Plângere contravenţională. Sentința nr. 6808/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6808/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 21044/212/2011*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 6808
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 16 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: E. A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petentul C. individual Veterinar individual Dr.D. L. cu sediul procesual ales în Medgidia, ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA cu sediul în C., . nr. 18, jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru petent, av. S. G., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de propus, instanța consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul petentului, ca și motive de nulitate a procesului verbal, arată că a înțeles să invoce, pe de o parte, în conformitate cu dispozițiile art. 16, lipsa locului încheierii procesului verbal, a datei încheierii acestuia și a documentelor verificate, iar pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 19, lipsa semnăturii unui martor asistent, având în vedere că procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului sau a reprezentantului societății, care de altfel, nici nu a fost menționat.
Pe fondul cauzei, reprezentantul petentului, solicită a se constata că cele reținute de agentul constatator în procesul verbal nu corespund realității. Astfel, la fila 31 din dosar există declarația făcută cu confirmare de primire către Administrația Financiară la data de 17.07.2010, de unde rezultă că declarația a fost făcută în termenul legal, iar la fila 62 există extras din evidența informatizată a declarațiilor depuse, de unde rezultă că respectiva declarație era depusă pentru semestrul II 2010. de asemenea, arată că la fila 49 din dosar, există dovada că obligația de plată a TVA-ului a fost achitată integral pe tot anul 2010.
Prin urmare, reprezentantul petentului arată că la dosar există dovada electronică a depunerii declarației, precum și dovada cu confirmare de primire, precum și dovezi care atestă că pe tot parcursul anului 2010 au fost achitate obligațiile fiscale la zi, nefiind creat niciun prejudiciu la bugetul de stat.
În concluzie, solicită admiterea plângerii. Fără cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.08.2011 sub nr._, petentul C. M. VETERINAR INDIVIDUAL Dr.D. L. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ./2011 nr._ încheiat la data de 22.07._ de către intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat pentru că nu a depus declarația fiscală nr.395 aferentă semestrului II a anului 2010, însă aceasta a învederat instanței că această constare și sancționare a contravenției este nulă de drept întrucât a fost aplicată de un organ necompetent. Susține petentul că agentul constatator din cadrul AFP C. nu era competent să constate și să sancționeze întrucât nu este contribuabil al Municipiului C. ci începând cu data de 18.12.2008 sunt contribuabili ai AFP Eforie.
De asemenea petentul a mai invocat faptul că agentul constatator nu a indicat corect titulatura contribuabilului sancționat, menționând „S.C. D. L.” deși nu are calitate de societate comercială, nu a indicat locul săvârșirii contravenției și când a fost încheiat procesul-verbal, nu a fot indicată persoana care reprezintă cabinetul, procesul-verbal încheiat în lipsa sa nu a fost semnat de 1 martor.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, petentul arată că a depus declarația fiscală la AFP Eforie al cărei contribuabil este, nefiind contribuabil al AFP constanța întrucât din data de 18.12.2008 este contribuabilul AFP Eforie
Petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune petentul a depus următoarele înscrisuri: proces-verbal de contravenție și cerere de schimbarea a sediului la AFP Eforie înregistrat sub nr._/18.12.2008 și decizia de înregistrare a domiciliului fiscal emisă de AFP Eforie sub nr._/01.11.2010 în baza cererii de înregistrare a domiciliului fiscal, declarație privind veniturile aferente anului 2010 înregistrată sub nr._/03.03.2011 la AFP Eforie, decizia de impunere anuală aferentă anului 2011, decont privind taxa pe valoarea adăugată aferente lunilor septembrie și decembrie 2010.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata AFP C., legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
S-a arătat că, din verificările evidențelor informatice, petentul nu a depus declarația tip 394 pentru semestrul II al anului 2010, iar verificarea îndeplinirii obligațiilor declarative s-a efectuat în baza deconturilor înregistrate în evidențe fiscală de petent din care rezultă că în luna septembrie acesta a înregistrat în decontul TVA nr._/15.10.2010 achiziții și servicii taxabile, iar în luna decembrie 2010 petentul a înregistrat în decontul TVA nr._/14.01.2011 2010 achiziții și servicii taxabile.
Intimatul a arătat că potrivit prevederilor art.1 din Ordinul MEF nr.702/2007 petentul avea obligația să declare toate livrările de bunuri etc., până la data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii semestrului de raportare potrivit art.7 din același act normativ. Arată intimatul că din deconturile în baza cărora s-a efectuat verificarea petentul a indicat adresa din C., . nr.246 care rezultă și din situația depunerii declarațiilor. Prin urmare față de sediul declarat în C. rezultă că organ fiscal competent este AFP a Municipiului C. potrivit art.33 alin.1 din Codul de procedură fiscală.
În drept intimatul a invocat prevederile art. 115-118 și urm. C.proc.civ..
În probațiune instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._.01.2013 instanța a dispus in sensul admiterii plângerii contravenționale cu consecința anulării procesului verbal.
Împotriva acestei soluții, in termen legal a declarat recurs intimatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta la data de 22.04.2013.
Prin decizia civilă nr.102/28.01.2013 Tribunalul C. a admis recursul de declarat de intimat, a dispus desființarea sentinței recurate si trimiterea cauzei către aceeași instanța în vederea soluționării fondului.
În considerentele deciziei de casare s-a reținut că prin procesul verbal contestat s-a dispus de către intimata aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în sarcina contravenientului D. G. L. C. M. Veterinar, cu sediul in Constanta, . nr. 246, prin urmare față de sediul declarat în C. și dispozițiile legale menționate anterior, rezultă că în speța competenta de administrare a contribuabilului persoană juridică aparținea intimatei.
S-a reținut că relativ la cererea de înregistrare a domiciliului fiscal atașată la fila 40 (dosar de fond) la AFP Eforie, se observă că aceasta vizează solicitarea de înregistrare a domiciliului fiscal al contribuabilului persoană fizică.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03 martie 2014 sub nr._ .
Potrivit modificărilor legislative ulterioare înregistrării prezentei plângeri pe rolul Judecătoriei C., în temeiul HG 520/213, în cauză, a operat transmisiunea calității procesual pasive de la intimata AFP C. la intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin structura sa teritorială Administrația Județeană a Finanțelor Publice C..
Pentru a se conforma dispozițiilor obligatorii ale instanței de recurs, acre a stabilit cu putere de lucru judecat că sancțiunea contravențională a fost aplicată de organul fiscal competent, instanța de fond, în rejudecare urmează a analiza atât fondul cauzei, precum și criticile de nelegalitate invocate de petent prin acțiunea introductivă de instanță, respectiv: faptul că agentul constatator nu a indicat corect titulatura contribuabilului sancționat, menționând „S.C. D. L.” deși nu are calitate de societate comercială, nu a indicat locul săvârșirii contravenției și când a fost încheiat procesul-verbal, nu a fot indicată persoana care reprezintă cabinetul, procesul-verbal încheiat în lipsa sa nu a fost semnat de un martor.
În concluziile formulate oral în fața instanței de judecată la termenul de judecată din data de 16.06.2014 petentul prin reprezentant convențional avocat a reiterat susținerile din cuprinsul plângerii, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie, pe fondul cauzei susținând că fapta reținută în sarcina sa în procesul verbal de contravenție nu corespunde realității.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ./2011 nr._ încheiat la data de 22.07.2011 de către intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., petentul C. M. VETERINAR INDIVIDUAL Dr.D. L.. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 12.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 219 alin. 1 lit. c) din OG nr. 92/2003 completată și modificată.
S-a reținut în sarcina petentului faptul că nu a depus în termenul legal declarația informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național D394 pentru perioada de raportare semestrul II al anului fiscal în conformitate cu prevederile art. 81 alin. 1 din OG nr. 92/2003. Intimatul a apreciat că petentul a încălcat art. 219 alin. 1 lit. f Cod proc. fisc. și l-a sancționat pe petent cu amendă contravențională în cuantum de_ lei, conform art. 219 alin. 2 lit. c Cod proc. fisc.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data înmânării procesului – verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ce privește susținerile petentului privind motivele de nulitate ale procesului-verbal de contravenție pentru vicii de formă, instanța reține că sunt neîntemeiate. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către petent, fiind încheiat în lipsa acestuia, iar în ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petent, respectiv lipsa datei și a locului în care a fost săvârșită contravenția, precum și neindicarea persoanei care reprezintă cabinetul - instanța constată că petentul nu a invocat vreo vătămare ce i-ar fi fost pricinuită de acest viciu de formă al procesului verbal de contravenție. Aceeași
De altfel în conformitate cu art.81 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta, iar prin menționarea faptei săvârșite – nedepunerea declarației 394 sem.II 2010 rezultă că data săvârșirii faptei este data expirării termenului legal pentru depunerea declarației, iar locul săvârșirii este domiciliul fiscal al contribuabilului.
De asemenea, nerespectarea prevederilor art. 19 din O.G. nr.2/2001 cu privire la lipsa semnăturii unui martor asistent nu poate conduce la anularea procesului-verbal de contravenție în condițiile în care nu se face dovada unei vătămări cauzate petentului, și pe cale de consecință instanța constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit art. 219 alin. 1 din OG nr 92/2003, „Constituie contravenții următoarele fapte: c) neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume;”.
Astfel, referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, instanța constată că încadrarea juridică dată faptei prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
Examinând temeinicia procesului verbal instanța reține că în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile sunt încadrate în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenție. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit prin hotărârile sale (Cauza Maszini c. României – hotărârea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de comportamente antisociale au caracter general, urmărind un scop preventiv și represiv, aceste criterii fiind suficiente pentru a stabili că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere petentei drepturile procesuale recunoscute și garantate de acest articol inclusiv cele specifice în materie penală, printre care și prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește reglementarea în cadrul legislației interne a plângerii contravenționale ca procedură administrativă, Curtea arată în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana căreia i se impută de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale dacă acesta a fost calificată drept „acuzație în materie penală” în virtutea art. 6 din Convenție (A. împotriva României).
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că fapta antisocială ce i se impută petentei este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiază de toate garanțiile prevăzute de aceasta inclusiv de prezumția de nevinovăție, principiu prin care se evită eventualele abuzuri din partea autorităților. Astfel, ca o consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petentul trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În ceea ce privește constatarea în mod direct a faptei de către agentul constatator, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în cauza A. c. României faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, dar acestea trebuie să respecte anumite limite rezonabile, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul. Astfel prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei, motiv pentru care instanța trebuie să găsească un echilibru între scopul urmărit de autorități de a nu lăsa nepedepsite astfel de fapte, cât și cel principiului aflării adevărului, ce are la bază respectarea dreptului la apărare a celui sancționat.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă în condițiile în care persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Astfel procesele verbale încheiate de pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, o interpretare contrară fiind de natură să face excesiv de oneroasă obligația statului de proba veridicitatea celor reținute în sarcina contravenientului.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Cu privire la procesul verbal încheiat de către lucrătorii intimatei la data de 22.07.2011 și contestat de petent, instanța reține că în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcției pe baza unor constatări personale, trebuie sa i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt dând efect unei prezumții relative în ceea ce privește legalitatea și temeinicia celor sancționate.
Totodată intimata a depus la dosar înscrisurile intitulate „Fișa sintetică totală” și „Situația depunerii declarațiilor lunare”, precum și un extras din evidența informatică privind gestiunea declarațiilor de impozite și taxe, din care rezultă împrejurarea că la data de 22.07.201 petentul C. M. Veterinar D. G.L. nu a depus în termenul legal declarația D394 aferentă sem.II/2010.
Pentru aceste motive, instanța consideră că organul constatator a răsturnat sarcina probei, astfel încât petentul trebuie să facă dovada contrarie situației de fapt reținute în procesul verbal, motiv pentru care instanța va analiza dacă petentul C. M. Veterinar D. G.L. a îndeplinit obligația ce îi revenea.
În conformitate cu art.81 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta. În continuare, art. 82 alin. 1 din OG nr. 92/2003 arată că declarația fiscală se întocmește prin completarea unui formular pus la dispoziție gratuit de organul fiscal, iar potrivit art. 83 alin. 1 declarația fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau la poștă prin scrisoare recomandată, data depunerii declarației fiscale este data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poștă, după caz (alin. 3 art. 83).
Potrivit art.53 din Codul de procedură fiscală obligația de furnizare periodică de informații este stabilită în sarcina contribuabililor, potrivit cu care „Contribuabilii sunt obligați să furnizeze periodic organelor fiscale informații referitoare la activitatea desfășurată. Furnizarea informațiilor prevăzute în alin.1 se face prin completarea unei declarații pe propria răspundere. Natura informațiilor, precum și modelul declarațiilor se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.”
Se constată de instanță că fapta reținuta în procesul-verbal de contraventie, nedepunerea declaratiei informative 394 în termenul prevazut de lege pentru semestrul II al anului 2008, constituie contraventie potrivit art. 219 alin. 1 lit f) si se sanctioneaza cu amenda contraventionala între 12.000 si 14.000 lei pentru persoanele juridice, conform art. 219 alin. 2 lit. c) din acelasi act normativ.
Astfel, potrivit art. 219 alin. 1 lit. f) constituie contravenție nerespectarea obligației contribuabililor de a furniza periodic organelor fiscale informații referitoare la activitatea desfășurată, prin completarea unei declarații pe proprie răspundere. Natura informațiilor, periodicitatea, precum și modelul declarațiilor se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala, iar potrivit art.1 din Ordinul MEF 702/2007 să declare toate livrările de bunuri, prestări de servicii și achizițiile de bunuri și servicii realizate pe teritoriul României, către/de la alte persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România până la data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii semestrului de raportare potrivit art.7 din același act normativ.
Instanța constată că nu se impune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nici sub acest aspect, apreciind ca materialul probator administrat în cauza nu releva o alta situație de fapt decât cea reținută de către agentul constatator în procesul-verbal, însăși petentul recunoscând ca nu a depus declarația informativă 394 aferenta semestrului II al anului 2010 la termen la organul fiscal competent, potrivit susținerilor acestuia declarația fiind depusă la AFP Eforie, însă nu a făcut dovada depunerii acestei declarații chiar la un organ fiscal necompetent, susținerile sale rămânând la stadiul pur afirmativ.
De altfel din analiza înscrisurilor depuse de petent în susținerea afirmației conform căreia declarația fiind depusă la AFP Eforie, instanța constată că înscrisurile invocate privesc Declarația D300 aferentă lunii a – 09 - și a -12-a și declarația D200 aferente anului 2010, nicidecum Declarația D394, pentru nedepunerea căreia a fost sancționat petentul.
Potrivit art.1 din Ordonanța nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege. Condiția principală ca o persoană să fie sancționată contravențional este să fi săvârșit fapta imputată; or, în cauza de față, petentul a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat. În aceste condiții, sancționarea sa apare ca întemeiată.
În consecință, instanța constată că procesul-verbal contestat este temeinic întocmit, în sensul ca fapta reținută în cuprinsul său a fost săvârșita de petent cu vinovăția cerută de legea contravențională, nefiind administrata proba contrara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul C. individual Veterinar individual Dr.D. L. cu sediul procesual ales în Medgidia, ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA cu sediul în C., . nr. 18, jud. C., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ./2011 nr._ emis de intimat la data de 22.07.2011 ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi.16.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. G. E. A. P.
Red.thred. Jud.A.I.G./04.07.2014
Tehnored. Gref. E.A.P./4ex/08.08.2014
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 6347/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Validare poprire. Sentința nr. 52/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
