Pretenţii. Sentința nr. 5303/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5303/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 6933/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentința Civilă nr.5303
Ședința din Camera de Consiliu de la 14.05.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. B.
GREFIER S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . SEDIUL ALES C. AV C. R. A. și pe pârât ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 07.05.2014 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 14.05.2014 când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04 03 2014 sub nr. indicat în antet, reclamantul . a chemat în judecată pârâtul . solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în procedura cererilor cu valoare redusă potrivit dispozițiilor art. 1025 și urm. din noul cod de procedură civilă, să oblige pârâtul a plata sumei de 1002,12 lei reprezentând contravaloare servicii furnizate și la plata penalităților de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere în valoare de 314,75 lei.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a încheiat contractul de cu nr. POS_/20 02 2013 și contractul POS_/26 02 2013 și în temeiul acestor contracte a prestat pârâtului servicii de telefonie mobil.
Se mai susține că prin semnarea contractului pârâtul a acceptat și termenii și condițiile generale pentru persoane fizice – consumatori precum și clauzele contractuale principale, conf. art. 9 din contract.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâtul nu a depus formularul de răspuns și nu a formulat apărări în prezenta cauză.
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
Între părți s-au încheiat contractele menționate prin care reclamantul urma să furnizeze pârâtului servicii de telefonie mobilă contra unui preț.
În executarea contractului reclamantul a frunizat serviciile asumate și a emis facturi către pârât pentru plata acestora.
Existența raporturilor contractuale precum și prestarea acestora sunt dovedite de reclamant și nu au fost contestate de pârât.
Instanța constată că reclamantul și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025- 1032 C proc civ, privind cererile cu valoare redusă.
Astfel, potrivit art. 1025 C proc civ, prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Reclamantul declanșează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere și depunerea sau trimiterea acestuia la instanța competentă, prin poștă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului și confirmarea primirii acestuia. (2)Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiției și conține rubrici care permit identificarea părților, valoarea pretenției, indicarea probelor și alte elemente necesare soluționării cauzei.
(3)Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit și copii de pe înscrisurile de care reclamantul înțelege să se folosească (art. 1029 C proc civ.)
Art. 1030 C proc civ dispune că instanța va pronunța și redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. În cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar. Hotărârea primei instanțe este executorie de drept.
În cauza de față, reclamantul prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui contract cadru valabil și a unor contracte de vânzare distincte pentru fiecare livrare în parte(dovada fiind facturile menționate mai sus) și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații.
Astfel, pârâtul cu toate că a avut posibilitatea, nu produs probe din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Însă cererea reclamantului este întemeiată numai în parte.
Astfel în ce privește debitul în cuantum de 1002,12 lei instanța reține că acesta are un caracter cert fiind determinat ca urmare a clauezelor contractuale și a facturilor emise ce nu au fost contestate de debitor și reprezintă prețul pentru serviciile furnizate.
Dar în ce privește penalitățile de întârziere instanța reține că reclamantul nu face dovada încheierii unei convenții cu privire la o astfel de clauză întrucât la dosarul cauzei nu s-a depus contractul sau convenția din care să rezulte clauza penalităților de întârziere. Astfel, instanța nu poate să determine nici cuantumul, nici condițiile în care aceste penalități ar urma să fie datorate de pârât, de exemplu data de la care se pot calcula. Dimpotrivă contractul depus la dosarul cauzei nu conține nici o clauză care să poată fi considerată clauză penală, iar instanța nu poate cunoaște condițiile generale dacă existența acestea nu au fost dovedită.
În lipsa dovezii încheierii unei convenții exprese mutuale cu privire la cluaza penală, clauza penală nu se poate prezuma sau aprecia că ea rezultă implicit din alte împrejurări, date ori situații. Prin urmare, instanța constată că penalitățile de întârziere solicitate derivă doar din facturile emise, neavând un fundament contractual ca expresie a libertății de voință a părților și, astfel, rezultă din voința unilaterală a reclamantului, iar opunerea ei pârâtului ar însemna încălcarea principiul libertății de voință.
Clauza penală trebuie să fie expresă, existența acesteia neputând fi prezumată, iar debitorului nu i se pot opune penalități pe care nu le-a acceptat expres. Comunicarea facturii ce cuprinde mențiuni în sensul unor penalități de întârziere nu poate ține loc de acord de voință în acest sens, acceptarea facturii putând atesta doar livrarea produselor sau serviciilor și prețul acestora, dar nu și acceptarea penalităților de întârziere care în mod esențial înseamnă anticiparea și determinarea mutuală a unui eventual prejudiciu ce ar putea fi suferit de creditor ca urmare a neexecutării la timp a contraprestației debitorului.
În consecință, având cele reținute acțiunea reclamantului se va admite în parte urmând a se dispune ca pârâtul să fie obligat la plata către reclamant a sumei de 1002,12 lei reprezentând contravaloare servicii furnizate.
Se vor respinge ca nefondate celelalte pretenții ale creditorului.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. și art 1031 C proc civ, privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, pârâtul va fi obligat și la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, în acest caz taxa de timbru fiind fixă neavând nici o relevanță respingerea unor capete de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamant . cu sediul ales in Voluntari, ..10, Clădirea de birouri O21, ., având CUI RO_ și J_ și pe pârât . cu sediul în C., ., jud. C., având J_ și CUI_.
Dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 1002,12 lei reprezentând contravaloare servicii furnizate.
Respinge cererea cu privire la penalitățile de întârziere ca nefondată.
Dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă de timbru.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se va putea depune la Judecătoria C..
Executorie.
Pronunțată azi 14 05 2014 prin punerea soluției la dispoziție prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTEGREFIER
A. I. B. S. I. M.
Red. Jud./…./…./2014
Tehnored.S./21.05.2014
4ex.2com./…/…/2014
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4326/2014.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 5854/2014. Judecătoria... → |
|---|
