Pretenţii. Sentința nr. 18/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 24014/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 18.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. L.
GREFIER: Postolici I.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamant M. M. având CNP_, cu domiciliul în C., ., . C, . și pe pârât M. A. având CNP_, cu domiciliul în Năvodari, . SUD, scara A, etaj 3, ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea pentru data de 18.12.2014, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 28.07.2014,reclamantul M. M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului Muteș A. la plata sumei de 800 euro, cu titlu de împrumut nerestituit, la plata sumei de 576,77 lei cu titlu de dobândă legală penalizatoare, calculată de la data de 26.03.2013 până la data introducerii acțiunii precum și la plata sumei de 200 lei cu titlu de onorariu mediator conform acordului de mediere nr. 01/2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că i-a împrumutat pârâtului suma de 800 euro astfel cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată încheiat cu acea ocazie, pârâtul luându-și obligația de a restitui împrumutul cel mai târziu până la data de 30.03.2013, obligație care însă nu a fost îndeplinită motiv pentru care l-a convocat pe pârât la mediere, sens în care a fost încheiat acordul cu nr. 01/30.08.2013, prin care pârâtul a recunoscut datoria și s-a obligat ca până la data de 01.12.2013 să restituie suma împrumutată, nici această obligație nefiind executată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 30 și art. 194 Cod proc. civ, art. 451 Cod Proc. Civ, art. 1531- art. 1537 cod civil și art. 3 și urm. Din OG 13/2011.
În probațiune reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtului.
La cerere au fost atașate înscrisuri constând în act sub semnătură privată din 25.03.2013 (f.5), contract de mediere nr. 01/30.08.2013 (f. 6- f. 10), acord de mediere din data de 30.08.2013 (f. 11), tabel calcul dobândă legală (f. 12), copie C.I. reclamant (f.13).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 305,78 lei
La data de 05.09.2014 pârâtul a depus întâmpinare prin care acesta a solicitat respingerea capătului de cerere privind plata dobânzii de 576,77 lei și a cheltuielilor de judecată, susținând că în luna iulie 2014 în prezența mediatorului N. P. reclamantul i-a solicitat suma de 500 euro, pe care acesta a vrut să i-o înmâneze dar pe care reclamantul nu a mai vrut să i-o primească, această situație rezultând din niște sms-uri schimbate între părți, fiind de față de asemenea și mediatorul.
Pârâtul a mai arătat că a fost în imposibilitate de a achita cei 800 euro doearece nu a avut un loc de muncă, are în întreținere pe soția sa și pe un copil minor și rate la două bănci, iar în această perioadă a suferit și o intervenție chirurgicală datorită căreia a trebuit să stea acasă, solicitând totodată să îi fie eșalonată plata sumei de 800 euro.
La data de 30.09.2014 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că acordul de mediere prin care s-a angajat să restituie datoria integral a fost încheiată la data de 30.08.2013 și nu în luna iulie 2014 cum susține pârâtul precum și că se opune ca pârâtul să efectueze plata sumei de 800 euro eșalonat. Totodată, reclamantul a precizat că își menține solicitările formulate în cererea de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâtului la plata sumei de 800 euro cu titlu de împrumut nerestituit, la plata dobânzii legale de 576,77 lei, la plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu mediator, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 305,78 lei reprezentând taxă judiciară de timbru..
Sub aspect probatoriu a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
La data de 11.12.2014 reclamantul a depus la dosar note scrise.
La termenul din data de 11.12.2014 instanța a luat act că reclamantul a renunțat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtului.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între părți s-a încheiat la data de 25.03.2013 un contract de împrumut prin care pârâtul Muteș A. a primit de la reclamant suma de 800 euro pe care s-a obligat să o restituie până la data de 30.03.2013 și ulterior până la data de 03.04.2013, astfel cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată scris de către pârât și depus la dosar de către reclamant, la fila 5.
La data de 30.08.2013 părțile au încheiat contractul de mediere nr. 1 și acordul de mediere prin care acestea au convenit ca împrumutul de 800 euro să fie achitat până la data de 01.12.2013 în prezența mediatorului, inclusiv suma de 200 lei reprezentând contravaloarea onorariului mediatorului.
Instanța are în vedere disp. art. 1270 Cod Civil potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și cele ale art. 1516 din același act normativ, potrivit căruia creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, și în caz contrar, poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: i) să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației; ii). să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;ii). să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
Față de aceste dispoziții legale și de înscrisurile depuse la dosar, instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile necesare în vederea angajării răspunderii civile contractuale a pârâtului.
În același sens, instanța constată că pârâtul, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligații, pe care nu și-a îndeplinit-o, nedepunând niciun înscris și neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate.
Mai mult, instanța constată că pârâtul recunoaște că nu a achitat debitul, susținând însă că nu a avut posibilități materiale, fără a depune nici un înscris care să dovedească cele susținute. Totodată, solicitarea pârâtului ca plata debitului de 800 euro să se facă eșalonat urmează a fi respinsă de instanță, având în vedere că pârâtul nu a administrat nicio probă de natură a dovedi susținerile sale privitoare la situația materială. De asemenea, instanța constată că pârâtul s-a obligat să restituie suma de 800 euro inițial la data de 30.03.2013, ulterior la data de 01.12.2013 și în consecință apreciază că până la pronunțarea prezentei hotărâri a beneficiat de un termen rezonabil de achitare a acestei obligații.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de către reclamant sunt întemeiate, astfel că urmează a obliga pârâtul la plata sumei de 800 euro, reprezentând împrumut nerestituit.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea sumei de 200 lei reprezentând onorariu mediator, instanța constată că din acordul de mediere încheiat de cele două părți la data de 30.08.2013 rezultă că pârâtul s-a obligat ca până la data de 01.12.2013 să achite împrumutul de 800 euro precum și suma de 200 lei reprezentând onorariu mediator.
Conform art. 58 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator când părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimțite de acestea și care are valoarea unui înscris sub semnătură privată.
Instanța constată că pârâtul s-a obligat în mod valabil prin acordul de mediere să achite reclamantului suma de 200 lei reprezentând onorariu mediator, obligație care însă nu a fost executată de către acesta și care este de natură a-i atrage răspunderea civilă contractuală.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită și acest capăt de cerere și să oblige pârâtul la plata către reclamant a sumei de 200 lei cu titlu de onorariu mediator.
Cu privire la capătul de cerere privind dobânda legală, instanța constată că potrivit dispozițiilor disp. art. 1535 alin. 1 Cod Civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
De asemenea, instanța are în vedere și disp. art. 1521 Cod Civil conform cărora punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului. Dispozițiile art. 1522 Cod Civil reglementează punerea în întârziere a debitorului la cererea creditorului, prin notificare scrisă prin care creditorul cere executarea obligației sau prin introducerea unei cereri de chemare în judecată în timp ce art. 1523 Cod Civil reglementează cazurile în care debitorul este de drept în întârziere.
Potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d debitorul este de drept în întârziere atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani asumată în exercițiul unei întreprinderi. per a contrario, atunci când obligația de a plăti o sumă de bani nu a fost asumată în exercițiul unei întreprinderi, ci, ca în speța de față, a avut loc în baza unei convenții încheiate între două persoane fizice și care nu sunt profesioniști, debitorul nu este de drept în întârziere, fiind incidente disp. art. 1522 Cod Civil anterior menționate.
Instanța reține că una dintre condițiile atragerii răspunderii civile contractuale o reprezintă punerea în întârziere a debitorului. Cum în cauza de față, respectiv în cazul unui contract de împrumut între două persoane fizice nu sunt incidente nici disp. art. 1523 alin. 2 Cod Civil, și niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 1523 Cod Civil, și având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada că l-a somat pe pârât cu privire la restituirea sumei de 800 euro printr-o notificare scrisă, în conformitate cu art. 1522 Cod Civil, instanța apreciază că punerea în întârziere a debitorului s-a produs odată cu introducerea prezentei cereri de chemare în judecată.
În consecință, abia de la data punerii în întârziere a pârâtului prin introducerea prezentei cereri de chemare în judecată, creditorul este îndreptățit a solicita plata dobânzii legale calculate asupra debitului principal, motiv pentru care va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale în cuantum de 576,77 lei calculată asupra sumei de 800 euro de la data de 26.03.2013, până la data introducerii cererii, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța, în conformitate cu art. 453 Cod Proc. Civilă, îl va obliga pe acesta la plata taxei de timbru aferentă capetelor de cerere admise, respectiv la plata sumei de 271,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capetelor de cerere admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. M. având CNP_, cu domiciliul în C., ., . C, . în contradictoriu cu pârâtul MUTEȘ A. având CNP_, cu domiciliul în Năvodari, . SUD, scara A, etaj 3, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 800 euro reprezentând împrumut nerestituit, în echivalentul în lei la cursul oficial BNR de la data plății
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 200 lei, cu titlu de onorariu mediator.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 576,77 lei cu titlu de dobândă legală calculată asupra sumei de 800 euro, de la data de 26.03.2013 până la data de 28.07.2014, ca neîntemeiat.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 271,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capetelor de cerere admise.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 18.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
F. L. Postolici I.
Red. Jud. F. L. / 06.01.2015 / 4ex
Tehored. Gr. P. I. / 06.01.2015
emis 2 ..2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8943/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3222/2014.... → |
|---|
