Plângere contravenţională. Sentința nr. 3297/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3297/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 16677/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă Nr. 3297
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R. Parleteanu
Grefier Selma Z.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect plângere contraventională, actiune formulata de petenta . cu sediul în O.,..10, jud. C. în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin Administrația Judeteană a Finantelor Publice Constanta.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18.03.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă cu prezenta hotărâre când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25.03.2014 când s-a pronunțat:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE –GARDA FINANCIARĂ C., anularea procesului-verbal ., nr._/18.06.2013, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și anularea sancțiunii complementare a suspendării activității.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că are ca activitate principală „lucrări de instalații sanitare, aer condiționat și încălzire, clienții acesteia fiind atât persoane fizice cât și juridice. Activitatea societății se desfășoară în principal la domiciliul sau sediul clienților unde se ocupă cu montarea instalațiilor sanitare.
A mai arătat că toate operațiunile de vânzare a instalațiilor sanitare și de încălzire precum și cele de montaj sunt înregistrate în contabilitatea societății.
La data de 18 iunie 2013, în urma unui control la punctul de lucru din mun. C., ., nr.49, parter, agenții constatatori au întocmit procesul verbal ., nr._/18.06.2013, iar societatea petentă a fost sancționată pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 lit.b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
În descrierea faptei, organul constatator a consemnat că . nu emite bonuri fiscale pentru sumele încasate în numerar pentru clienții persoane fizice, încălcând astfel prevederile art. 1 din OUG nr. 28/1999.
A menționat petenta că reținerea în sarcina sa a acestei contravenții este criticabilă deoarece activitatea societății se desfășoară și la domiciliul clienților, moment la care se face și plata de cătr aceștia, iar potrivit art. 2 lit.l din OUG nr. 28/1999 se exceptează de la prevederile art. 1 alin.1: l) serviciile de instalații, reparații și întreținere a bunurilor, efectuate la domiciliul clientului.
S-a mai arătat că sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni este nelegală, având în vedere mențiunea că suspendarea activității societății este pe relația cu persoanele fizice, mențiune ce nu există în nici o prevedere legală.
În final, petenta a precizat că este la prima abatere, astfel că aplicarea directă a unei sancțiuni cu amenda contravențională precum și a sancțiunii complementare de suspendare a activității pe o perioadă de 3 luni reprezintă un exces din partea agenților constatatori.
În probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri și copia actului sancționator.
Intimata, legal citată a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat lipsa dovezii calității de reprezentant raportat la dispozițiile art. 82 alin.1 cod proc. civ, iar la fond, respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În fapt, a arătat că în urma controlului și verificărilor efectuate prin sondaj din data de 18.06.2013 la punctul de lucru al petentei, s-a constatat de către echipa Gărzii Financiare că petenta a efectuat vânzarea de bunuri cu amănuntul către populație fără a utiliza cu casa de marcat electronică fiscală, prin aceasta încălcându-se prevederile art. 1 din OUG nr. 28/1999.
Pentru contravenția constatată, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 8000 lei potrivit art. 11 alin1. lit.b din OUG nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a se dota și utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
De asemenea, s-a reținut faptul că petenta nu a mai utilizat AMEF din data de 27.05.2013 în condițiile în care clienții acestei societăți sunt cu preponderență persoane fizice iar în evidența financiar-contabilă reiese că vânzarea bunurilor către persoane fizice este o activitate preponderentă.
În ceea ce privește nelegalitatea sancțiunii complementare, a opinat intimata în sensul că sancțiunea suspendării activității este impusă de legiuitor, potrivit disp. art. 14 alin.2 din OUG nr. 28/1999, iar organul de control nu a făcut altceva decât să precizeze că se suspendă activitatea de comerț către populație – însăși petenta invocând că desfășoară activitate și către clienți persoane juridice.
În cea ce privește solicitarea petentei de înlocuire amendă contravențională cu sancțiunea avertismentului s-a arătat că fapta săvârșită reprezintă o faptă de pericol social și nu sunt întrunite condițiile art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001.
În drept, intimata a invocat art. 34 din OG nr. 2/2001, art. 1, art. 11 alin.(1) lit.b) și art. 14 din OUG nr. 28/1999 rep. și HG nr. 479/2003.
În dovedire, intimatul a depus documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal contestat.
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei
Analizând plângerea contravențională prin prisma dispozițiilor legale incidente și a înscrisurilor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 18.06.2013, în urma unui control efectuat de către agenții constatatori din cadrul intimatei la punctul de lucru al petentei situat în C., ., nr.49, parter, s-a constatat că petenta este dotată cu aparat electronic fiscal însă nu utilizează și nu emite bonuri fiscale pentru sumele încasate în numerar de la clienții persoane fizice, încălcând astfel prevederile art. 1 din OUG nr. 28/1999, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999.
Astfel, a fost întocmit procesul –verbal de contravenție ., nr._/18.06.2013, petenta fiind sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 8000 lei precum și cu sancțiunea suspendării activității societății pe relația cu persoanele fizice pe o perioadă de 3 luni.
În ceea ce privește legalitatea procesului– verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petenta nu a invocat cazuri de nulitate relativă.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța constată că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plângere respinsă ca vădit neîntemeiată).
Așadar, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată că susținerile petentei nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, instanța observă că în procesul-verbal de contravenție, s-a reținut că petenta deși este dotată cu aparat electronic fiscal nu utilizează și nu emite bonuri fiscale pentru sumele încasate în numerar de la clienții persoane fizice. Pentru evidențierea sumelor încasate, au fost emise chitanțe, spre exemplu chitanța ., nr. 737/30.05.2013 în valoare de 2.499,84 lei emisă către numitul B. N.. Se mai reține totodată că ultimul raport fiscal de citire a memoriei fiscale a case de marcat a fost la data de 27.05.2013.
Potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 28/1999 constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (b)(…), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.
Aplicarea prezumției de legalitate de care beneficiază procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în condițiile în care fapta a fost percepută de agenții Gărzii Financiare cu propriile simțuri, nu aduce atingere prezumției de nevinovăție, atât timp cât în concret petenta avea posibilitatea de a administra probe în susținerea apărării sale.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 28 din 1999 au drept scop asigurarea desfășurării legale și în concordanță cu principiile statului de drept a activităților economice.
Așadar, întrucât petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, instanța constată că fapta reținută în sarcina petentei constituie contravenția prev. de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 republicată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 11 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 care dispune că faptele prevăzute la art. 10 lit. b) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei, instanța constată că sancțiunea amenzii a fost aplicată cu respectarea limitelor prevăzute de actul normativ.
În plus, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantumul minim de 8000 lei, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei, care a nesocotit dispozițiile legale. Astfel, nu se poate proceda la înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, deoarece petenta nu a adus dovezi în sensul lipsei de pericol social al faptei imputate.De asemenea, instanța consideră că este proporțională și sancțiunea complementară aplicată, având în vedere atitudinea petentei, care nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în O.,..10, jud. C. în contradictoriu cu intimatul COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE –GARDA FINANCIARĂ C., ca neîntemeiată.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/18.06.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2014.
PreședinteGrefier
P. A. R. Selma Z.
RED.PAR/28.05.2014/4 ex.
Tehnoredact.S.Z./29.05.2014/4 ex.
Emis 2 comunicări azi,…………………….
| ← Cereri. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9108/2014. Judecătoria... → |
|---|
