Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 8082/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din 12.11.2014
Completul compus din:
Președinte: M. R.
Grefier: M. D.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect plangere contraventionala, acțiune formulata de petenta _ A. SRL cu sediul in Iasi, Stradela Scaricica nr. 2A în contradictoriu cu intimata AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA-DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 05.11.2014 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, cand instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.11.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.03.2014 sub nr._, contestatorul_ A. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata A. P. DGFP GALATI anularea procesului - verbal . nr._ din data de 21.03.2014 prin care a fost amendata cu suma de 9000 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de art. 7 lit b din legea nr 252/2003, art. 10 lit m din OUG nr 28/1999.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la sfârșitul lunii februarie 2014, a participat la Târgul N. de produse textile organizat in Complexul Expozitional Constanta in calitate de expozant cu o . prototipuri vestimentare in vederea prezentării acestora si eventual contractarea producției cu persoane fizice,juridice interesate.
Arata ca a participat la acest targ cu aproximativ 3 repere vestimentare in diverse sortimente,nu am desfășurat activități de comercializare en-gros sau en-detail.
Din procesul verbal rezulta ca nu ar fi prezentat Registrul Unic de Control si ca nu ar fi avut Cartea tehnica de intervenții asupra aparatului de marcat fiscalizat.
Mai arata ca prezenta sa era una cu scop pur expozitional si nu unul comercial.
Practic, au fost sancționați fara a le fi pus in vedere sa prezinte . documentația la control vazand ca sediul societății se afla in Iasi si nu la Constanta.
Potrivit art. 3.pct(i) din legea 252/2003 avea . a prezenta registrul unic de control inspectorilor fiscali, insa art.3 pct.(5) prevede ca neprezentarea acestui registru nu constituie un impediment in efectuarea controlului, lipsa acestuia si motivele pentru care nu poate fi prezentat se consemnează in actul de control.
Considera petenta ca obligația sa de a prezenta acest registru unic de control este in vigoare asa cum prevede art. 5 pct(2) la sediul social, si fiecare sediu secundar unde s-au eliberat avize/autorizatii de funcționare. Interpretând in extenso acest articol si in spiritul sau, considera ca avea obligația deținerii acestui registru unic de control acolo unde desfășoara activități de comerț pur si nu cu caracter expozitional unde vanzarea/cumpararea practic nu exista, iar sancțiunea aplicata de amenda in cuantum de 1000 de lei chiar daca este minimul prevăzut de lege, este aplicata cu rea credința, aplicarea unui avertisment si acordarea posibilității de a prezenta documentul solicitat ar "fi avut un caracter preventiv si cu siguranța ar fi fost educativ deopotrivă.
Mai arata ca art 10. lit. m, din OUG 28/1999 prevede obligația de a păstra, completa si actualiza cartea de intervenții a aparatului de marcat fiscalizat, si in niciun caz deținerea asupra sa a acestei carti. Bineînțeles ca aceasta carte exista, este actualizata si completata potrivit legii, insa petenta considera ca avea obligația sa o dețina si sa o prezinte atunci când activitățile presupun comerț en-detail si nu cu caracter expozitional, unde casa de marcat nici nu este folosita. Astfel considera ca sancțiunea de 8000 de lei este una aplicata abuziv si cu rea credința.
In drep au fost invocate dispozitiile art. 1, art.3, art.5 din legea 252/2003"privind registrul unic de control; OUG 28/1999.
Pentru probațiunea cererii s-a anexat procesul- verbal contestat în copie.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, și a depus la dosarul cauzei documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal contestat.
S-a aratat in continutul intampinarii ca la data de 21 februarie 2014, inspectorii antifrauda s-au deplasat la Complexul Expozitional din Constanta, in incinta căruia a fost efectuat prin sondaj un control operativ, inopinat la reclamanta_ A. SRL cu sediul social in Iasi, stradela Scaricica, Nr.2A, Corp C3, Parter, Cam.1, Jud.lasi, J22/1636/12.09.2011, RO29091252.
In urma controlului s-a constatat faptul ca punctul de lucru al societății reclamante, destinat comerțului ambulant pe perioada târgului, era dotat cu aparat de marcat electronic fiscal Nr._ care nu era functional si nu a putut fi utilizat pe intreaga durata al desfășurării târgului. Totodată doamna A. A., reprezentanta societății, legitima prin CI . nr._, eliberat de SPCLEP Iasi la 28.09.2011, CNP_, cu domiciliul in Mun. Iasi, ., jud.lasi, nu a putut prezenta Registrul Unic de Control si Cartea de Intervenție aferenta aparatului de marcat electronic fiscal, fiscalizata la punctul de lucru situat in incinta Centrului Expozitional Constanta, standului închiriat de reclamanta_ A. SRL.
Din nota explicativa data de doamna A. A. reiese faptul ca documentele solicitate de către inspectorii antifrauda la data si ora controlului nu au putut fi pezentate motivandu-se ca acestea se afla la Iasi, unde societatea reclamanta are sediul social.
Arata intimata ca la data si ora controlului reprezentanta societății, doamna A. A. nu a precizat si nu a putut prezenta contractul încheiat cu Centrul Expozitional Constanta in vederea închirierii spațiului comercial utilizat, din care sa reiasă faptul ca "prezenta societății la targ era una cu scop pur expozitional si nu unul comercial " asa cum motivează avocatul societății reclamante in plângerea formulata împotriva procesul verbal.
Se mai arata faptul ca fiecare articol expus spre vânzare era prezentat individual ca model si avea expus si prețul, fiind destinate consumatorilor finali persoane fizice si nu pe categorii, asa cum se procedează in cazul târgurilor ce au un scop expozitional pentru prezentarea si contractarea potențialilor distribuitori, persoane juridice.
Totodată specifica ca pe întreaga perioada a desfășurării controlului, având in vedere perioada relativ scurta a desfășurării târgului, nu a fost oprita activitatea agentului economic, iar la solicitarea clienților persoane fizice, produsele au fost prezentate ca fiind expuse spre vânzare si nu cu scop expozitional.
Invedereaza intimata ca participarea la târguri in scop expozitional presupune contractarea viitorilor potențiali distribuitori, persoane juridice, iar la incasarea unui eventual avans, documentul de plata intocmit este « chitanța », societatea nu are obligativitatea deținerii aparatului de marcat electronic fiscal.
Necesitatea dotării punctului de lucru cu aparat de marcat electronic fiscal apare in momentul comercializării bunurilor către populație, persoane fizice.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 205 - art.208 din Codul de procedura civila.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Analizând înscrisurile dosarului instanța reține următoarele:
P. procesul - verbal de contravenție . nr._ din data de 21.02.2014 petentul a fost amendat cu suma de 9000 lei, reținându-se în sarcina sa că la data si ora controlului efectuat in Complexul Expozițional Constanta a constatat ca petenta nu poate prezenta registrul unic de control. Totodată societatea nu deține la punctul de vânzare situat in Complexul Expozițional Constanta cartea de interveniții aferenta aparatului de marcat electronic fiscal, fapte prevăzute și sancționate de art. 7 lit. b din legea nr. 252/2003 si art. 10 lit m din OUG nr 28/1999.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data înmânării procesului – verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat nici un caz de nulitate relativă.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța constată că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Din nota explicativa data de doamna A. A.,reprezentanta societatii reiese faptul ca documentele solicitate de către inspectorii antifrauda la data si ora controlului nu au putut fi pezentate motivandu-se ca acestea se afla la Iasi, unde societatea are sediul social.
Se mai retine ca la data si ora controlului reprezentanta societății, doamna A. A. nu a precizat si nu a putut prezenta contractul încheiat cu Centrul Expozitional Constanta in vederea închirierii spațiului comercial utilizat, din care sa reiasă faptul ca "prezenta societății la targ era una cu scop pur expozitional si nu unul comercial " asa cum susttine petenta in plângerea formulata împotriva procesul verbal.
Se retine faptul ca fiecare articol expus spre vânzare era prezentat individual ca model si avea expus si prețul, fiind destinate consumatorilor finali persoane fizice si nu pe categorii, asa cum se procedează in cazul târgurilor ce au un scop expozitional pentru prezentarea si contractarea potențialilor distribuitori, persoane juridice.
Participarea la târguri in scop expozitional presupune contractarea viitorilor potențiali distribuitori, persoane juridice, iar la incasarea unui eventual avans, documentul de plata intocmit este « chitanța », societatea nu are obligativitatea deținerii aparatului de marcat electronic fiscal.
Necesitatea dotării punctului de lucru cu aparat de marcat electronic fiscal apare in momentul comercializării bunurilor către populație, persoane fizice.
Având in vedere ca punctul de lucru al petentei_ A. SRL din cadrul Centrului Expozitional Constanta, era dotat cu aparat de marcat electronic fiscal la data si ora controlului, motivele expuse in plângerea contravenționala contravin realității si anume prezenta societății reclamante la targ cu scop expozitional, si nu pot fi reținute de instanța .
In conformitate cu dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 republicată, cu modificările si completările ulterioare privind obligativitatea agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, la art.1 alin.(1) se prevede foarte clar faptul ca « Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparatele de marcat electronice fiscale.
Totodată la alin. (2) al aceluiași articol se prevede faptul ca « Operatorii economici prevăzuți la alin.(1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparatele de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. Aparatele de marcat electronice fiscale trebuie să fie dotate de către distribuitor cu manual de utilizare a acestora, precum si cu o broșură cu pagini numerotate, care conține evoluția exploatării aparatului, denumită carte de intervenții. Utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale sunt obligați sa păstreze cartea de intervenții, iar împreuna cu unitățile de service acreditate răspund de completarea si de actualizarea acesteia cu datele referitoare la identitatea utilizatorului si la intervențiile service efectuate. »
De asemenea art.1 alin. (4) al aceluiași act normativ prevede faptul ca "P. la repunerea în funcțiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, operatorii economici utilizatori sunt obligați sa înregistreze in Registrul Special întocmit în acest sens, toate operațiunile efectuate si sa emită facturi fiscale pentru respectivele operațiuni, la cererea clientului (conform prevederilor art. 10, lit.m din OG 28/1999 rep)".
Conform dispozițiilor art. 14 alin. (2) din același act normativ «Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit.b, referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale si nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioada de 3 luni».
F. de aceste dispozițiile legale, inspectorii antifrauda in mod corect si legal au sancționat societatea pentru comercializarea de bunuri către populație persoane fizice fara înregistrarea veniturilor in contabilitate prin emiterea bonurilor fiscale sau consemnarea acestor operațiuni in Registrul special, situație de fapt care contravine susținerilor reclamantei in sensul ca "Nu putem discuta despre o posibila încercare de fraudare sau de incercare de eludare de la plata taxelor".
In ceeea ce privește obligativitatea societății reclamante de a prezenta la data si ora controlului Registrul Unic de Control, in conformitate cu dispozițiile Legii nr.252/2003 privind registrul unic de control, cu modificările si completările ulterioare, respectiv art. 3 se prevăd următoarele:
Contribuabilii prevăzuți la art. 1 alin. (1) au obligația de a prezenta organelor de control registrul unic de control.
Organele de control au obligația de a consemna în registru, înaintea începerii controlului, următoarele elemente: numele si prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul, unitatea de care aparțin, numărul legitimației de control, numărul si data delegației/ordinului de deplasare, obiectivele controlului, perioada controlului, perioada controlata, precum si temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul.
Organele de control prevăzute la art. 2 sunt obligate ca înainte de începerea acțiunii de control sa consulte actele de control încheiate anterior, care au legătura cu domeniul lor de activitate, pentru a cunoaște constatările făcute, masurile stabilite si stadiul îndeplinirii lor.
Controlul se poate desfășura numai dupa consemnarea în registrul unic de control a datelor prevăzute la alin. (2).
In situația neprezentarii registrului unic de control, verificarea se efectuează, iar cauzele neprezentarii se consemnează în actul de control, asa cum de altfel s-a procedat si la intocmirea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 21.02.2014.
Neprezentarea registrului unic de control la solicitarea organelor de control specializate, potrivit prevederilor art. 3 alin. (1), constituie contravenție conform art.7 din Legea 252/2003
privind registrul unic de control, cu modificările si completările ulterioare.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondata plangerea formulata de petenta _ A. SRL cu sediul in Iasi, Stradela Scaricica nr. 2A în contradictoriu cu intimata AGENTIA N. DEADMINISTRARE FISCALA-DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA.
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare.
Prionuntata in sediunta publica azi 12.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. R. M. D.
Red.Jud. M.R
Tehnored. M.D
4 ex/ 20.11.2014
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 27-10-2014, Judecătoria... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
