Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-11-2014 în dosarul nr. 7569/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._/14.11.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. M. I.
GREFIER: Ș. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. G., cu domiciliul în oraș Murfatlar, ..3, jud.C., având CNP_ în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean C. – Post Poliție Mereni, cu sediul în C., jud.C., având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 03.11.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 14.11.2014 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei la data de 11.03.2014 sub nr._ petentul P. G. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 27.02.2014 ca nelegal și netemeinic, iar în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu măsura avertismentului și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt petentul a arătat că a fost amendat cu suma de 1000 de lei deoarece nu avea asigurare civilă obligatorie pentru autoturismul_ .
Cu privire la nelegalitatea procesului-verbal a arătat că Șeful de Post al Comunei Moreni nu are competența legală să aplice amenda, fiind o atribuție exclusivă a Poliției Rutiere.
Referitor la temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției petentul a învederat instanței că acesta avea încheiată polița de asigurare civilă obligatorie emisă de societatea de asigurare City Insurance Sa.
În drept și-a întemeiat cererea pe prevederile OG nr.2/2001.
În probațiune a depus înscrisurile: copie de pe procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, chitanță emisă de City Insurance, poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA emisă de City Insurance.
Intimatul a depus întâmpinare în termenul legal prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, având în vedere că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției respectă prevederile art.16,17 din OG nr.2/2001.
A învederat intimatul că procesul-verbal a fost întocmit de agentul constatator aflat în exercițiul funcțiunii pe baza unor constatări personale, astfel încât procesul-verbal are o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
A mai precizat intimatul că polița de asigurare civilă are valabilitatea cuprinsă între 28.02.2014 și 27.08.2014, iar data de 27.02.2014 reprezintă ziua în care această poliță a fost emisă și nu ziua din care autoturismul petentului era efectiv asigurat în conformitate cu prevederile legale.
În drept a invocat prevederile Legii nr.136/1995 și OG nr.2/2001.
În probațiune a depus raportul agentului constatator și adresa IPJ C.-Serviciul Resurse Umane nr._/03.04.2014.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar precum și proba testimonială cu martorul B. V..
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Analizând actele și lucrările dosarului reține:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 27.02.2014 petentul P. G. a fost sancționat cu suma de 1000 de lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare a vehiculului, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.48 din Legea nr.136/1995 și sancționată conform art.64 din același act normativ.
Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petenta a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Cu privire la susținerea petentului că Șeful de Post al Comunei Moreni nu are competența legală să aplice amenda, fiind o atribuție exclusivă a Poliției Rutiere, instanța observă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit de către agentul constatator S. A..
Art.1 alin.(3) din OUG nr.195/2002 republicată arată „Autoritatea competentă în domeniul circulației pe drumurile publice privind inițierea și avizarea unor reglementări, precum și aplicarea și exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administrației și Internelor, prin I. General al Poliției Române” iar art. 2 din același act normativ prevede că „Îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora”.
Conform adresei IPJ C.-Serviciul Resurse Umane nr._/03.04.2014 (fila 14 dosar) acest agent constatator are calitatea de polițist rutier, astfel încât are competența legală de a controla supravegherea respectării normelor de circulație pe drumurile publice și să ia măsurile legale în cazul în care acestea sunt încălcate.
Prin urmare, va înlătura acest motiv de nelegalitate invocat de petent.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal contestat se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit.
Conform art.48 din Legea nr.136/1995 „Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum si tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire si să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum si să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta”.
Din înscrisul depus la dosar la fila 8, polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA, emisă de City Insurance SA, reiese că aceasta a fost încheiată de numitul P. G. în data de 27.02.2014 iar valabilitatea ei este cuprinsă între 28.02.2014 și 27.08.2014.
Instanța va înlătura declarația martorului B. V., care a arătat că „știu că petentul avea polița de asigurare încheiată (..) deoarece cu o zi înainte mi-a cerut bani cu împrumut pentru a încheia polița RCA” deoarece martorul nu poate ști cu siguranță ce s-a întâmplat cu banii împrumutați petentului.
De asemenea același martor a declarat că polița „era încheiată cu o zi înainte pentru că tocmai cu o zi înainte mașina a fost scoasă din service” deși din cuprinsul poliței reiese cu claritate că aceasta a fost încheiată în data de 27.02.2014, data încheierii procesului-verbal.
Prin urmare, având în vedere că declarațiile martorului nu corespund cu mențiunile cuprinse în polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA, instanța nu va ține cont de cele precizate de acesta.
Față de cele expuse mai sus, instanța reține că petentul a săvârșit contravenția astfel cum a fost reținută de agentul constatator, în sensul că la data de 27.02.2014 a circulat fără să aibă asigurare de răspundere civilă auto.
Conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvâșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Referitor la contravenția săvârșită instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului pentru următoarele motive: atitudinea petentului nu a fost una sinceră în fața instanței și din această atitudine reiese că petentul nu a conștientizat gravitatea faptei săvârșite.
Prin încheierea unei asigurări de răspundere civilă auto persoanele adoptă o atitudine responsabilă față de circulația rutieră și față de ceilalți participanți la trafic deoarece acordarea despăgubirilor în eventualitatea producerii unui accident de vehicule depinde de încheierea acestei polițe RCA. Practic, prin lipsa acestei asigurări, persoana prejudiciată nu ar beneficia de repararea cu celeritate a daunelor suferite în urma accidentului, neexistând un asigurător care să plătească despăgubirile, trebuind astfel să urmeze calea unui proces civil împotriva șoferului vinovat.
De asemenea nu se poate realiza funcția preventivă și educativă a procesului civil doar prin sancționarea petentei cu avertismentul în condițiile de mai sus.
Mai mult instanța observă că petentului i s-a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege, precum și măsura obligatorie a reținerii certificatului de înmatriculare până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.
Având în vedere aceste considerente, cererea formulată de petent urmează să fie respinsă ca neîntemeiată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul P. G. cu domiciliul în oraș Murfatlar, ..3, jud.C., având CNP_ în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean C. – Post Poliție Mereni, cu sediul în C., jud.C., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 14.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. M. I. Ș. D.
Red.jud.I.M.I/26.11.2014
Tehnoredact.D.Ș.
4 ex./27.11.2014
| ← Investire cu formulă executorie. Hotărâre din 29-10-2014,... | Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art.... → |
|---|
