Plângere contravenţională. Sentința nr. 2024/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2024/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 20201/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2024
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 25.02.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Jud. O. I.
GREFIER: B. L.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/11.07.2013, formulată de petenta S.C. T. M. N. S.A. (J_, C. RO2980547), cu sediul în Municipiul M., ., județ C., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ C., cu sediul în C., ., județ C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21.02.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință. La acel termen de judecată, în conf. cu disp. art. 396 Cod pr. Civ. instanța a amânat pronunțarea pentru 25.02.2014, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.07.2013 sub nr._, petenta S.C. T. M. NEAGRA S.A. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.07.2013 încheiat de către intimata A. NAȚIONALA PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECTIE SOCIALĂ CONSTANTA solicitând anularea acestuia și modificarea sancțiunii contravenționale aplicate din amendă în avertisment.
În motivarea în fapt, a arătat că la data de 19.09.2012 reprezentanții Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială C. s-au prezentat la hotelul B. din stațiunea Eforie Nord unde a fost întocmit procesul verbal de control nr._/19.09.2012 . A mai arătat că în urma acestor verificări, inspectorii au constatat că petenta a asigurat accesul în interiorul hotelului prin rampe pentru persoanele cu dizabilitați atât la intrare către recepție cât și spre camere, iar liftul este marcat cu insemne tactile, precum și faptul că politica societății petente este una de perfecționare și dezvoltare a acestor căi de acces, existând prevăzute noi proiecte și obiective de acest gen incluse în bugetul de cheltuieli.
De asemenea, petenta a mai învederat că intimata, derogând de la obiectivul declarat al controlului de verificare și monitorizare asigurării cu accesului neîngrădit a persoanei cu dizabilități la mediul fizic, a constatat că petenta nu a asigurat camera pentru utilizatorii de fotoliu rulant și a dispus adaptarea unei camere pentru utilizatorii de fotoliu rulant în măsura în care construcția o permite, cu termen de realizare pentru data de 01.05.2013.
Petenta a mai arătat că nu a refuzat îndeplinirea măsurii dispuse prin procesul verbal de control, dovada atitudinii de conformare fiind celelalte măsuri întreprinse în sensul respectării dispozițiilor Legii nr. 448/2006 pe care inspectorii le-au consemnat în procesul verbal de control, ci măsura dispusă nu a putut fi adusă la îndeplinire până la termenul dispus din cauza unor motive obiective, implementarea normativului NP051/2001 neputând fi realizată decât în urma unor proceduri administrative premergătoare și într-un termen atât de scurt.
În drept, a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 113/2011, Legea nr. 448/2006.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri depunând în acest sens procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.07.2013, procesul verbal de control nr._/11.07.2013.
Intimata A. NAȚIONALA PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECTIE SOCIALĂ CONSTANTA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal . nr._/11.07.2013.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că la data de 19.09.2012, inspectorii sociali în urma unui control la Hotel B. din Eforie Nord, aparținând S.C. T. M. N. S.A. au încheiat procesul verbal nr._/19.09.2012 prin care s-a dispus ca măsură adaptarea a unei camere pentru utilizatorii de fotoloiu rulant conform art. 68 lit. a din Legea nr. 448/2006 cu respectarea Normativului 051/2001 cu termen de realizare a măsurii până la data de 01.05.2013. A mai arătat că potrivit dispozițiilor art. 68 lit. a din Legea nr. 448/2006 până la data de 31.12.2007, proprietarii de spații hoteliere au obligația de a adapta cel puțin o cameră pentru găzduirea persoanei cu handicap care utilizează fotoliul rulant. A mai arătat că după expirarea termenului acordat prin procesul verbal de control, reprezentanții Hotelului B. nu au respectat prvederile legale menționate și nu au îndeplinit nici măsura dispusă și deși prin procesul verbal de control le-au mai dat un termen de realizare pană la data de 31.10.2013, iar măsura nu a fost realizată.
În drept, a invocat dispozițiile din O.G. nr. 2/2001, din O.U.G.nr. 113/2011, Legea nr. 134/2010, Legea nr. 448/2006.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus în copie, normativul NP 051/2001.
În cauză, a fost încuviințată, pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.07.2013, petenta S.C. T. M. NEAGRA S.A. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru neîndeplinirea măsurii dispuse de organele de control prin procesul verbal de control nr._/19.09.2012 constând în adaptarea unei camere pentru utilizatorii de fotoliu rulant conform art. 68 lit. a din Legea nr. 448/2006, fapta fiind prevăzută și sancționată potrivit art. 18 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 113/2011. Prin procesul verbal de control nr._/11.07.2013 inspectorii sociali au dispus ca urmare a neconformității constatate măsura adaptării unei camere pentru utilizarea fotoliilor rulante a persoanelor cu handicap conf. Cap. IV din Legea 448/2006 R și a art. 68 lit. a din Legea nr. 448/2006 cu termen de realizare până la data de 31.10.2013.
Petentul a fost prezent la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției pe care l-a semnat.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară și sub condiția confirmării de către instanță în urma probelor administrate în contradictoriu.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, petenta are sarcina să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Astfel, instanța apreciază că din motivarea în fapt a plângerii contravenționale, reiese că petenta nu neagă existența faptei de a nu a aduce la îndeplinire măsura dispusă de organele de control prin procesul verbal de control nr._/19.09.2012 constând în adaptarea unei camere pentru utilizatorii de fotoliu rulant conform art. 68 lit. a din Legea nr. 448/2006, însă invocă existența unor motive obiective de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei.
Potrivit art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită. Astfel, întrucât enumerarea din art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 este limitativă, motivele obiective invocate de către petentă nu pot fi considerate cauze de înlăturare a caracterului contravențional al faptei. Mai mult, în lipsa detalierii acestor motive obiective, instanța nu poate nici să stabilească dacă se circumscrie vreunei cauze de înlăturare a caracterului contravențional enumerate în art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Petenta a mai invocat faptul că implementarea normativului NP 051/2001 nu poate fi realizată decât în urma unor proceduri administrative premergătoare și într-un termen mai mare decât cel stabilit de către agenții constatatori. Analizând dispozițiile art. 68 lit. a din Legea nr. 448/2006 instanța constată că petenta avea obligația ca până la data de 31.12.2007 să adapteze cel puțin o cameră pentru găzduirea persoanei cu handicap care utilizează fotoliul rulant și chiar dacă nu a fost respectat acest termen, agenții constatatori i-au mai acordat două termene de realizare de câteva luni pentru îndeplinirea acestei măsuri care nu au fost respectate de către petentă.
Astfel, instanța apreciază ca petenta a avut suficient timp pentru realizare măsurii și pentru îndeplinirea procedurilor administrative premergătoare și nu a dovedit care au fost diligentele pe care le-a făcut în vederea realizării acestei măsuri după efectuarea controlului și în continuare după sancționarea acesteia.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentei, constând în neîndeplinirea măsurii dispuse de organele de control prin procesul verbal de control nr._/19.09.2012 respectiv, adaptarea unei camere pentru utilizatorii de fotoliu rulant conform art. 68 lit. a din Legea nr. 448/2006 constituie contravenție și se sancționează potrivit potrivit art. 18 alin.1 lit. b din O.U.G. nr. 113/2011.
Din aceste considerente, instanța constată că petenta nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului nefiind suficientă, și că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.07.2013 a fost legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 5000 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care acestea au fost săvârșită, de modul de săvârșire, de scopul urmărit.
Astfel, instanța apreciază că petenta prin nerealizarea obligației ca până la data de 31.12.2007 să adapteze cel puțin o cameră pentru găzduirea persoanei cu handicap care utilizează fotoliul rulant care i-a fost adusă la cunoștință de către agentii constatatori ca urmare a unui control efectuat la data de 19.09.2012, relevă un grad ridicat de rea credință în vederea îndeplinirii acestei măsuri. Prin sancțiunea aplicată se apară eficient drepturilor persoanelor cu handicap și contribuie la responsabilizarea comunitătii cu privire la acestea.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.07.2013 contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulata de petenta S.C. T. M. N. S.A., cu sediul în Municipiul M., ., județ C., împotriva procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.07.2013 întocmit de către intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECTIE SOCIALĂ C., cu sediul în C., ., județ C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud. O. I. B. L.
Red. Jud. O.I. / 06.03.2014;
Tehnored. Grf. B.L. / 06.03.2014/ 4 exp.
Comunicat 2 exp. / .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6471/2014.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 4968/2014.... → |
|---|
