Plângere contravenţională. Sentința nr. 6471/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6471/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 35272/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 6471
Ședința publică din data de 06.06.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE B. A. D.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent ., SEDIUL ALES LA AV. S. A. și pe intimat A. – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect plângere contravențională DGAF_/13.12.2013.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 23.05.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotarâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de astăzi când, în aceeași compunere,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 30.12.2013 pe rolul Judecătoriei C., sub nr. de mai sus, petenta S.C. B. P. S.R.L., cu sediul în mun. C., Al. Fragilor, nr. 5A, ., ., înregistrată la ORC C., sub nr. J_, CUI_, a solicitat, în contradictoriu cu intimata AGENTIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANIFRAUDĂ FISCALA – DIRECȚIA ANTIFRAUDĂ C., anularea procesului-verbal . nr._ din 13.12.2013.
În motivarea cererii, petenta a arătat, că a fost sancționată contravențional în mod eronat de către reprezentanții intimatei în urma unui control efectuat la unul din punctele sale de lucru situat în mun. C., ., nr. 10, jud. C., reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 pct. 2, lit. b din Legea nr. 82/1991 rep. fiindu-i aplicată o amendă în cuantum de 4.000,00 lei pentru neîntocmirea raportului zilnic de gestiune din data de 01.12.2013.
În continuare petenta arată că prin înscrisurile depuse odată cu cererea de chemare în judecată face dovada existenței Raportului Zilnic de Gestiune și a formularului comun Fișa de cont pentru operațiuni diverse, alternativă la raportul de gestiune, care erau păstrate la sediul social la momentul controlului, împrejurare susținută și de reprezentantul petentei care a dorit să le pună la dispoziția agenților constatatori însă aceștia nu au așteptat ca unul din angajați să le aducă. Totodată petenta susține că în ORDINUL nr. 1850/2004 privind registrele și formularele financiar – contabile, respectiv în nomenclatorul formularelor tipizate nu există raportul zilnic de gestiune, iar acesta nu este menționat în lista documentelor necesar a fi deținute ci este menționat ca un posibil document în cazul unităților cu amănuntul, astfel încât raportul zilnic de gestiune poate fi înlocuit cu fișa de cont pentru operațiuni diverse. De asemenea petenta arată că a fost sancționată întrucât nu avea întocmit raportul zilnic de gestiune aferent zilei de 01.12.2013 care a fost o zi nelucrătoare astfel nu este obligată să întocmească un astfel de document fapt pentru care solicită instanței anularea procesului verbal sancționator. În subsidiar, petenta afirmă că sancțiunea este prea gravă față de natura contravenției de care este acuzată, solicitând înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a avertismentului.
În drept petenta s-a întemeiat pe prevederile OG 2/2001
În dovedirea plângerii petenta a solicitat proba testimonială și cea cu înscrisuri solicitând cheltuieli de judecată.
Intimatul a depus întâmpinare prin care solicita respingerea plângerii întrucât din normele aflate în vigoare nu stabilesc împrejurarea că raportul zilnic de gestiune este alternativ cu fișa de cont pentru operațiuni diverse, iar documentele depuse la dosar nu înlătura împrejurarea că acestea nu au fost prezentate organelor de control cu ocazia controlului. De asemenea faptul că ziua de 01.12.2013 a fost una nelucrătoare nu înlătură obligativitatea petentei de a întocmi raportul zilnic de gestiune întrucât legea nu distinge în acest sens. În ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii intimata susține ca această măsură nu ar fi oportună raportat la gravitatea faptei de care este acuzată petenta.
La termenul din data de 23.05.2014 (f.20) instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, rămânând în pronunțare asupra fondului cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din 13.12.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu suma de 4.000 de lei, în temeiul art. 41, pct. 2, lit. b, din Legea 82/1991. În fapt s-a reținut că, la data de 13.12.2013, petenta S.C. B. P. S.R.L, ce desfășura activități comerciale, nu a avut întocmit raportul zilnic de gestiune pentru ziua de 01.12.2013.
În drept, având în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal invocat, instanța reține că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate și din oficiu, și pe cale de consecință instanța constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, instanța constată că încadrarea juridică dată faptei (art. 41 pct. 2 lit. b, din O.U.G. nr. 28/1999 republicată), prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile sunt încadrate în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în hotărârile sale (Cauza Maszini c. României – hotararea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează o asemenea conduite au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere petentei garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol, printre care și prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește reglementare în cadrul legislației interne ca procedură administrativă aceea a plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, Curtea arată în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. (A. împotriva României, cauză în care statul a fost condamnat pentru nerespectarea principiului prezumției de nevinovăție)
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiază de toate garanțiile prevăzute de aceasta inclusiv de prezumția de nevinovăție, principiu prin care se evită eventualele abuzuri din partea autorităților. Astfel sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petentul trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
În ceea ce privește constatarea în mod direct a faptei de către agentul constatator, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în cauza A. c. României faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, dar acestea trebuie să respecte anumite limite rezonabile, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul, totodată fiind necesar să se asigure respectarea drepturilor apărării.
Cu privire la procesul verbal încheiat de către comisarii antifraudă la data de 13.12.2013, instanța reține că în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie sa i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt dând efect unei prezumții relative în ceea ce privește legalitatea și temeinicia celor sancționate.
Astfel dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în majoritatea sistemelor de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În ceea ce privește normele aplicabile aflate în vigoare instanța reține că în conformitate cu art. 35.din Anexa 1 la ordinul nr. 3512/2008 Metoda global-valorică se aplică pentru evidența mărfurilor și ambalajelor aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul (magazine, restaurante, bufete etc.), folosindu-se formularul comun "Fișa de cont pentru operațiuni diverse" (cod 14-6-22) și raportul de gestiune, după caz, astfel încât prin interpretarea gramaticală rezultă că cele două registre trebuie întocmite cumulativ iar nu alternativ, astfel încât susținerea petentei conform cărora nu era obligată să întocmească Raportul zilnic de gestiune întrucât avea întocmit Fișa de cont pentru operațiuni diverse (cod 14-6-22) nu este întemeiată.
Totodată în conformitate cu art. 80 din Codul de procedură fiscală Evidențele contabile și fiscale vor fi păstrate, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului, la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi încredințate spre păstrare unei societăți autorizate, potrivit legii, să presteze servicii de arhivare iar la alin. 2 se prevede că prin excepție de la prevederile alin. (1), evidențele contabile și fiscale ale exercițiului financiar în curs se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabililor, la sediile secundare ale acestora sau, în perioada 1 - 25 a lunii următoare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor în vederea întocmirii declarațiilor fiscale, astfel încât, apărarea intimatei conform căreia documentele depuse de petentă la plângerea contravențională sunt constituite pro causa neavând valoare probatorie va fi înlăturată de instanță, întrucât raportul zilnic de gestiune putea fi ținut și la sediul acesteia.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că raportul zilnic de gestiune al petentei pentru perioada 01.12._14 (f.45-f.49) nu este întocmit în zilele cu libere legal respectiv 01.12.2013, 25.12._13, apărarea petentei fiind aceea că, în zilele libere legal, nu este obligată să întocmească un astfel de raport.
Totuși având în vedere că legea nu distinge o astfel de împrejurare, registrele contabile ce trebuie întocmite zilnic, vor fi constituite chiar dacă în ziua respectivă nu s-a desfășurat nici un fel de activitate.
Pentru aceste motive instanța concluzionează că prin înscrisurile depuse la dosar se probează indubitabil faptul că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției, astfel încât sancționarea acesteia este justificată.
În continuare instanța va examina proporționalitatea dintre gravitatea faptei comise și sancțiunea aplicată, respectiv cea de nealcătuire a registrului de gestiune și cea de sancționare cu amendă contravențională, în analizarea căreia instanța va avea în vedere circumstanțele personale ale petentului cât și cele reale ale modului în care a fost comisă contravenția.
Principiul enunțat mai sus este prezent atât de Constituția României, cât și în jurisprudența CEDO stabilindu-se clar că orice măsură punitivă luată împotriva unui particular trebuie să fie necesară într-o societate democratică și proporțională cu gradul de periculozitate a faptei comise. Analizarea acestuia are loc atât în momentul aplicării sancțiunii fiind făcută de agentul constatator, cât și în fața instanței, atunci când se contestă temeinicia sau legalitatea unui proces verbal. În aprecierea gravității faptei trebuie avute în vedere atât circumstanțele personale ale contravenientului, cât și cele reale astfel încât raportat la cazul de fața instanța constată că normele încălcate au un caracter represiv, în sensul în care sancționează neîntocmirea în mod corect a registrelor contabile. Contravenția săvârșită este deci una de rezultat dar are totodată și un puternic caracter preventiv prin care s-a dorit disciplinarea fiscală a celor care desfășoară activități comerciale.
În analizarea proporționalității instanța are in vedere faptul că sancțiunea contravențională trebuie să fie aplicată raportat la datele concrete ale subiectului contravenției, instanțe reținând că la dosarul cauzei a fost depusă rola jurnal a casei de marcat (f.77) din care rezultă că nu a efectuat activități comerciale în ziua de 01.12.2013 astfel încât săvârșirea contravenției se datorează culpei, iar nu intenției de fraudare a dispozițiilor fiscale. În același timp instanța constată că pe tot parcursul procesului petenta a avut o atitudine corectă și nu a încercat denaturarea adevărului.
Pentru aceste motive instanța consideră că o reindividualizare a sancțiunii este imperios necesară motiv pentru care va înlocui sancțiunea amenzii aplicate cu cea a AVERTISMENTULUI.
Totodată va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată întrucât culpa procesuală aparține petentei, care nu a respectat dispozițiile legale fiscale împrejurare ce a atras sancționarea sa.
Pentru toate aceste motive instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională, să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului și să mențină în rest dispozițiile procesului verbal . nr._ din 13.12.2013 întocmit la data de 13.12.2013 de AGENTIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANIFRAUDĂ FISCALA – DIRECȚIA ANTIFRAUDĂ C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. B. P. S.R.L., cu sediul în mun. C., Al. Fragilor, nr. 5A, ., ., înregistrată la ORC C., sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu AGENTIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANIFRAUDĂ FISCALA – DIRECȚIA ANTIFRAUDĂ C. formulată împotriva procesului-verbal . nr._ din 13.12.2013.
Înlocuiește sancțiunea amenzii aplicate prin procesul verbal contestat cu cea a avertismentului.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.06.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
B. A. D. M. D.
Red.jud. B.A.D./06.06.2014/4ex
Tehnored. M.D./06.06.2014
Emis 2 comunicări la data de .
| ← Validare poprire. Sentința nr. 52/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2024/2014.... → |
|---|
