Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 10247/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr._
Ședința publică din 28.11.2014
PREȘEDINTE: I. M. I.
Grefier: O. L.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petent S.C. G. A. DECOR S.R.L. cu sediu ales în C., ., jud. C. și pe intimat A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA FISCALA 2 CONSTANTA, cu sediu în București, ., sector 5.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 17.11.2014, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 28.11.2014 când s-a pronunțat.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.04.2014 sub nr._ petenta . SRL a solicitat în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 C. anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 18.03.2014, prin care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2000 de lei și confiscarea mărfii enumerate în procesul-verbal.
În motivare petenta a arătat că a fost sancționată pentru încălcarea prevederilor art.2 din OUG nr.12/1990 deoarece nu ar fi avut documente de proveniență pentru marfa expusă.
Petenta a precizat că pentru marfa expusă pentru reclamă în fața magazinului, respectiv balustrada fier forjat culoare arămiu, toartă metalică, țeavă culoare arămiu, scaun fier forjat culoare arămiu, masă cu geam fier forjat culoare arămiu, ornament scut tablă, ornament cișmea, țeavă culoare arămiu, sabie tablă culoare arămiu și suport grădină și țeavă fier forjat existau documente care atestă proveniența ei, respectiv nota de predare care se înregistrează în contabilitate.
În drept a invocat prevederile Legii nr.12/1990 și OG nr.2/2001.
În probațiune a depus următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, note predare, raport gestiune și registru special pentru aparate de marcat electronice fiscale.
Intimata a depus întâmpinare în termenul legal prin care a invocat excepția tardivității plângerii contravenționale iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Intimata a arătat că la data de 18.03.2014, în urma unui control operativ și inopinat la sediul petentei, s-a constatat că pentru marfa expusă spre vânzare, respectiv balustradă fier forjat- 1 buc, poartă metalică- 1 buc, scaun fier forjat- 2 buc, masă fier forjat- 1 buc, ornament scut tablă- 2 buc, ornament cișmea tablă- 1 buc, sabie tablă- 1 buc, suport metalic grădină- 1 buc, nu a putut fi prezentat niciun document de proveniență.
A precizat intimata că în nota explicativă, angajatul petentei a răspuns că nu știa că trebuie acte pentru marfa expusă și nu a negat fapta în materialitatea ei.
Intimata a învederat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.17 din OG nr.2/2001 fiind legal și temeinic.
Excepția a fost respinsă ca neîntemeiată la termenul din data de 17.11.2014.
În drept a invocat prevederile Legii nr.12/1990 și OG nr.2/2001.
În probațiune a depus următoarele înscrisuri: nota explicativă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului reține:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 18.03.2014 petenta . SRL a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.1 lit.e) din Legea nr.12/1990 constând în aceea că pentru marfa expusă spre vânzare, respectiv balustradă fier forjat- 1 buc, poartă metalică- 1 buc, scaun fier forjat- 2 buc, masă fier forjat- 1 buc, ornament scut tablă- 2 buc, ornament cișmea tablă- 1 buc, sabie tablă- 1 buc, suport metalic grădină- 1 buc, nu a putut fi prezentat niciun document de proveniență.
De asemenea a fost aplicată sancțiunea complementară de confiscare a bunurilor a căror proveniență nu a fost dovedită, în temeiul art.3 din Legea nr.12/1990.
Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petenții au respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției, ca înscrisuri autentice, întocmite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lor, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Conform art.1 lit.e din Legea nr.12/1990 „constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: (…) e) efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documentele de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”.
Din analiza textului legal aplicabil reiese că documentele care pot justifica proveniența mărfurilor sunt: factura, factura fiscală, factura externă, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale sau alte documente stabilite prin lege.
Petenta a depus la dosarul cauzei note de predare produse finite (filele 13,14 dosar) fără ca aceste note să fie considerate de lege ca documente de proveniență pentru marfă și fără ca acestea să fie semnate de „predator”.
Instanța consideră că nici raportul de gestiune depus la filele 15-27 din dosar nu face dovada provenienței mărfurilor deoarece conform art.35 din din OMEF nr.3512/2008 „metoda global-valorică se aplică pentru evidența mărfurilor și ambalajelor aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul (magazine, restaurante, bufete etc.), folosindu-se formularul comun "Fișa de cont pentru operațiuni diverse" (cod 14-6-22) și raportul de gestiune, după caz. Potrivit acestei metode, contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor se ține global-valoric, atât la gestiune, cât și în contabilitate, iar verificarea concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii și din contabilitate se efectuează numai valoric, la perioade stabilite de unitate. Raportul de gestiune se completează pe baza documentelor de intrare și de ieșire a mărfurilor și ambalajelor și de depunere a numerarului din vânzare, iar în fișele valorice (ținute pe gestiuni în cadrul conturilor de mărfuri și ambalaje din contabilitate) înregistrările se fac pe baza acelorași documente. Soldurile valorice ale mărfurilor și ambalajelor aflate în gestiune se verifică pe baza raportului de gestiune predat la contabilitate sau cu ocazia inventarierii, după caz”.
Prin urmare raportul de gestiune are la baza întocmirii sale documente de intrare-ieșire, care la rândul lor sunt întocmite în baza documentelor de proveniență ale mărfurilor și nicidecum nu are el însuși un asemenea caracter.
Cu privire la registrul special pentru aparate de marcat electronice fiscale instanța apreciază că nu are nicio relevanță în speța de față.
De asemenea din nota explicativă depusă de intimată la dosarul cauzei la fila 51 reiese că petenta, prin salariatul ei, a declarat că nu știa că „trebuie acte pentru marfa expusă”.
Prin urmare, având în vedere cele de mai sus și faptul că petenta nu a făcut dovada existenței documentelor de proveniență a mărfurilor instanța constată că aceasta a săvârșit contravenția astfel cum a fost reținută de agentul constatator.
Referitor la aplicarea sancțiunii complementare Legea nr.12/1990 instituie că „mărfurile sau produsele care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art.1 lit. a), b), d), e), g) și i), dacă sunt ale contravenientului sau ale operatorului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale”.
Prin urmare, instanța apreciază că măsura complementară a fost legal dispusă și o va menține.
În ceea ce privește posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertisment, reținând că petenta este o societate comercială ce ar trebui să se comporte ca un adevărat profesionist, observând că nu a conștientizat caracterul contravențional al faptei sale, nerespectând dispozițiile legale, instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Instanța va lua în considerare și faptul că amenda aplicată a fost orientată către minimele speciale prevăzute de lege.
Față de cele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentă, ca neîntemeiată și în consecință va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, C., ., jud. C., J_, CUI_ în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 C. sediu în București, ., sector 5, CUI_ ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 28.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. I. L. O.
Red. Jud. I.M.I. /10.12.2014
Tehnored. L.O./ex3/11.12.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1628/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5128/2014.... → |
|---|
