Pretenţii. Sentința nr. 9532/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9532/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 34701/212/2013
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR.9532
SEDINTA PUBLICĂ DIN 23.09.2014
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect pretenții, actiune formulată de reclamanta . SA (CUI R1880043) cu sediul în Constanta, Incinta P., J. C., în contradictoriu cu pârâta A. B. DE APA DOBROGEA LITORAL (CUI RO_) cu sediul în Constanta, ., nr. 127, J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronunțării la data de 23.09.2014.
I N S T A N T A
Prin cererea adresată Judecătoriei C. la data de 19.12.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta . SA a chemat în judecată pe pârâta A. B. DE APA DOBROGEA LITORAL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.340 lei, reprezentând cheltuieli de judecata (onorariu avocațial) suportate de reclamantă în dosarul nr._/118/2012* al Tribunalului C., soluționat prin Sentința civilă nr.3579/CA/07.08.2013 prin care instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei Administrația Bazinală de A. Dobrogea-Litoral, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezentul dosar.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 453 C. pr. civ.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: process-verbal nr.57/22.11.2013, confirmare de primire, contract de asistență juridică nr. CT 186/01.10.2012, factura fiscală . BAA nr. 330/08.10.2012, fișă analitică, ordin de plată nr.819/22.08.2013, factura fiscală . BAA nr. 465/20.08.2013, încheiere nr. 3579/CA07.08.2013,
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că, în ceea ce privește primul capăt de cerere, cu privire la obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în dosarul nr._/118/2012* al Tribunalului C., instanța urmează să rețină că avocatul reclamantei nu a desfășurat un volum mare de muncă pentru executarea mandatului primit, de natură să justifice onorariul perceput; în ceea ce privește capătul doi de cerere, respectiv obligarea pârâtei la plata cheltuielor de judecată efectuate în prezentul dosar, solicit respingerea acestuia, deoarece promovarea acțiunii nu a fost determinată de atitudinea culpabilă a acesteiea, cheltuielile de judecată nefiind solicitate în fața instanțelor la care s-au judecat pricinile.
În temeiul art. 255 C.p. civ. instanța a încuviințat ambele părți administrarea probei cu înscrisuri. În cadrul probei cu înscrisuri, instanța a dispus atașarea dosarului civil nr._/118/2012* al Tribunalului C..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin încheierea nr. 3579/CA/07.08.2013, în temeiul art. 246 alin.1codpr.civ., instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei A. B. De Apa Dobrogea Litoral, pârâtă în prezentul dosar.
În vederea reprezentării intereselor sale în dosarul civil nr._/118/2012*, reclamanta . SA (pârâtă în dosarul mai sus arătat) a încheiat contractul de asistență juridică . nr.186/01.10.2012.
Cheltuielile de judecată reprezintă, o sumă de bani în care se regăsesc toate cheltuielile pe care partea care a câștigat procesul le-a efectuat în cadrul litigiului soluționat prin hotărâre judecătorească.
Cu privire la conținutul cheltuielilor de judecată, în doctrină s-a afirmat că acestea se compun din taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorariile avocaților și cheltuielile făcute de aceștia în interesele clienților, sumele cheltuite pentru administrarea probelor, pentru transportul și cazarea părților, deci din toate cheltuielile ocazionate de desfășurarea procesului.
Date privind conținutul cheltuielilor de judecată sunt furnizate și de alineatele 2 și 3 ale art. 274 C.pr.civ. Astfel, potrivit primului alineat menționat, judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi ca le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul, spune alin. 3, sa mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență, se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 C.pr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”.
Culpa procesuală este cea care trebuia să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, observăm că fapta acesteia declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
Așadar, natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
D. expresie a principiului disponibilității, consacrat de art. 129 alin. 6 C.pr.civ., cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, așa cum prevede, de altfel, chiar art. 274 alin. 1 C.pr.civ. În cazul în care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată ori, deși au fost cerute, instanța a omis să se pronunțe asupra solicitării, partea le poate cere pe calea unei acțiuni separate, în termen de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care i s-a dat câștig de cauză, în temeiul art. 998 C.civ.
În ceea ce privește forma procedurală aleasă pentru valorificarea pe cale separată a dreptului la restituirea cheltuielilor efectuate într-un proces câștigat, se reține că aceasta este doar procedură de drept comun.
Așa cum a reținut și Curtea Europeană (în cauza C. împotriva României, Hotărârea din 26 mai 2005, în cauza Johanna Huber împotriva României, Hotărârea din 21 februarie 2008), cheltuielile efectuate trebuie să fie necesare și efectuate real în limita unui cuantum rezonabil. Este real faptul că nimeni nu este obligat să se apere singur, chiar dacă are cunoștințe juridice, dreptul la apărare fiind un drept recunoscut tuturor. Prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a se valorifica pretențiile deduse judecății.
La aprecierea cuantumului onorariului instanța trebuie să se țină seama nu numai de valoarea pretențiilor ci și de complexitatea cauzei, precum și de munca depusă de avocat.
Referitor la suma de 4.340 lei, solicitată de reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată în dosarul nr._/118/2012*, reprezentând onorariu apărător ales, instanța având în vedere cele precizate anterior, reține că aceasta este fondată, pârâta căzând în pretenții față de reclamantă, iar reclamanta a dovedit cheltuielile de judecată suportate în cauzele ce au făcut obiectul dosarelor mai sus menționate, condițiile art. 274 alin. 1 C.pr.civ. fiind îndeplinite.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit cărora “partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată”, instanța urmează să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecata în sumă 4.340 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în dosarul nr._/118/2012*.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezentul dosar, instanța reține că, potrivit art. art. 453 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora “partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Instanța va înlătura apărările pârâtei în sensul că nu datorează cheltuieli de judecată în prezentul dosar, deoarece promovarea acțiunii nu a fost determinată de atitudinea culpabilă a acesteiea, cheltuielile de judecată nefiind solicitate în fața instanțelor la care s-au judecat pricinile, pentru următoarele considerente:
În primul rând, instanța reține faptul că nici un text de lege nu îi interzice reclamantei de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, inițierea unui nou litigiu fiind determinată tocmai de conduita pârâtei care notificată cu privire la achitarea cheltuielilor de judecată, a avut o conduită pasivă.
Atât timp cât reclamanta a optat pentru un nou proces care a avut ca petit doar cheltuieli de judecată pe cale separată, cererea fiind supusă timbrajului, sunt pe deplin incidente dispozițiile art. 453 (274) Cod procedură civilă, dispoziții care fundamentează culpa prin sintagma „a pierde procesul), respectiv, „ a cade în pretenții”.
Așadar, atât timp pe cale judecătorească, pârâta nu și-a probat justețea demersului judiciar, aceasta este responsabilă și pentru cheltuielile de judecată ocazionate de intentarea unui nou litigiu în respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului, dat fiind că în cauză suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța va obliga pârâta și la plata către reclamantă a sumei de 1.548,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în prezentul dosar, constând în 308,8 lei taxă judiciară de timbru și 1.240 lei onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulata de reclamanta . SA ( CUI R1880043) cu sediul în Constanta, Incinta P., J. C., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. DOBROGEA-LITORAL (CUI RO_) cu sediul în Constanta, ., nr. 127, J. C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4.340 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în dosarul nr._ * al Tribunalului C..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.548,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 23.09.2014.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. MVM – 20.11.2014
Tehnred.gref. DR -20.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 1177/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
