Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 35253/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din 15.10.2014
Completul compus din:
Președinte: M. R.
Grefier: M. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petenta . cu sediul în C., ..8 ( spațiul nr.5 ) în contradictoriu cu intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA - DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA CONSTANTA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru petentă av. T. G. A., lipsă fiind intimata .
Instanța este legal învestită, timbrajul fiind asigurat corespunzător.
Procedura este legal îndeplinită cu părțile potrivit art 153 C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
La întrebarea instanței, apărătorul petentei arată că nu mai insistă în depunerea de către intimată a notei explicative ce a stat la baza încheirii procesului verbal de contravenție întrucât există un ordin al președintelui ANAF și anume_ unde sunt prevăzute formulerele care se uitilizează și implicit luarea notei explicative.
La întrebarea instanței, apărătorul petentei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond .
Apărătorul petentei pune concluzii de admitere a plângerii astfel cum a fost formulată în sensul anulării procesului verbal de contravenție și exonerării de la plata amenzii contravenționale . Acesta arată că pe bonul fiscal emis de casa de marcat nu este trecută ora, faptul că ora trecută nu corespunde cu 40 de minute orei reale nu se datorează contravenientului, orice intervenție la casa de marcat orice intervenție la casa de marcat făcându-se de distribuitorii autorizați . În situația în care nu se permite la casele de marcat trecerea automată de la ora de vară la ora de iarnă contravenientul nu avea posibilitatea de a remedia acest lucru decât prin anunțarea firmei respective. Cu cheltuieli de judecată- depune la dosar dovada cheltuielilor.
În temeiul disp.art.394 Cod procedură civilă, instanța constată încheiate dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ în data de 30.12.2013, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul ANAF DGAFP DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA CONSTANTA anularea procesului-verbal . nr._/20.12.2013 si in subsidiar înlocuirea amenzi cu avertismentul.
În motivarea plângerii petenta a arătat ca in data de 20.12.2013, in urma unor verificări efectuate de Direcția Regionala Antifrauda Constanta, a fost sancționata cu amenda de 2.000 lei, conform art 11, alin.l din OUG 28/1999 republicata, deoarece "aparatul de marcat electronic fiscal emite bonuri conținând date eronate, respectiv mențiuni referitoare la ora emiterii, spre exemplu raportul x emis de aparatul de marcat electronic fiscal la ora 13,46 indica ora 14.41, fapt ce contravine prevederilor art. 10, lit.c, din OUG 28/1999 republicata"
Mai arata petenta ca procesul verbal este lovit de nulitate absoluta deoarece a fost incheiat de agenți constatatori care nu au funcția de inspector antifrauda deoarece aceasta funcție - inspector antifrauda — nu exista pentru ca nu se regăsește in Nomenclatorul C. 2013.
Se mai arata ca diferența de ora menționata de agentul constatator a rezultat din motive obiective independente de voința sa.
Astfel, in data de 27 octombrie 2013 Romania a trecut la ora de iarna, ceasurile fiind date inapoi cu o ora. Aceasta măsura este, dupa cum se stie cu caracter temporar pana in luna martie a anului următor, cand ceasurile sunt date inainte cu o ora (practic revenind la vechea ora).
In situația in care se va considera, ca fata de constatările din cuprinsul procesului-verbal criticat, ii revin responsabilități, solicita sa se aiba in vedere lipsa totala de vinovăție (atat sub aspectul intenției cat si sub aspectul culpei), gradul de pericol social redus fata de cuantumul ridicat al amenzii aplicate, faptul ca deține si utilizeaza aparat de marcat electronic fiscal(cu ocazia controlului nefiind depistate alte abateri) si sa se dispuna inlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În drept au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petenta a depus la dosarul cauzei copie a procesului –verbal contestat (f. 7), inscrisuri.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, si a depus documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal contestat.
Se arata in conținutul intampinarii ca in data de 20.12.2013, inspectorii antifrauda din cadrul Direcției Generale Antifrauda Fiscala - Direcția Regionala Antifrauda 2 - Constanta au efectuat un control inopinat si prin sondaj la punctul de lucru al S.C. V. P. SRL din Constanta, ., unde au constatat faptul ca societatea emitea bonuri fiscale cu data si ora eronate fata de data si ora controlului.
Fapta constatata constituie contravenție potrivit art. 10, lit. c) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata potrivit cărora "emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1)".
Mai arata intimata ca potrivit dispozițiilor OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative coroborat cu dispozițiile H.G. 520/2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala in cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala funcționează, incepand cu data de 01.08.2013 Direcția Generala Antifrauda Fiscala structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire si combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală si fraudă fiscală și vamală.
Totodată potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) si (2) din OUG nr. 74/2013 "funcțiile utilizate de Direcția generală antifraudă fiscală în realizarea atribuțiilor stabilite de lege sunt funcții publice specifice de inspector antifraudă și funcții publice generale(...) personalul care ocupă funcții publice de inspector antifraudă are drepturi si îndatoriri specifice de serviciu care se stabilesc prin statut special, aprobat prin Iepe".
Astfel solicita respingerea excepției invocata de petenta si sa se observe ca procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/20.12.2013 cuprinde toate elementele expres prevăzute sub sancțiunea nulității de textul de lege mai sus menționata.
In concluzie solicita respingerea plangeri ca nefondata.
In drept au fost invocate dispozițiile OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale, republicata si H.G. nr.520/24.07.2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând plângerea contravențională prin prisma dispozițiilor legale incidente și a înscrisurilor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 20.12.2013, în urma unui control efectuat pe baza documentelor puse la dispoziție, la punctul de lucru din municipiul Constanta bulevardul Mamaia nr 324, s-a constatat că aparatul de marcat electronic fiscal emite bonuri continand date eronate respectiv mentiuni referitoare la ora emiterii, spre exemplu raportul x emis de aparatul de marcat electronic fiscal la orele 13,46 indica orele 14,41, faptă ce constituie contravenția prevăzute de art. 10 lit. c din O.U.G. nr. 28/1999.
Astfel, a fost întocmit procesul –verbal de contravenție . nr._/20.12.2013, petenta fiind sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 2000 lei.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data înmânării procesului – verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului– verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petenta nu a invocat cazuri de nulitate relativă.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța constată că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plângere respinsă ca vădit neîntemeiată).
Așadar, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Instanța constată că potrivit actelor ce au sta la baza încheierii procesului verbal de contraventie, situatia de fapt a fost in mod corect retinuta .
Potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 28/1999 constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (b)(…), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative; (c) emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1);
Aplicarea prezumției de legalitate de care beneficiază procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în condițiile în care fapta a fost percepută de agenții Gărzii Financiare cu propriile simțuri, nu aduce atingere prezumției de nevinovăție, atât timp cât în concret petenta avea posibilitatea de a administra probe în susținerea apărării sale.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 28 din 1999 au drept scop asigurarea desfășurării legale și în concordanță cu principiile statului de drept a activităților economice.
Mai retine instanta ca au fost încălcate si prevederile art. 43 alin. (1) lit. b) si d) din H.G. nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, potrivit cărora "datele care trebuie înregistrate și stocate în memoria fiscală sunt următoarele(...) data, ora și minutul introducerii în exploatare(...) ziua, luna, anul și ora emiterii raportului Z".
Așadar, întrucât petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul -verbal de contravenție, instanța constată că fapta reținută în sarcina sa, constând în aceea că a emis bonuri fiscale cu data si ora eronate fata de data si ora controlului, constituie contravenția prev. de art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999 republicată.
In ceea ce priveste sustinerea petentei ca procesul verbal este lovit de nulitate intrucat a fost incheiat de agenti constatatori care nu au functia de inspector antifrauda deoarece aceasta functie nu exista, potrivit art. 16 alin.(1) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare„ (1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator,(...)."
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 17 din același act normativ „ Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal Nulitatea se constată și din oficiu".
Potrivit dispozițiilor OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative coroborat cu dispozițiile H.G. 520/2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala in cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala funcționează, incepand cu data de 01.08.2013 Direcția Generala Antifrauda Fiscala structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire si combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală si fraudă fiscală și vamală.
Totodată potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) si (2) din OUG nr. 74/2013 "funcțiile utilizate de Direcția generală antifraudă fiscală în realizarea atribuțiilor stabilite de lege sunt funcții publice specifice de inspector antifraudă și funcții publice generale(...) personalul care ocupă funcții publice de inspector antifraudă are drepturi si îndatoriri specifice de serviciu care se stabilesc prin statut special, aprobat prin lege".
Astfel nu subzista apararea petentei, procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/20.12.2013 cuprinzand toate elementele expres prevăzute sub sancțiunea nulității de textul de lege mai sus menționat.
.În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 11 lit. a din O.U.G. nr. 28/1999 care dispune că faptele prevăzute la art. 10 lit. c) se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei, instanța constată că sancțiunea amenzii a fost aplicată cu respectarea limitelor prevăzute de actul normativ.
În plus, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantumul minim de 2000 lei, este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei, care a nesocotit dispozițiile legale. Astfel, nu se poate proceda la înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, deoarece petenta nu a adus dovezi în sensul lipsei de pericol social al faptei imputate.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondata plângerea formulată de petenta . cu sediul în C., ..8 ( spațiul nr.5 ) în contradictoriu cu intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA - DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA CONSTANTA.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica azi 15.10.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. R. M. D.
Red.Jud. M.R
Tehnored. M.D
4 ex/ 16.10.2014
| ← Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... | Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Sentința nr.... → |
|---|
