Pretenţii. Sentința nr. 5408/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5408/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 4982/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5408/2014
Ședința publică din data de 16.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantul D. C., domiciliat în municipiul C., .. 64, ., ., în contradictoriu cu pârâții S.C. „R. M.” S.R.L., cu sediul în municipiul București, ., sector 2 și P. G., domiciliat în comuna Costinești, ., jud. C., având ca obiect „pretenții civile”.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.05.2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art. 260 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 16.05.2014 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14.02.2013, sub număr dosar 4982/ 212/ 2013, reclamantul D. C. a solicitat obligarea, în solidar, a pârâților S.C. „R. M.” S.R.L. și P. G. la plata sumei de 9000 lei, reprezentând prejudiciu cauzat prin avarierea autovehiculului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, arată reclamantul că, la data de 16.08.2010, autoturismul său marca „Volkswagen” a fost avariat de către P. G., în zona terminalului de containere din Portul C., în timp ce acesta din urmă efectua manevre de descărcare a unor autoturisme noi, pentru export, la momentul accidentului pârâtul fiind angajat al S.C. „R. M.” S.R.L. și efectuând activități de serviciu. Învederează reclamantul că evenimentul rutier a fost constatat de organele de poliție, însă pârâții nu au prezentat dovada că autovehiculul condus de P. G. ar fi fost asigurat.
Susține reclamantul că plângerea contravențională promovată de P. G. împotriva procesului-verbal de contravenție a fost respinsă în mod irevocabil, stabilindu-se astfel vinovăția acestuia în provocarea accidentului rutier.
Cuantificarea prejudiciului este dată, potrivit susținerilor reclamantului, de contravaloarea reparației - 9000 lei, sumă pe care D. C. a achitat-o pentru aducerea autoturismului său la starea anterioară accidentului.
Se mai arată că, anterior formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă pârâții nu au dat curs solicitării.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. art. 1357 și 1373 din Codul civil, iar în susținere au fost atașate înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare d e651 lei și cu timbru judiciar de 3 lei.
Pârâta S.C. „R. M.” S.R.L. a formulat întâmpinare (f. 33-35), solicitând respingerea cererii, ca neîntemeiată,
În apărare, arată pârâta că accidentul rutier s-a produs din culpa comună a celor doi conducători auto, P. G. fiind angajatul său. Totodată, pârâta contestă cuantumul prejudiciului reclamant.
În cauză au fost administrate următoarele probe: proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților și proba cu expertiza tehnică în specialitatea auto, fiind întocmit raportul de expertiză de către ing. A. L. (f. 81-87).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 16.08.2010, la . containere Sea Container din Portul C., a avut loc un eveniment rutier soldat cu avarierea autovehiculului marca „Volkswagen”, cu nr. de înmatriculare_, aparținând lui D. C.. În urma cercetărilor efectuate de către organele de poliție cu ocazia deplasării la fața locului, când s-au realizat și fotografii (f. 59-62), s-a constatat că vinovat de producerea evenimentului rutier a fost pârâtul P. G., conducător al autoturismului marca „Dacia” - tipul „Duster”, neînmatriculat, care era condus către terminal, pentru a fi exportat.
La momentul producerii accidentului, P. G. acționa în calitate de angajat al S.C. „R. M.” S.R.L., în baza contractului individual de muncă nr. 94/27.11.2009 (f. 52), iar autoturismul condus de către pârât nu era asigurat pentru răspundere civilă obligatorie - RCA, nefiind înmatriculat și pus în circulație.
Prin procesul-verbal . nr._/ 18.08.2010 (f. 43), organele de poliție l-au sancționat contravențional pe pârâtul P. G., reținând în sarcina sa răspunderea pentru accidentul produs.
Procesul-verbal a fost contestat la Judecătoria C., care a respins plângerea, în mod irevocabil, prin Sentința civilă nr._/06.12.2011 (f. 9).
Pentru reparația autoturismului propriu, reclamantul a plătit contravaloarea serviciilor și pieselor auto către S.C. „Aiten” S.R.L., S.C. „Auto Prest Comercial” S.R.L. și S.C. „B. I.” S.R.L., în sumă totală de 9317 lei, așa cum reiese din facturile și chitanțele depuse la dosarul cauzei (f. 44-48).
Expertiza tehnică administrată în cauză confirmă modul de producere a accidentului, astfel cum acesta a fost reținut prin procesul-verbal . nr._/ 18.08.2010, rezultând astfel, fără echivoc, faptul că pârâtul P. G. a încălcat, cu ocazia producerii evenimentului rutier, dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, referitoare la nerespectarea regulilor privind schimbarea benzii de circulație.
Inadvertența semnalată de expert, privind data facturii de vopsire - anterioară celorlalte facturi de reparații exhibate de reclamant, nu se confirmă, în condițiile în care factura în discuție - nr._, emisă de S.C. „B. I.” S.R.L. (f. 48), se coroborează cu chitanța nr._ (f. 48), ambele având data emiterii 28.03.2011. Cât privește exemplarul original al chitanței (f. 99), acesta poartă data de 08.05.2011, ambele date fiind așadar ulterioare celorlalte documente justificative privind reparațiile făcute asupra autoturismului reclamantului.
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată că sunt incidente în prezenta cauză dispozițiile art. 103 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora „obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii lor ori, după caz,a săvârșirii lor”. Astfel, deși prezenta cauză este înregistrată pe rolul instanței la data de 14.02.2013, iar reclamantul a indicat temeiuri de drept din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, având în vedere că data producerii faptei ilicite, respectiv 16.08.2010, este anterioară intrării în vigoare a Noului Cod Civil, sunt incidente dispozițiile Codului civil de la 1864.
Astfel, instanța reține incidența dispozițiilor art. 998 din Codul civil din 1864 - „Orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara” și ale art. 999 din același - „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
În baza acestora, urmează a se analiza îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale a pârâtului P. G., pentru fapta proprie:
- prejudiciul, de natură patrimonială,este cert (sigur atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare), fiind și nu a fost reparat încă;
- fapta prin care pârâtul a pricinuit pagubele ce au condus la formularea prezentei acțiuni are caracter ilicit, ea survenind pe fondul nerespectării prevederilor legale de către P. G., cu ocazia conducerii autoturismului marca „Dacia” - tipul „Duster”, neînmatriculat;
- între fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul cauzat există raport de cauzalitate, dat fiind că accidentul s-a produs ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către P. G.;
- vinovățiapârâtului s-a manifestat în cauză sub forma imprudenței (nerespectarea regulilor privind schimbarea benzii de circulație); în cauză, nu s-a făcut dovada de către pârât privind existența vreunui caz de înlăturare a vinovăției, respectiv: fapta victimei înseși, fapta unui terț, pentru care autorul nu este ținut a răspunde, cazul fortuit ori forța majoră.
Totodată, art. 1073 cod civil din 1864 stipulează: „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”, motiv pentru care pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 9000 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin avarierea autovehiculului aparținând lui D. C., în urma evenimentului rutier produs la data de 16.08.2010.
Sub aspectul cuantumului prejudiciului, deși reclamantul a dovedit valoarea totală de 9317 lei, totuși instanța nu va acorda decât ceea ce s-a cerut, potrivit principiului disponibilității din materia procesual-civilă.
În ceea ce privește răspunderea pârâtei S.C. „R. M.” S.R.L., aceasta urmează a fi atrasă în solidar cu cea a pârâtului P. G., în temeiul dispozițiilor art. 1000 alin. 3 din Codul civil din 1864, care reglementează răspunderea comitenților pentru fapta prepușilor, având în vedere raporturile de prepușenie existente între cei doi pârâți, la momentul producerii faptei ilicite.
Apărarea pârâtei, potrivit căreia reclamantul ar fi trebuit să se îndrepte împotriva asigurătorului pentru recuperarea prejudiciului, nu poate fi reținută, dat fiind că nu ne aflăm în prezența unei asigurări de răspundere civilă obligatorie, nefiind astfel incidente dispozițiile Legii nr. 136/1995. La rândul său, pârâta ar fi putut chema în garanție propriul ei asigurător, dacă ar fi considerat că evenimentul produs cădea sub incidența contractului de asigurare a mărfii exportate.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă - „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
În cauză, admițând cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, instanța urmează să oblige pârâtul la plata sumei de 1654 lei, reprezentând cheltuieli de judecată făcute de reclamant, din care 651 lei taxa judiciară de timbru, 3 lei timbrul judiciar și 1000 lei onorariu de avocat, redus potrivit art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, de la valoarea totală de 2500 lei, dovedită de reclamant prin chitanțele nr. 530/ 10.05.2013 (f. 42) și nr. 681/ 13.02.2014 (f. 101).
În această privință, Judecătoria are în vedere munca efectiv depusă de avocat în prezenta cauză, dar mai cu seama valoarea obiectului pricinii, precum și atitudinea procesuală a părților. astfel, pârâții și-au manifestat intenția de a stinge litigiul pe parcursul judecății, însă la termenul din 06.09.2013 pârâtul a arătat că nu este de acord să cadă la înțelegere cu partea adversă, insistând în continuarea procesului.
La data de 26.11.2013, pârâții au depus o propunere scrisă de plată a întregului debit pretins prin acțiunea de față, precum și a cheltuielilor de judecată, însă la termenul din 29.11.2013 reclamantul a arătat că respinge orice încercare de conciliere.
Până la acel moment procesual, reclamantul realizase cheltuieli judiciare constând în 651 lei taxa judiciară de timbru, 3 lei timbrul judiciar și 1000 lei onorariu de avocat dovedit prin chitanța nr. 530/ 10.05.2013 (f. 42). Ulterior, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, reclamantul a depus la dosar și chitanța nr. 681/ 13.02.2014 (f. 101), prin care justifica plata sumei de 1500 lei, la data de 13..02.2014.
Așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (Hotărârea C. c. României; Hotărârea S. și alții. c. României; Hotărârea S. și alții. c. României; Hotărârea R. c. României; Hotărârea P. c. României; etc.), se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, decât în măsura în care se dovedește realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Având în vedere cele anterior expuse, instanța apreciază că onorariul avocațial plătit de reclamant la data de 13.02.2014 reprezintă o cheltuială voluptorie, lipsită de caracterul necesar, care tinde la împovărarea nejustificată a pârâților, în condițiile în care aceștia s-au arătat dispuși, anterior, să despăgubească integral pe reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul D. C., domiciliat în municipiul C., .. 64, ., ., în contradictoriu cu pârâții S.C. „R. M.” S.R.L., cu sediul în municipiul București, ., sector 2 și P. G., domiciliat în comuna Costinești, ., jud. C..
Obligă pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 9000 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin avarierea autovehiculului aparținând lui D. C., în urma evenimentului rutier produs la data de 16.08.2010.
Obligă pârâții, în solidar, să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1654 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat, redus potrivit art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. Jud. M.G./15.09.2014;
Tehnored. Grf. C.B /24.09.2014/ 5 ex.
Comunicat 3 ex./ .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3484/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 5406/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
