Plângere contravenţională. Sentința nr. 3222/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3222/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 24269/212/2013
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILA NR. 3222
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 24.03.2014
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
P. – M. TRANTU
GREFIER – E. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent P. G. C., domiciliata in mun. Constanta, . nr. 152A, ., ., CNP –_, și pe intimat P. M. CONSTANTA, cu sediul in mun. Constanta, ., jud. Constanta, având ca obiect plângere contraventionala DPLC_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din data de 17.03.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, care face parte din prezenta sentința când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.03.2014, data la care a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.09.2013 sub nr._, petenta P. G. C., în contradictoriu cu intimatul P. M. Constanta, a contestat procesul-verbal . nr._/09.08.2013 solicitând anularea procesului-verbal si stabilirea amenzii la minimul prevăzut de lege.
În motivare, petenta a arătat că, în data de 09.08.2013, a staționat cu autovehiculul având număr de înmatriculare_ pe un loc de parcare semnalizat cu indicator pentru persoane cu handicap, situat în parcarea din Portul Tomis, în dreptul restaurantului On Plonge.
Petenta a menționat că, fiind indusă în eroare de un indicator pentru parcare cu plata care se afla amplasat lângă cel de parcare pentru persoane cu handicap, a intenționat ca la întoarcerea la autoturism să achite taxa pentru parcare, însă, după circa 10 minute de la staționare, când a revenit la autoturism, un echipaj al Politiei Locale se afla în dreptul autoturismului său și i-a cerut sa se legitimeze.
Aceasta a precizat că agentul căruia petenta i-a prezentat actele i-a adus acesteia la cunoștința faptul că doar din bunăvoința sa nu i-a ridicat autoturismul, fapt care după spusele agentului urma să se întâmple în câteva minute.
Petenta a mai indicat că i-a solicitat agentului să se legitimeze și să-i prezinte ordinul de serviciu, moment în care agentul i-a comunicat că intenționa să-i aplice amenda minimă, dar că în aceste condiții, îi va aplica o amenda mai mare, fără posibilitatea de plată in 48 de ore a jumătate din valoarea acesteia.
Petenta a mai arătat că, recunoscând că a greșit, petenta a preferat amenda dar a refuzat să semneze procesul-verbal, deoarece i s-a părut suspect faptul că nu va avea posibilitatea achitării a jumătate din valoarea amenzii.
De asemenea, aceasta a contestat și procedura de comunicare a procesului-verbal, întrucât aceasta a fost afișat pe scara de la ușa blocului său, riscând astfel ca documentele să nu ajungă în posesia sa sau a vreunui membru al familiei
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 100 alin. 6 din Legea nr.448/2006.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind atașate în original procesul-verbal contestat și dovada de comunicare a acestuia.
Plângerea a fost legal timbrată.
Legal citat, intimatul a depus la dosar, la data de 26.11.2013, un înscris prin care a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, sens în care a atașat la dosar documentația care a stat la baza încheierii procesului-verbal ( în dublu exemplar), delegație si dovada achitării onorariului de avocat; totodată, intimatul a indicat adresa martorului-asistent B. R. Luigi.
De asemenea, la data de 27.01.2014, intimatul a depus la dosar concluzii scrise prin intermediul cărora a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, s-a arătat că, in conformitate cu art. 28 al. 1 din OG 2/2001, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ poate fi achitată, in termen de 48 de ore, doar dacă aceasta posibilitate este menționată în mod expres de actul normativ de stabilire a contravenției, cu precizarea că în speța de față contravenția este reglementată de Legea nr. 448/2006 care nu prevede aceasta posibilitate; de altfel, planșa foto și recunoașterea faptei din cuprinsul plângerii petentei fac dovada temeiniciei procesului-verbal de contravenție.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri, iar cu privire la proba testimoniala, citat fiind martorul-asistent B. R. Luigi și constatându-se lipsa acestuia de la termenul de judecată din data de 17.03.2014, instanța a reținut că nu este necesar a se reveni cu citarea martorului-asistent, nefiind necesară nici emiterea unui mandat de aducere.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/09.08.2013, petenta P. G. C. a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 1 lit. f din Legea nr. 448/2006.
În fapt, s-a reținut că, la data de 09.0._, în portul Tomis, petenta a staționat voluntar autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional pentru persoanele cu handicap.
În drept, potrivit art. 100 alin. 1 lit. f din Legea nr. 448/2006, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei și ridicarea mijlocului de transport de pe locul de parcare respectiv parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional pentru persoane cu handicap.
Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Instanța constată că procesul-verbal contestat nu i-a fost comunicat petentei conform art. 27 din OG nr. 2/2001, astfel cum a fost interpretată această dispoziție legală de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 10/10.06.2013 pronunțată în recurs în interesul legii, reținându-se că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cu toate acestea, deși în cauză, modalitatea de comunicare a procesului-verbal s-a efectuat doar prin afișare, fără a exista dovada trimiterii prin poștă a acestuia, instanța reține că petenta nu a suferit nicio vătămare întrucât aceasta a luat cunoștință de procesul-verbal și chiar a formulat plângerea contravențională în termenul prevăzut de lege.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Referitor la motivul de nulitate invocat de petentă, instanța reține că aceasta nu este întemeiat.
Astfel cum reiese din dispozițiile Legii nr. 448/2006, nu există o prevedere expresă în sensul că se poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ.
Or, această posibilitate trebuie menționată în mod expres de actul normativ conform art. 28 din OG nr. 2/2001 care prevede că în actul normativ de stabilire a contravențiilor această posibilitate de achitare trebuie menționată în mod expres.
Așadar, în lipsa unei dispoziții exprese în acest sens din Legea nr. 448/2006, nu este aplicabilă posibilitatea de achitare în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal a fost legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța arată că, în ceea ce privește sarcina probei, potrivit art. 249 C.proc.civ., revine petentei să probeze criticile aduse, respectiv de a demonstra că procesul-verbal este netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
În cauza de față, instanța reține că, prin plângerea contravențională, petenta nu a contestat temeinicia faptei, dimpotrivă aceasta a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, arătând că, într-adevăr, parcase, din eroare, pe un loc de parcare special amenajat pentru persoanele cu handicap.
Instanța mai reține că temeinicia faptei rezultă și din fotografia efectuată la momentul constatării faptei din care se observă că autoturismul condus de petentă, cu numărul de înmatriculare_ era parcat pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional pentru persoanele cu handicap.
Prin urmare, instanța constată că, în mod temeinic, s-a reținut, în sarcina petentei, săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 1 lit. f din Legea nr. 448/2006.
Referitor la sancțiunea aplicată petentei prin procesul-verbal, instanța constată că amenda în cuantum de 300 lei se încadrează în limitele legale prevăzute de art. 100 alin. 1 lit. f din Legea nr. 448/2006.
De asemenea, instanța reține că, potrivit art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede criteriile în funcție de care se apreciază gradul de pericol social al faptei săvârșite, respectiv: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului și alte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere aceste criterii, instanța apreciază că fapta săvârșită de petentă prezintă un grad de pericol social redus, motiv pentru care va înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a decide astfel, instanța are în vedere faptul că petenta a recunoscut fapta și împrejurarea că fapta săvârșită de acesta nu a produs consecințe grave. De asemenea, instanța mai ia în considerare și faptul că petenta este la o primă abatere contravențională de acest gen, nefăcându-se dovada că ar mai fi fost sancționată contravențional și anterior.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este proporțională cu gradul de pericol social, apreciind că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
În temeiul art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi pune în vedere să respecte dispozițiile legale.
Prin urmare, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta P. G. C. în contradictoriu cu intimatul P. M. C. și va modifica în parte procesul-verbal . nr._/09.08.2013, în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei cu sancțiunea avertismentului, păstrând restul dispozițiilor actului constatator contravențional.
Față de această soluție, având în vedere dispozițiile art. 453 C.proc.civ., precum și cererea intimatului în acest sens, instanța o va obliga pe petentă la plata către intimat a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului redus la jumătate dată fiind soluția de admitere în parte a plângerii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta P. G. C., domiciliata in mun. Constanta, . nr. 152A, ., ., jud. Constanta, CNP –_, în contradictoriu cu intimatul P. M. CONSTANTA, cu sediul in mun. Constanta, ., jud. Constanta.
Modifică în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.08.2013 în sensul că înlocuiește sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei cu sancțiunea avertismentului.
O obligă pe petentă la plata către intimat a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.03.2014.
PresedinteGrefier
M. TrantuElena R.
Red. jud. T.M./30.04.2014
Dact. R.E./25.03.2014
.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Pretenţii. Sentința nr. 18/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3725/2014.... → |
|---|
