicat cuantumul maxim al amenzii prevăzute de dispozițiile legale, amenda având limite de la 3000 lei la 6000 lei.
În drept, a indicat dispozițiile OG nr. 2/2001.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 lei, conform art. 19 din OG nr. 2/2001 – fila 3.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11.10.2013, intimata a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, arătând că la data de 26.07.2013, ora 15,29, pe DN22, intersecție cu DC86, a fost oprit și verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aflat în administrarea S.C. A. S. INTERNATIONAL S.R.L., condus de N. D. C., în timp ce efectua un transport rutier de mărfuri, ocazie cu care s-a constatat că conducătorul auto a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu până la 42 de minute, în intervalul orar 08,00 – 15,29, aceasta reprezentând contravenție, conform art. 8 alin.2 pct. 4 din OG nr. 37/2007, ocazie cu care a fost întocmit și formularul de control în trafic . nr._.
A mai arătat intimata că, din diagramă se poate observa că perioada maximă de conducere neîntreruptă, de 4 ore și 30 de minute, este depășită în speță cu 42 de minute, șoferul semnând formularul de control în trafic, ceea ce echivalează cu o recunoaștere.
A arătat că art. 7 din Regulamentul CEE nr. 3821/1985 prevede că perioada de odihnă efectivă mai mică de 15 minute plus 30 de minute nu este luată în calcul.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-208 C.proc.civ., art. 8 alin.2 pct. 4 din OG nr. 37/2007, Regulamentul CEE nr. 3821/1985, OG nr. 2/2001.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, conf. art. 17 din OG 2/2001.
Potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție sunt cele privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constată și din oficiu și intervine fără a fi necesară dovedirea unei vătămări a persoanei sancționate contravențional.
Or, în speță, instanța constată că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute în art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Lipsa celorlalte mențiuni prevăzute de art. 16 alin. 1, art. 19 din O.G. nr. 2/2001, dar și de alte acte normative speciale care stabilesc măsurile ce se impun în cazul săvârșirii faptelor contravenționale atrage nulitatea relativă a procesului-verbal. Este vorba de o nulitate relativă virtuală, întrucât nu este prevăzută de lege, neputând fi invocată decât dacă s-a pricinuit petentului o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
În cauza de față, instanța constată că la întocmirea procesului-verbal contestat au fost respectate prevederile art. 16 alin. 1 și 7 și art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază ca in situația sancționării unor contravenții, procesul verbal constituie un mijloc de proba, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa si care conduce in mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt ce, pentru a putea fi înlăturate, necesita susțineri întărite de probe din partea celui sancționat. Instanța apreciază că propriile constatări ale agentului constatator se bucură de o prezumția relativă de temeinicie, atribut al autorității exercitate de reprezentanții statului.
Potrivit art. 8 din OG nr. 337/2007 alin.2:
„Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: (….) 4. depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puțin de o oră și 30 de minute”.
Potrivit art. 9 al. 1 lit. d din OG 37/2007, contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează:
d)cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei - faptele prevăzute la alin. (2) pct. 1-11 și 16, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier, și faptele prevăzute la alin. (2) pct. 12-15 și 17, aplicabilă conducătorului auto.
Se mai reține că art. 7 din Regulamentul nr. 561/2006 din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului stabilește, în art. 7, că:
„După o perioadă de patru ore și jumătate de conducere, conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin patruzeci și cinci de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus. Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puțin cincisprezece minute urmată de o pauză de cel puțin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte dispozițiile primului paragraf”.
Din înscrisurile depuse de către petentă, nu rezultă decât că șoferul auto a efectuat mai multe transporturi, avizele de însoțire a mărfii fiind emise la orele 8,40. 9,39, 11,09, 12.09, 1,49, din diagrama depusă la dosar nerezultând perioade de pauză mai mari de 15 plus 30 de minute.
De asemenea, se mai observă că, în cuprinsul formularului de control în trafic . nr._ (fila 29), s-a menționat că s-a lucrat continuu o perioadă de 5 ore și 12 minute, șoferul semnând acest formular fără obiecțiuni, ceea ce înseamnă că susținerea petentei, conform căreia acesta ar fi făcut pauze între transporturi, nu este împărtășită de conducătorul vehiculului.
Instanța apreciază că petenta nu a administrat probe de natură să răstoarne prezumția relativă de legalitate si temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție, afirmațiile sale din cuprinsul plângerii nefiind suficiente pentru a forma convingerea instanței in sensul ca cele stabilite prin procesul verbal de contravenție nu corespund realității.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, verificând conform dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 proporționalitatea sancțiunii, instanța constată că sancțiunea aplicată este maximă, cu toate că limitele acesteia sunt cuprinse între 3000 și 6000 lei, fără a se preciza de către agentul constatator care sunt motivele ce au determinat aplicarea amenzii în cuantum maxim.
Cum depășirea duratei maxime de 4 ore și jumătate este depășită cu aproximativ 42 de minute, iar dispozițiile art. 8 alin.2 pct. 4 vorbesc despre o depășire de maximum o oră și jumătate, instanța apreciază că fapta constatată nu are forma cea mai gravă, motiv pentru care apreciază că aplicarea amenzii în cuantumul minim, de 3000 lei, este suficientă pentru atingerea scopului urmărit.
În ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, instanța apreciază că fapta constatată în sarcina petentei are, prin ea însăși, un grad ridicat de pericol social, deoarece consecințele conducerii unui vehicul de dimensiuni mari, de către o persoană care nu are posibilitatea să se odihnească corespunzător, poate avea consecințe grave asupra siguranței traficului rutier.
Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, urmând să admită în parte plângerea și să dispună diminuarea cuantumului amenzii contravenționale aplicate petentei de la suma de 6000 lei la suma de 3000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, cu sediul în O., . C. și sediul ales la C.. de Av. M. M. C. din C., .. 32, județul C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_ în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I. TERITORIAL NR. 2, cu sediul în C., ., nr. 2, ..
Dispune diminuarea cuantumului amenzii contravenționale aplicate petentei de la suma de 6000 lei la suma de 3000 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 4/ 27.08.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5640/2014.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
