Plângere contravenţională. Sentința nr. 3158/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3158/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 1856/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3158
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 21.03.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: D. B. A.
GREFIER: POSTOLICI I.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională ISCTR_ formulată de petenta S.C. I.R. S. S.R.L., cu sediul în Oraș Murfatlar, ., jud. C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J_ în contradictoriu cu intimat Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- pentru petentă reprezentant convențional P. E., conform împuternicirii avocațiale depuse la dosar (fila 8);
- martorul I. F.;
- intimatul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța constată că este competentă material, teritorial și general raportat la dispozițiile art. art. 32 din OG 2/2001.
La solicitarea instanței petentul arată că solicită respingerea excepției lipsei calității de reprezentant în condițiile în care împuternicirea avocațială se regăsește în dosar la fila 8.
Instanța respinge excepția lipsei calității de reprezentant având în vedere că la dosarul cauzei există delegația avocatului care a semnat plângerea contravențională.
Instanța în temeiul art. 238 C. pr civ. pune în discuție estimarea duratei procesului și estimează durata procesului la o lună.
Nefiind cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Reprezentanta petentei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul indicat, prezent în sală.
Instanța în temeiul art. 258 C. pr civ. rap la 253 C. pr civ. încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și pentru petentă proba testimonială cu martorul I. F., ce urmează a fi audiat.
În conformitate cu disp.art. 196-198 C. pr. civ., instanta procedează la administrarea probei testimoniale cu martorul I. F., cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal depus la dosar. Înainte de audiere, după depunerea jurământului martorului i s-au făcut cunoscute obiectul cauzei, faptele si împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor și i s-a pus în vedere că, dacă nu va spune adevărul, săvârșesc infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și în temeiul art. 392 C. pr. civ acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta petentei solicită admiterea plângerii, anularea procesului – verbal de constare a contravențiilor și exonerarea petentei de la plata amenzii stabilite în sarcina sa, în cuantum de 15.000 lei.
În temeiul art. 394 C. pr. civ instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2014 sub nr._, petenta S.C. I.R. S. S.R.L., cu sediul în Oraș Murfatlar, ., jud. C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J_ a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ din data de 30.12.2013 și implicit exonerarea de la plata amenzii contravenționale cu care a fost sancționată.
În fapt, petenta reclamă că la data de 30.12.2013 intimata a întocmit procesul verbal contestat reținând în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 alin.1 din O.G. 43/1997 în sensul în care la data de 11.11.2013 a fost oprit în trafic autovehiculul special – macara mobilă marca Grove cu nr. de înmatriculare_ ce îi aparține constatându-se din datele obținute din certificatul de înmatriculare C 00311668T depășirea valorii maxime admise și întrucât nu deținea autorizația specială de transport s-a luat decizia aplicării amnezii contravenționale în cuantum de 15.000 de lei.
În continuare petenta susține că procesul verbal contestat este nul întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 19 din O.G. 2/2001 deoarece actul administrativ a fost încheiat la mai bine de o lună de la data săvârșirii faptei în lipsa reprezentantului legal al societății și a unui martor asistent.
Totodată petenta precizează că aplicare sancțiunii este neîntemeiată deoarece lucrătorul intimatei a constatat săvârșirea contravenției pe baza celor înscrise în certificatul de înmatriculare și nu a procedat la cântărirea efectivă a autovehiculului tip macara. În continuare aceasta susține că la momentul săvârșirii presupusei contravenții autovehiculul nu era compus din întregul echipament de lucru fiind înlăturare acele elemente ce nu sunt necesare în mod uzual precum și a contragreutățiilor astfel încât masa autoturismului a fost redusă la valoarea de 28.000 kg motiv pentru care nu era necesară obținerea autorizației de transport.
În subsidiar petenta a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului față de cuantumul ridicat al acesteia.
În drept, cererea a fost motivată pe prevederile O.G. 2/2001.
În dovedirea acțiunii petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cea testimonială cu martorul I. F..
Cererea a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 20 de lei.
La data de 19.02.2014 intimata a depus întâmpinare (f.16) prin care invocat excepția lipsei calității de reprezentant al apărătoarei petentei solicitat respingerea plângerii întrucât actul sancționator este legal și temeinic. Astfel intimata susține că sancțiunea aplicată este legală, procesul verbal conținând toate mențiunile obligatorii, încadrarea juridică este corectă, sancțiunea aplicată fiind în limitele prevăzute de actul normativ.
La data de 07.03.2014, pârâta a depus răspuns la întâmpinare (f.29) prin care reitera motivele de anulare a procesului verbal susținute în plângerea contravențională.
La termenul de judecată din 21.03.2014 instanța a respins excepția lipsei calității de reprezentant a contravenientei, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru petent proba testimonială cu martorul I. F. care a fost administrată la același termen declarația acesteia fiind atașată la dosar, ulterior rămânând în pronunțare pe fondul cauzei.
Analizând materialul probator instanța constată următoarele:
În fapt, instanța reține că prin procesul verbal . nr._ petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 15.000 de lei reținând în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 alin.1 din O.G. 43/1997 în sensul în care la data de 11.11.2013 autovehiculul special – macara mobilă marca Grove cu nr. de înmatriculare_ ce îi aparține a fost oprit în trafic constatându-se din datele obținute din certificatul de înmatriculare C 00311668T depășirea valorii maxime admise precum și împrejurarea că acesta circula pe drumurile publice fără a avea autorizație specială în acest sens.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal supus judecății, instanța reține că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi analizate din oficiu, și pe cale de consecință constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Obiecțiunile petentei conform cărora întocmirea procesului verbal în lipsa reprezentantului acesteia precum și fără prezența unui martor asistent ar conduce la nulitatea absolută a procesului verbal sunt neîntemeiate. Astfel încălcarea dispozițiilor art. 19 din O.G. 2 /2001 pot conduce la nulitatea procesului verbal numai în cazul în care lipsurile menționate au produs o vătămare a drepturilor petentului ce nu poate fi înlăturată decât prin lipsirea de eficiență a actului administrativ individual. Cum petenta nu a dovedit o astfel de situație în speța de față instanța urmează a le respinge ca neîntemeiate.
Conform art. 41 din O.G. 43/1997 este interzisa efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe si/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 si 3. În speță conform anexelor masa totală autorizată este de 30 de tone.
Astfel instanța constată că, referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, încadrarea juridică dată faptei prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunile aplicate se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
Analizând temeinicia procesului-verbal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile sunt încadrate în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 Curții Europene a Drepturilor Omului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României – hotararea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general, urmărind un scop preventiv și represiv, aceste criterii fiind suficiente pentru a concluziona că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește reglementare în cadrul legislației interne ca procedură administrativă aceea a plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, Curtea arată în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. (A. împotriva României).
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentei este o acuzație penală în sensul Convenției iar, S.C. I.R. S. S.R.L. beneficiază de toate garanțiile prevăzute de aceasta inclusiv de prezumția de nevinovăție, principiu prin care se evită eventualele abuzuri din partea autorităților. Astfel, ca o consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petenta trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
În ceea ce privește constatarea în mod direct a faptei de către agentul constatator, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în cauza A. c. României faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, dar acestea trebuie să respecte anumite limite rezonabile, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petenta. Astfel prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei, motiv pentru care instanța trebuie să găsească un echilibru între scopul urmărit de autorități de a nu lăsa nepedepsite astfel de fapte, cât și cel principiului aflării adevărului, ce are la bază respectarea dreptului la apărare a celui sancționat.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă în condițiile în care persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Astfel procesele verbale încheiate de pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, o interpretare contrară fiind de natură să face excesiv de oneroasă obligația statului de proba veridicitatea celor reținute în sarcina contravenientului.
Totuși cu privire la procesul verbal încheiat de către lucrătorii intimatei la data de 30.12.2013, instanța reține că prin natura specifică a contravenției de care este acuzată petenta o astfel de faptă antisocială nu poate fi constatată prin propriile simțuri, astfel încât intimata trebuie să demonstreze dincolo de orice dubiu încălcarea de către S.C. I.R. S. S.R.L. a dispozițiilor legale.
Intimata susține că depășirea masei maxime total admise a rezultat din greutatea înscrisă în certificatul de înmatriculare (f.22), afirmând în procesul verbal că „autovehiculul este indivizibil”. Totodată la dosar a fost depusă o fotografie efectuată de intimată, reprezentând autovehiculul în cauză la momentul săvârșirii presupusei contravenție.
Prin plângerea depusă intimata susține că la momentul controlului autovehiculul special – macara mobilă marca Grove cu nr. de înmatriculare_ nu avea montate echipamentele ce nu sunt folosite în mod uzul precum și o parte din contragreutăți astfel încât sancțiunea este neîntemeiată.
Totodată în cauză a fost audiat martorul I. F. care a relatat în mod detaliat faptul că la momentul controlului autovehiculul nu a avea montate cinci contragreutăți din care trei cântărind 4.400 de kg iar două 2.200 kg și brațul de construcție ce cântărește 2.000 de kg. Totodată acesta afirmă că în mod obișnuit aceste componente nu sunt montate pe autovehiculul tip macara întrucât produc o uzură excesivă a celorlalte componente din cauza greutății fie incomodează autovehiculul în cursul deplasării până la punctul in care urmează să fie utilizat cum este cazul brațului de construcție.
În același timp la dosarul cauzei a fost depuse înscrisuri reprezentând copii ale filelor cărții tehnice ale mașinii în care sunt reprezentate contragreutățile precum și o schiță a autoturismului în care este evidențiat locul în care sunt amplasate contragreutățiile precum și brațul de construcție.
Astfel instanța analizând fotografia efectuată de intimată la momentul constatării contravenției rezultă indubitabil faptul că pe autovehiculul special – macara mobilă marca Grove cu nr. de înmatriculare_ nu erau montate contragreutățiile menționate de petentă. De asemenea din cauza unghiului din care a fost efectuată fotografia nu se poate observa dacă acesta avea montat brațul de construcție.
Astfel instanța constată că intimata prin faptul că a ales să sancționeze petenta fără a proceda la cântărirea efectivă a autovehiculului a încălcat prezumția de nevinovăție de care beneficiază acesta. Textul incriminator sancționează efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe si/sau dimensiunilor maxime admise și nu efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice care în certificatul de înmatriculare au o masă totală mai mare decât cea admisă. Atât timp cât autovehiculul nu este unul indivizibil așa cum eronat a susținut intimata, o cântărire efectivă a acestuia este imperios necesară pentru aplicarea textului legal deoarece greutatea trecută în certificatul de înmatriculare nu poate conduce la stabilirea cu exactitate a greutății efective avute de autoturism la momentul controlului.
Pentru ca art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului să își găsească aplicabilitate și ca principiul prezumției de nevinovăție să nu fie unul iluzoriu, având in vedere că intimata nu a putut demonstra vinovăția petentei dincolo de orice dubiu rezonabil, instanța va admite plângerea și va dispune anularea procesului verbal ., nr._ din data de 30.12.2013 și implicit exonerarea petentei de la plata amenzii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant invocată de intimata Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier.
Admite plângerea formulată de petenta S.C. I.R. S. S.R.L., cu sediul în Oraș Murfatlar, ., jud. C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J_ în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, având drept obiect contestarea legalității procesului verbal de contravenție ., nr._ din data de 30.12.2013 de intimată.
Dispune anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ din data de 30.12.2013 de intimată.
Înlătură toate măsurile dispuse prin acesta, inclusiv sancțiunea amenzii contravenționale.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare pentru fondul cauzei.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.03.2014.
Președinte,Grefier,
D. B. A.Postolici Iulina
Red. Jud. D. B. A. / 21.03.2014/4ex
Tehored. Gr. I. P. / 21.03.2014
emis 2 ..2014
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 348/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Somaţie de plată. Sentința nr. 6171/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
