Plângere contravenţională. Sentința nr. 1584/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1584/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 29946/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1584
Ședința publică din data de 17 februarie 2014
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul I. C. D. în contradictoriu cu intimatul P. M. C. având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 10 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 400 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.11.2013, sub numărul_, petentul I. C. D. a formulat, în contradictoriu cu intimatul P. M. C., plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/24.10.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a parcat voluntar autoturismul pe un loc de parcare destinat persoanelor cu handicap deoarece parcarea era situată aproape de intrare și urma să facă cumpărături mai consistente, respectiv că erau 27 de locuri de parcare, însă un singur autoturism parcat.
A mai arătat că a stat aproximativ 25 minute în supermarket, însă autoturismul dispăruse, fiind ridicat de Poliția locală.
A precizat că procesul verbal de contravenție nu este legal deoarece nu se face nicio mențiune cu privire la ocupația sau locul de muncă al contravenientului, nu este indicată ora săvârșirii faptei, nu i s-a adus la cunoștință că are dreptul de a formula obiecțiuni și nu au fost consemnate obiecțiunile sale în cuprinsul procesului verbal.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, arătând că fapta sa nu prezintă pericol social ridicat, că a avut o bună conduită anterior.
În drept, a indicat dispozițiile art. 5,6,7,15,16, 21 alin.3, 26 alin.1, 38 alin.3 din OG nr. 2/2001.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei – fila 11, conform dispozițiilor art.19 din OUG nr. 80/2013.
Prib întâmpinarea depusă la data de 08.12.2013, intimatul a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În vederea soluționării cauzei, instanța a încuviințat și administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând în mod coroborat ansamblul probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
La data de 24.10.2012, ora 201.10, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei, pentru că ar fi staționat voluntar cu autovehiculul având numărul de înmatriculare_ pe locurile de parcare destinate persoanelor cu handicap din complexul comercial Maritimo, conform art. 100 alin.1 lit. f din Legea nr. 446/2006.
Procesul verbal a fost semnat fără obiecțiuni de către petent.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Petentul invocă nulitatea procesului verbal pe motiv că agentul constatator nu i-a comunicat că are dreptul de a formula obiecțiuni, respectiv că nu a fost precizată ora săvârșirii faptei și nici ocupația contravenientului.
Cu privire la lipsa mențiunilor privind obiecțiunile formulate de către petent, instanța va reține că, fără a mai distinge între situația când procesul - verbal se întocmește în prezența sau în lipsa contravenientului, deși textul din legislația internă, respectiv art.16 alin.7 din O.G.nr.2/2001, prevede nulitatea procesului - verbal, acest text trebuie interpretat prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum obligă art.20 din Constituția României.
Prin urmare, potrivit art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil (…)”.
Din aceste dispoziții rezultă, în cazul de față, că instanța sesizată trebuie să stabilească dacă a existat sau nu din partea unei persoane o încălcare a vreunei obligații civile ce îi revine. Pentru aceasta, instanța trebuie să judece cauza în fond, fără a fi împiedicată, în principiu, de niciun aspect formal ce ține de întocmirea procesului - verbal de contravenție.
Dacă, totuși, la întocmirea procesului - verbal a existat vreo omisiune din partea agentului constatator, trebuie stabilit dacă aceasta are un caracter esențial în constatarea faptei, identificarea făptuitorului, stabilirea vinovăției acestuia și individualizarea pedepsei.
În cazul de față, petentul a reclamat faptul că agentul constatator nu i-a comunicat că are dreptul de a formula obiecțiuni, însă instanța consideră că petentul are posibilitatea să formuleze orice critică în legătură cu procesul - verbal fie prin plângere, fie în cursul procesului, motiv pentru care eventuala omisiune semnalată de acesta nu este un aspect ireversibil și nu poate împiedica instanța să judece cauza în fond, în scopul stabilirii încălcării sau neîncălcării obligației de către parte.
Cu privire la ocupația contravenientului, aspect neconsemnat de către instanță,.se constată că în cuprinsul procesului verbal sunt consemnate suficiente elemente necesare pentru identificarea corectă a contravenientului, acesta neprecizând care este vătămarea ce i-a fost produsă prin omisiunea respectivă.
Cu privire la ora săvârșirii contravenției, se reține că la ora 18,35 a fost ridicat autoturismul, conform dispoziției de ridicare aflată la fila 20, procesul verbal fiind încheiat la ora 20,10, ceea ce înseamnă că autoturismul a fost parcat anterior orei de 18,35, nu la 19.
Art. 143 lit. a) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002 interzice staționarea voluntară a vehiculelor „în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară”.
Conform art. 100 alin .1 din Legea nr. 448/2006, constituie contravenții și se sancționează după cum urmează, „f) parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional pentru persoane cu handicap, cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei și ridicarea mijlocului de transport de pe locul de parcare respectiv”.
Față de aceste dispoziții legale și față de atitudinea petentului, care a recunoscut că a săvârșit fapta, acesta neaducând nicio probă în vederea răsturnării prezumției de temeinicie a procesului verbal de contravenție, instanța apreciază că acesta este temeinic și legal.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/ 2002 au drept scop stabilirea regulilor privind circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Așa fiind, instanța apreciază ca fiind legal și temeinic întocmit procesul-verbal de contravenție atacat, iar, față de ansamblul probator existent la dosar, se concluzionează că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale stabilite prin O.G. nr. 2/ 2001.
De asemenea, instanța apreciază că cererea petentului de înlocuire a sancțiunii aplicate, amenda contravențională în cuantum minim, de 200 lei, cu avertisment, nu este întemeiată, nefiind vorba despre o faptă cu un grad de pericol social redus, petentul săvârșind fapta fără motive justificate, din moment ce putea găsi un loc de parcare mai îndepărtat și avea posibilitatea să își care marfa până la mașină cu căruciorul de marfă, din moment ce nu are vreo dizabilitate fizică.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează a respinge plângerea, ca neîntemeiată, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/ 2001.
În temeiul dispozițiilor art. 453 C.proc.civ., constatând că petentul a căzut în pretenții, instanța va admite cererea intimatului și va obliga petentul să achite intimatului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul I. C. D., cu domiciliul în C., .. 11, ., ., CNP_ în contradictoriu cu intimatul P. M. C., cu sediul în C., județul C., ca neîntemeiată.
Obligă petentul să achite intimatului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. CD
Ex. 4/ 26.08.2014
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
