Plângere contravenţională. Sentința nr. 5640/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5640/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 25478/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5640
Ședința publică de la 21 Mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. M. S.
GREFIER E. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petenta S. E., CNP_, cu domiciliul în C., ., județul C. în contradictoriu cu intimatul P. M. CONSTANTA, cu sediul în C., ., județul C., CUI_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.05.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea de a se depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 15.05.2014 și, ulterior având nevoie de timp pentru a delibera, la 19.05.2014 și la 21.05.2014.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.09.2013, petenta S. E. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul P. M. C., în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din 10.09.2013, cu consecința anulării sancțiunii dispuse în mod nelegal și netemenic, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În fapt, petenta a învederat că, prin procesul verbal atacat s-a reținut în mod eronat că, a executat lucrări de construcții constând în realizare împrejmuire din parapet beton fără autorizație de construire, la imobilul situat în C., ., C..
Pe cale de excepție, petenta a invocat excepția precripției dreptului de a constata contravenția, raportat la art. 26 din Legea nr. 50/1991, având în vedere că, împrejmuirea s-a realizat în anul 2009-2010, după demolarea unei anexe gospodărești, în urma pronunțării de către Judecătoria C. a sentinței civile nr. 8022/12.05.2008, în dosarul civil nr._ .
Cu privire la nelegalitatea procesului verbal, petenta a arătat că, acesta nu cuprinde data comiterii faptei, întrucât în procesul verbal a fost trecută doar data privind constatarea faptei, data constatării este data săvârșirii faptei, 20.08.2013, ora 10.00.
În acest sens, raportat și la decizia ICCJ din 20.11.2001, la data controlului agenții constatatori au reținut și calificat în mod eronat drept faptă contravențională lucrări executate în urmă cu aproape trei ani, întrucât din declarația martorului din 24.01.2011 dată de către martorul O. Enden – care a ajutat la demolarea construcției – rezultă că, a fost ridicat un gard din beton.
Petenta a mai arătat că vecinul proprietății sale, numitul R., a înțeles să-și întabuleze proprietatea conform dorințelor sale și actelor de proprietate însoțite de sentința amintită, motiv pentru care a introdus dosarul de cadastru nr. 89/24.06.2010, iar în schița cadastrală ce însoțește extrasul, pe latura 4-5 apare un culoar liber ce desparte casele, astfel că la nivelul lunii iunie a anului 2010, expertul nu a găsit anexa gospodărească, ci un gard.
Un alt motiv de nelegalitate constă în acela că, agenții constatatori au precizat în mod greșit că, petenta a refuzat să semneze procesul verbal, la data întocmirii, aceasta nefiind acasă, ci internată la spitalul Eforie Sud – Recuperare încă din data de 13.09.2013.
Cu privire la netemeinicia procesului verbal, s-a arătat că, la momentul constatării faptei, petenta realiza doar reparații la împrejmuirea existentă din anii 2009-2010, astfel că, în mod eronat a fost sancționată în temeiul art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991, întrucât lucrările executate se încadrează în excepțiile de la art. 11 alin. 1 lit. a din aceeași lege.
Totodată, Primăria a eliberat un certificat de atestare a edificării construcției cu nr._/01.04.2013, în baza unei măsurători topo cadastrale făcute de o persoană autorizată, după o verificare în teren a conformității cu realitatea, unde s-a constatat și existența împrejmuirii. De asemenea, și în memoriul tehnic depus pentru emiterea încheierii nr._ din 06.08.2013, se face mențiunea unei delimitări din gard de beton.
În ceea ce privește măsurile complementare, acestea nu pot fi aduse la îndeplinire, întrucât nu s-a executat nicio lucrare, ci doar reparații la o împrejmuire existentă.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, raportat la art. 5 alin. 3, art. 21 alin. 3, art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
În susținerea cererii, s-au atașat înscrisuri (f. 10 – 28).
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 07.11.2013, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate, raportat la aspectul că, petenta a fost sancționată pentru încălcarea art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, fapta constând în efectuarea unor lucrări fără autorizație de construire.
Cât privește nelegalitatea actului constatator, în procesul verbal se menționează în mod clar că, data constatării este data săvârșirii faptei, respectiv 20.08.2013.
Cu privire la precrierea faptei, în speță este vorba despre o contravenție continuă, astfel că termenul de prescripție curge de la data constatării faptei.
Referitor la refuzul de a semna procesul verbal, intimata a solicitat instanței să observe că, la data de 09.09.2013, petenta era în spital, iar actul s-a întocmit la data de 20.08.2013.
În probațiune, s-au solicitat înscrisuri (f. 38 – 43) și proba testimonială.
Prin răspunsul la întâmpinare, petenta a precizat că, la momentul săvârșirii faptei, aceasta a realizat doar reparații la împrejmuirea existentă din anii 2009-2010. În rest, au fost reiterate susținerile din cererea introductivă.
La termenul din data de 08.05.2014, instanța a administrat proba testimonială cu martorul E. M. și cu martora R. S., declarațiile acestora fiind atașate la dosar.
În termenul de amânare a pronuțării, petenta a depus la dosar concluzii scrise.
În contextul ansamblului probator administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din 10.09.2013, petenta a fost sancționată, în temeiul art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, pentru fapta constând în executarea fără autorizație de construire necesară conform art. 3 lit a din Legea nr. 50/1991 a următoarelor lucrări de construcții: ”1. Împrejmuire L=11,40 m realizată pe latura de sud a imobilului din parapet de beton cu H=1m și profile metalice; 2. Pe o lungime de aproximativ 2,5 m au fost montate panouri de scândură; data constatării=data savârșirii faptei, 20.08.2013, ora 10.00.”
În drept, potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din legea invocată, construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11.
Conform art. 11 din Legea nr. 50/1991, se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor: a) reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate.
Potrivit art. 34 din OG nr. 2/200, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Dispozițiile art. 2361 și ale art. 405din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.
Cât privește legalitatea procesului verbal atacat, instanța observă că, agentul constatator a indicat data săvârșirii faptei ca fiind data constatării acesteia, pe considerentul că, precum s-a susținut prin întâmpinare, contravenția este una continuă.
Conform art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.
În completarea acestui text de lege, doctrina și practica judiciară au statuat că, este contravenție continuă acea formă a unitării contravenționale care cunoaște o evoluție temporală, datorită prelungirii în timp a acțiunii ori inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a contravenției.
În speță, petenta a fost sancționată pentru edificarea unei lucrări fără autorizație, faptă în legătură cu care s-a statuat, în soluționarea unui Recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 7 din 20.11.2000 că reprezintă o contravenție continuă, întrucât realizarea unei construcții se realizează în timp, pe etape și lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la momentul terminării acesteia.
De asemenea, decizia Curții Supreme menționează că, în raport de această modalitate specifică privind săvârșirea faptei, care îi imprimă caracter continuu, contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcțiilor finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 26 (actualmente art. 31) din Legea nr. 50/1991.
Conform art. 31 din lege, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
Concluziile Curții Supreme în soluționarea acestui Recurs în interesul legii – obligatoriu pentru instanțe – sunt în sensul în care:
1.Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din această lege se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
2.În cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției.
3.Obținerea autorizației de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu inlătură caracterul ilicit al faptei, o atare imprejurare putând fi avută în vedere numai la individualizarea sancțiunii contraventionale.
În speță, analizând actele dosarului, instanța reține că lucrările la împrejmuirea pentru care petenta a fost sancționată au început cel mai târziu la data de 26 iulie 2013, raportat la cuprinsul planului de amplasament și delimitare a imobilului situat în municipiul C., ., datat 26 iulie 2013, care atestă existența în teren a unui gard din beton.
Instanța nu poate determina cu precizie momentul efectiv de început al lucrărilor, întrucât declarația martorului E. coroborat cu depoziția martorului O. Ender dintr-o altă cauză sunt contrazise de susținerile martorei R. S., raportat la sesizarea acesteia, înregistrată la Primăria municipiului C. sub nr._/28.06.2013. Totodată, certificatul de atestare a edificării/extinderii construcției nr._/01.04.2013 adeverește că, în imobilul situat în municipiul C., . există construcție edificată în perioada anilor 1966-1970, conform adresei SPIT C. din 20.02.2013 și a fișei bunului imobil întocmită în cadrul planului cadastral al municipiului C. din septembrie 1996, dar nu adeverește și existența unei împrejmuiri.
Cu toate acestea, referitor la momentul terminării construcției, deși petenta nu a probat că a fost finalizată (din punct de vedere material) în intervalul 2009-2010, este cert, în ceea ce interesează pentru soluționarea cauzei, că împrejmuirea era finalizată la data de 20.08.2013.
Astfel, declarația martorei R. S. coroborat cu sesizarea acesteia, înregistrată la Primăria municipiului C. sub nr._/28.06.2013 confirmă că, la data formulării plângerii ori cel mai târziu după aproximativ o lună de la această dată, gardul era edificat. Martora a reclamat fapta petentei constând în aceea de a fi ”construit” în spatele casei sale un zid din beton, respectiv de ”a fi edificat” un gard în vederea împiedicării pătrunderii pe proprietatea sa. Chiar presupunând că, gardul era încă în construcție la data de 28.06.2013, când s-a înregistrat reclamația la primărie, martora a apreciat durata de edificare la aproximativ o lună. La aprecierea momentului terminării gardului, prin prisma declarației acestei martore, instanța nu a omis aspectul că, numita R. se află în relații de vrăjmășie cu petenta, precum s-a recunoscut în fața instanței.
Altfel, dacă însăși autorul sesizării admite că, gardul s-a finalizat în aproximativ o lună, este evident că, deși o contravenție continuă, aceasta era epuizată la momentul constatării sale, context în care s-ar fi impus verificări suplimentare din partea intimatului, pentru determinarea datei precise a finalizării împrejmuirii, întrucât de această dată se leagă începutul curgerii termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
Referitor la momentul terminării construcției, se mai impune să facem distincția între momentul material al finalizării, raportat la ultimul act material executat și momentul juridic al finalizării, analizat prin prisma obținerii autorizației de construire.
Interpretând dispozițiile art. 31 din Legea nr. 51/1990 prin prisma Recursului în interesul legii mai sus amintit, instanța apreciază că, prin ”săvârșirea faptei”, atât în formă simplă, cât și continuă, legiuitorul a avut în vedere momentul material și nu pe cel juridic al comiterii sale.
Din această perspectivă, instanța va înlătura ca neîntemeiat argumentul intimatului derivat din art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, potrivit căruia construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege, raportat la următoarele:
În primul rând, instanța notează că, prin Decizia nr. 7/2000, Curtea Supremă de Justiție nu s-ar fi putut raporta la momentul juridic al finalizării construcției, întrucât reglementarea de la art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 nu exista la momentul respectiv.
În al doilea rând, în dispozitivul deciziei CSJ s-a stipulat și că, obținerea autorizației de construire după finalizarea lucrărilor nu are efecte decât în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, ceea ce înseamnă că redactorii deciziei nu au condiționat momentul, material, al finalizării construcției, respectiv al săvârșirii faptei, de momentul obținerii autorizației de construire.
În al treilea rând, instanța constată că, asemănător unei infracțiuni în formă continuă, fapta contravențională continuă a edificării unei construcții prezintă un moment de consumare, care debutează cu începerea executării lucrărilor de construcție, precum și un moment al epuizării, care constă în terminarea acestor lucrări, acesta fiind și momentul săvârșirii faptei.
Dacă s-ar considera că, săvârșirea faptei de efectuare a lucrărilor de construire fără a avea autorizație în acest sens se comite continuu, până la finalizarea din punct de vedere juridic a construcției, respectiv până la . și-ar mai găsi rațiunea instituția prescripției răspunderii contravenționale. Altfel spus, dacă pentru contravențiile continue, termenul de prescripție ar începe să curgă de la momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 37 alin. 5 din Legea nr. 51/1990, cu consecința instituirii în acest caz a unui alt moment de început al termenului prescripției, atunci persoana pasibilă de sancționare nu ar mai beneficia de instituția prescripției. Este unanim admis că, scopul prescripției extinctive constă în sancționarea titularului unui drept pentru pasivitatea manifestată de-a lungul unei anumite perioade de timp, instituind pentru cel în favoarea căruia curge posibilitatea păstrării dreptului născut cu încălcarea unor norme legale. Or, după momentul intrării în legalitate, conform exigențelor impuse de art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, nu s-ar mai justifica curgerea vreunui termen de prescripție, întrucât agentul îndrituit nu ar mai avea ce constata.
În consecință, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 31 și art. 37 alin. 5 din Legea nr. 51/1990 rezultă că, sancțiunile contravenționale la care se referă acest ultim text se aplică în continuare, dar în interiorul termenului de prescripție prevăzut de art. 31, calculat de la data săvârșirii faptei, fie că este vorba despre o faptă simplă – caz în care termenul curge de la momentul consumării, fie că este vorba despre o faptă continuă – caz în care prescripția începe să curgă de la data epuizării.
În speță însă, nu este incidentă prescripția răspunderii contravenționale, întrucât agentul constatator a menționat în mod eronat faptul că, gardul era în construcție la data de 20.08.2013, ceea ce împiedică instanța de judecată să verifice legalitatea procesului verbal sancționator.
Astfel, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Data trecută în mod eronat echivalează cu lipsa datei, având în vedere că, în funcție de acest element se analizează prescripția răspunderii contravenționale.
D. fiind că, probele dosarului certifică existența unei împrejmuiri finalizate la imobilul petentei la data de 20.08.2013, organul constatator al intimatului trebuia să întreprindă verificări din care să rezulte data efectivă a terminării construcției. În lipsa unei descrieri corespunzătoare a faptei săvârșită în formă continuă, instanța nu poate determina momentul de început al curgerii termenului de prescripție, cu consecința imposibilității verificării legalității actului atacat, prin prisma cerințelor de la art. 17 din OG nr. 2/2001. Iată de ce, instanța va respinge ca neîntemeiat argumentul intimatului, potrivit căruia se impune respingerea excepției prescripției, având în vedere că nu se cunoaște data exactă a finalizării lucrării. Dacă am admite că, agentului abilitat îi este imposibil să întreprindă cercetări în acest sens, atunci am admite și că, o contravenție continuă, fie prin natura ei, fie prin modul specific de săvârșire, ar putea fi sancționată perpetuu.
Față de aceste considerente, instanța urmează să constate nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din 10.09.2013 și să dispună anularea acestuia, cu consecința exonerării petentei de plata amenzii contravenționale aplicate și înlăturarea măsurilor complementare dispuse de către intimat.
În temeiul art. 453 alin. 1 din NCPC, va obliga intimatul la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 720 lei, din care suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, iar suma de 700 lei, onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravenționala formulata de către petenta S. E., CNP_, cu domiciliul în C., ., județul C. în contradictoriu cu intimatul P. M. CONSTANTA, cu sediul în C., ., județul C., CUI_.
Anulează procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr._ din 10.09.2013.
Obliga intimatul la plata cheltuielilor de judecată către petentă, în cuantum de 720 lei, din care suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, iar suma de 700 lei, onorariu avocațial.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Constanta.
Pronunțată astăzi, 21.05.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. M. S. E. M.
Red. Jud. O.M.S. 23 Mai 2014;
Tehnored. Grf. E.M. 23 Mai 2014/ 4 exp.
Comunicat . exp. / .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1177/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1035/2014.... → |
|---|
