Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 11590/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 27.11. 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent M. C. domiciliat în C., ., ..8, jud. C. și pe intimat P. M. CONSTANTA DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contraventionala DPLC_.
Prezenta cerere a fost legal timbrata cu suma de 20 lei reprezentând taxa judiciara de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Verificând competența de soluționarea a cauzei, conf. disp. art. 131 alin.2 C. proc. civ. raportat la art. 32 alin.1 din OG nr.2/2001, constată că Judecătoria C. este competenta general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 C. proc. civ. instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un termen de judecată.
Instanța conform disp.art. 255 C. proc. civ. încuviințează proba cu actele depuse la dosar apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
În baza disp.art.394 C. proc. civ. instanța declară închise dezbaterile pe fondul cauzei și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr._ la data de 17.04.2014, petentul M. C. a formulat plângere contravențională prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . NR._ încheiat de intimata, organ constatator, Primăria M. C. – Direcția Poliția Locală.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 31.03.2014, în jurul orei 20.30 s-a prezentat la Spitalul Județean unde mama era internată ca urmare a unui cancer de pancreas, pentru a o lua acasă timp de 2 ore. Pentru a-i ușura deplasarea, a parcat în fața spitalului zona Policlinică pe unul dintre cele 6 locuri de persoane amenajate pentru persoanele cu handicap, toate cele 6 locuri fiind libere la ora aceea. Mai arată că mama sa deține un certificat de handicap emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap C.. În jurul orei 21, la ieșirea din spital, a fost întâmpinat de poliția locală, care i-a solicitat actele personale și actele mașinii. A fost ulterior amendat pentru că nu avea legitimația pentru persoane cu handicap în parbriz, deși petentul a încercat să îi explice că are certificatul de handicap în original, neputând avea o atare legitimație, întrucât mașina este de serviciu.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată. Totodată a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal (f. 29).
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contraventiei . nr. 369/31.03.2014 întocmit de intimată, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 400 lei și măsura complementară a ridicării autovehiculului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 lit. f din Legea nr. 448/2006 întrucât, la data de 12.02.2014, „a parcat auto marca Audi cu nr. de înmatriculare_ pe un loc rezervat, semnalizat și adaptat persoanelor cu dizabilități în zona de parcare verde a Spitalului Județean C., fără a afișa în parbriz la vedere un card legitimație pentru persoane cu handicap”.
Potrivit art. 100 lit. f din Legea nr. 448/2006 „(1) Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează: f) parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional pentru persoane cu handicap, cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei și ridicarea mijlocului de transport de pe locul de parcare respectiv;”
Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
A. Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
În primul rând, instanța constată că petentul nu a invocat lipsa niciuneia dintre mențiunile expres prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001. De asemenea, față de mențiunile înscrise în procesul verbal contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Raportat la considerentele dezvoltate anterior, din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată legalitatea actului sancționator.
B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 249 C. proc. civ. În cauză, petentul nu a administrat nicio probă prin care sa răstoarne prezumția relativa de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal de contravenție.
În măsura în care actul constatator reprezintă chiar el o probă în sensul săvârșirii contravenției reținute, însă relativă și nu absolută, iar petentul nu a administrat nicio probă din care să reiasă contrariul celor reținute în actul de constatare, instanța nu poate reține că cele stabilite prin acest act (procesul verbal de contravenție) nu corespund realității, având în vedere că intimata a depus în dovedirea celor reținute în procesul verbal și planșă foto (fila 31) care atestă întocmai situația de fapt reținută în procesul verbal.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale menționate și situația de fapt reținută, instanța apreciază că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat.
Cu toate acestea, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantum de 400 lei, deși legală, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă.
Conform art. 7 din OG nr. 2/2001, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Acesta se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putând fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Astfel, petentul a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar o parte din împrejurările invocate în cuprinsul acțiunii, referitoare la faptul că mama sa se afla internată în Spitalul Județean la acel moment și că a parcat pe locul special în considerarea stării acesteia de sănătate, pentru a-i facilita deplasarea.
De asemenea, instanța reține și faptul că nu există dovezi că petentul ar mai fi fost sancționat anterior constatării acestei fapte pentru săvârșirea de fapte contravenționale de aceeași natură, astfel încât, pentru această abatere a petentului, instanța apreciază că se poate aplica doar sancțiunea principală a avertismentului.
În consecință, instanța va înlocui sancțiunea amenzii aplicată petentului prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea avertismentului, menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat, inclusiv cu privire la sancțiunile complementare, pe care instanța le apreciază ca fiind legal și temeinic aplicate.
În temeiul art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi pune în vedere să respecte dispozițiile legale care guvernează activitatea desfășurată.
În ceea ce privește cererea intimatei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanța o va respinge ca neîntemeiată, câtă vreme s-a reținut că aceasta nu a efectuat o individualizare corespunzătoare a sancțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. C. domiciliat în C., ., ..8, jud. C. în contradictoriu cu intimatul P. M. C..
Dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandă acestuia respectarea pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.
Respinge cererea intimatei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi 27.11.2014.
P. GREFIER
L. F. E. G.
Red.jud.L.F./ 31.03.2015
Tehnored.E.G. 4ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2139/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 06/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
