Plângere contravenţională. Sentința nr. 1808/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1808/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 29157/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1808/2014
Ședința publică din data de 21.02.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale formulate de către reclamantul T. M.-E., domiciliat în C., ., ., ., împotriva procesului-verbal . nr._/ 22.10.2013, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., ., jud. C..
La apelul nominal realizat în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța procedează la verificarea competenței sale de soluționare a cauzei, constatând că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material și teritorial – potrivit art. 32 alin. 2 O.G. nr. 2/ 2001.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata procesului până la 01.04.2014.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța instanța, în temeiul art. 258 rap. la art. 255, 250 și 265 din Codul de procedură civilă, încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri, iar intimatului îi încuviințează și mijloacele materiale de probă constând în fotografiile depuse la dosar, conform art. art. 258 rap. la art. 255, 250 și 341 alin. 2 din Codul de procedură civilă, apreciindu-le legale și în de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, declară încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.10.2013, sub număr dosar_, reclamantul T. M.-E. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/ 22.10.2013, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. (I.P.J.), solicitând anularea acestuia și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, arată reclamantul că fapta contravențională a fost reținută în sarcina sa în mod netemeinic, prin procesul-verbal atacat, întrucât semaforul electric arăta culoarea roșie pentru pietonii care traversau ., susține reclamantul că, la executarea virajului la dreapta, de pe . . prioritate de trecere celor trei pietoni angajați în traversare pe marcajul pietonal (dar pe culoarea roșie a semaforului), continuându-și apoi deplasarea, fără a exista alți pietoni angajați în traversare, pe sensul său de mers.
În continuare, reclamantul critică procesul-verbal și sub aspectul legalității, invocând nemenționarea în cuprinsul actului a vreunei dispoziții privind suspendarea dreptului său de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
În subsidiar, se solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/ 2001 și ale O.U.G. nr. 195/ 2002, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Plângerea a fost formulată în termen legal, fiind timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul a formulat întâmpinare potrivit dispozițiilor art. 205 și urm. din codul de procedură civilă (f. 15), solicitând respingerea plângerii, apreciind că procesul-verbal a fost întocmit în mod legal și temeinic.
În apărare, a depus la dosar înscrisuri constând în: imagini foto, buletin de verificare metrologică privind aparatul cu care au fost efectuate înregistrările, certificatul de aprobare model, atestatul lucrătorului operator al aparatului de supraveghere a traficului rutier, cazierul auto al reclamantului. De asemenea, la cererea instanței a depus transcrierea procesului-verbal
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată ambelor părți, precum și proba cu mijloacele materiale de probă (fotografii), încuviințată intimatului.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/ 22.10.2013 (f. 9), reclamantul T. M.-E. a fost sancționat cu 4 puncte-amendă (320 lei), fiindu-i totodată reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/ 2002, pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. (R.A.O.U.G.) nr. 195/ 2002, reținându-se în sarcina sa că, la data de 22.10.2013 – ora 1832, a condus autoturismul marca „Daewoo” cu nr. de înmatriculare_, pe . C., iar la intersecția cu . viraj la dreapta și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumului public pe marcajul pietonal, pe culoarea verde a semaforului.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/ 2002 califică drept contravenție fapta constând în „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”, pe care o sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002 impune conducătorului auto să acorde prioritate de trecere „pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
Conform art. 98 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/ 2002, „clasele de sancțiuni sunt următoarele: a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă; b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă; c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă; d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă; e) clasa a V-a - de la 21 la 100 puncte-amendă”.
În aceste condiții, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina reclamantului a fost în mod corect și suficient descrisă, dându-i-se o corectă încadrare juridică, iar sancțiunile au fost aplicate în limite legale.
În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată de reclamant, aceasta nu poate fi primită de instanță întrucât în cuprinsul procesului-verbal au fost indicate în mod corect dispozițiile legale incidente, sancțiunea principală stabilită, precum și aplicarea măsurii tehnico-administrative de reținere a permisului de conducere al șoferului, prin bifarea rubricii corespunzătoare. Această măsură a fost luată tocmai pentru a se pune în executare, ulterior, sancțiunea complementară prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/ 2002.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/ 2002 au drept scop stabilirea regulilor privind circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că, deși petentul contestă realitatea constatărilor agentului de poliție astfel cum acestea sunt reținute în procesul-verbal atacat, în sensul că nu s-ar fi impus acordarea de prioritate pietonilor angajați în traversarea drumului public, totuși din fotografiile depuse la dosar de către intimat (f. 19-21) reiese fără echivoc faptul că reclamantul - în calitate de conducător al autoturismului - a încălcat obligația impusă de art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/ 2002 și art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002.
În acest sens se poate observa că în fotografia nr. 1 sunt prezentați pietoni care se află în traversare pe același sens de mers pe care rula și autovehiculul condus de T. M.-E., dintre care doi merg din partea stângă către dreapta, iar ceilalți în sens opus, într-un moment în care autoturismul se afla pe acea trecere de pietoni. Nici susținerea că acei pietoni ar fi trebuit să respecte culoarea roșie a semaforului nu poate fi primită, întrucât din fotografia nr. 2 (f. 20) reiese că autovehiculele care intrau în intersecție din aceeași direcție și cu a reclamantului circulau înainte, având deci culoarea verde, care se sincronizează cu permisiunea pietonilor de a traversa intersecția pe partea dreaptă (semaforul pietonal arătând în asemenea momente culoarea verde).
În fine, nici apărările exhibate prin răspunsul reclamantului la întâmpinare (f. 28-29) nu sunt însușite de instanță, pentru simplul motiv că legea nu impune obligația organelor de poliție de a constata o asemenea faptă exclusiv prin intermediul mijloacelor omologate de înregistrare a vitezei, ci doar abaterile la regimul de viteză trebuie constatate în acest fel, sub sancțiunea nulității.
Faptul că polițiștii rutieri au înregistrat contravenția săvârșită de reclamant cu ajutorul aparatului de supraveghere a traficului nu face decât să ușureze, sub aspect probator, sarcina I.P.J. în a demonstra realitatea celor consemnate în procesul-verbal.
Pe de altă parte, este adevărat că uneori pietonii se angajează în traversarea străzii mult prea brusc și fără a observa dacă în imediata apropiere a trecerilor de pietoni se află autovehicule în deplasare și care ar putea fi oprite cu dificultate, însă instanța constată că dispozițiile legale impun doar conducătorilor auto obligația de acordare a priorității de trecere față de pietonii angajați în traversarea regulamentară a drumului public, nu însă și obligația pietonilor aflați într-o astfel de situație de a ceda trecerea autovehiculelor, altele decât cele cu regim de circulație prioritară care au în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă de culoare roșie și sonore, potrivit art. 37 din O.U.G. nr. 195/ 2002.
Totodată, instanța are în vedere faptul că reclamantul nu a contestat că s-ar fi aflat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, la momentul constatării faptei.
Așa fiind, instanța apreciază ca fiind legal și temeinic întocmit procesul-verbal de contravenție contestat, iar față de ansamblul probator existent la dosar se concluzionează că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale stabilite prin O.G. nr. 2/ 2001.
Instanța, hotărând asupra sancțiunilor, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, ținând seama de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, respectiv limitele sancțiunii prevăzute de lege, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modul și mijloacele de săvârșire a acestora, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal contestat, reclamantului fiindu-i aplicată amenda în cuantumul minim prevăzut de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de către reclamantul T. M.-E., domiciliat în C., ., ., ., împotriva procesului-verbal . nr._/ 22.10.2013, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., ., jud. C..
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. jud. G.M./12.01.2015;
Tehnored. grf. C.B./12.01.2015/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6402/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 3484/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
