Plângere contravenţională. Sentința nr. 407/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 407/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 21591/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 407/2014
Ședința publică din data de 17.01.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale formulate de reclamanta P.F.A. M. E. F., cu sediul în București, .. 4, sector 4, având sediul procesual ales la av. B. C.-M., în C., ., jud. C., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 23.07.2013, emis de către Garda Financiară - Secția C., cu sediul în C., ., jud. C..
La apelul nominal realizat în ședință publică se prezintă pentru reclamanta P.F.A. M. E. F., doamna avocat B. C.-M., cu delegație de reprezentare depusă la fila 14, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata nu a dat curs solicitării instanței, transmisă prin intermediul citației emise pentru prezentul termen de judecată, de a depune înscrisurile ce au stat la baza emiterii procesului-verbal contestat.
Instanța, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 32 din Ordonanța nr.2/2001, constată că, în prezenta cauză, calitate procesual pasivă are Direcția G. a Finanțelor Publice G., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în . nr.18, jud. C..
În temeiul art. 131 alin.1 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material și teritorial – potrivit art. 32 alin. 2 OG 2/2001.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă., pune în discuția părților prezente estimarea duratei procesului și, luând act că reprezentantul petentei apreciază că pricina va putea fi soluționată în termen de 1 lună, estimează durata procesului până la 01.03.2014.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul petentei asupra probelor.
Reprezentantul convențional, pentru petentă, în dovedirea acțiunii, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează petentei proba cu înscrisuri, apreciind-o concludentă, pertinentă și utilă soluționări cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în temeiul art. 244 C. proc. civ., constată terminată cercetarea judecătorească și, potrivit art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente, pe fondul cauzei.
Petenta, prin avocat, solicită admiterea plângerii contravenționale ce face obiectul prezentei acțiuni, anularea procesului verbal contestat, a măsurii amenzii judiciare, a măsurii de suspendare a activității și restituirea sumei confiscate; în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului; cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.08.2013, sub număr dosar_, petenta P.F.A. M. E. F. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 23.07.2013 (f. 4), emis de către Garda Financiară - Secția C., cu sediul în C., ., jud. C., solicitând anularea procesului-verbal atacat, anularea măsurii amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei, anularea măsurii privind suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 22 lei, sumă ce a fost confiscată de către aceasta, iar în subsidiar înlocuirea măsurii amenzii contravenționale cu măsura avertisemntului, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, arată reclamanta că nu se face vinovată de încălcarea dispozițiilor art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, republicată, faptă sancționată de art. 11 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999. În plus, apreciază pârâta că procesul-verbal contestat nu respectă exigențele art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, considerând că intimata nu a făcut o descriere suficientă a faptei cu privire la menționarea bunurilor pentru care nu au fost emise bonuri fiscale. Mai mult, comisarii Gărzii Financiare nu au ținut cont de imposibilitatea evidentă a petentei de a emite bonuri fiscale datorată împrejurării că în ziua controlului, respectiv 23.07.2013, a avut loc o pană de curent. Apreciază petenta că pericolul social al faptei contravenționale de a nu emite bonuri fiscale pentru suma de 22 lei, este redus, având în vedere împrejurările în care a fost săvărșită fapta.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31-32 din O.G. nr. 2/2001, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Plângerea a fost formulată în termen legal, fiind timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 de lei.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nu a depus la dosar înscrisurile ce au stat la baza întocmirii procesul-verbal contestat, astfel cum i-a solicitat instanța, în mod expres.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 23.07.2013 (f. 26) petenta P.F.A. M. E. F. a fost sancționată, potrivit dispozițiilor art. 11 lit. b) din O.U.G. nr. 28/ 1999, pentru încălcarea prevederilor art. 10 lit. b) din același act normativ, reținându-se în sarcina sa faptul că suma de 22 lei nu a fost înregistrată de AMEF (aparatul de marcat electronic fiscal), faptă constatată la data de 23.07.2013, cu ocazia verificărilor întreprinse de comisarii Gărzii Financiare la punctul de lucru al petentei, reprezentat de un stand situat pe . Nord, a cărui activitatea consta în vânzarea cu amănuntul a papucilor pentru plajă.
Totodată, prin același proces-verbal i s-a aplicat contestatorului și sancțiunile contravenționale complementare constând în confiscarea sumei de 22 lei și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni, pentru aceeași faptă.
Potrivit dispozițiilor art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/ 1999, constituie contravenție „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. 2, la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. 4, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative“, încălcarea acestei obligații fiind sancționată, potrivit art. 11 alin. 1 lit. b) din același act normativ, cu amendă cuprinsă între 8000 lei și_ lei.
Art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/ 1999 stipulează: „ Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.”
Potrivit art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/ 1999, sumele găsite la punctele de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. 1, care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin.4, ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator contestat, în urma examinării procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța constată că acesta nu este afectat de niciuna dintre aceste cauze.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Motivele de nelegalitate invocate de petentă nu sunt însușite de instanță, care consideră că fapta reținută prin procesul-verbal a fost suficient descrisă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Codul Muncii se adresează tuturor angajatorilor și angajaților - persoane fizice sau juridice); sancțiunile contravenționale ce se pot aplica (amenda) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prezumțiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională, prin raportare la CEDO), dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
În cauza de față, instanța reține că fapta contravențională sancționată de reprez Gărzii Financiare nu este susținută de niciun înscris. Or, constatarea unei fapte de această natură nu se putea face decât pe baza unor înscrisuri, respectiv în baza raportului parțial al AMEF și a monetarului punctului de lucru verificat
Prin urmare instanța apreciază că există un dubiu în favoarea petentei astfel că în acord cu jurisprudența CEDO și respectarea principiului in dubio pro reo instanța va admite plângerea și va dispune anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 23.07.2013, constatând netemeinicia acestuia.
Ca efect al anulării procesului-verbal, în baza principiului repunerii părților în situația anterioară, specific efectelor nulității actului juridic civil (restitutio in integrum), Judecătoria va încuviința și cererea reclamantei de obligare a intimatei la restituirea sumei conficate prin procesul-verbal, respectiv 22 lei. Sub acest aspect, sunt avute în vedere și disp. art. 1635 alin. 1 și art. 1639 Cod civil.
Având în vedere dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimatei în declanșarea prezentului litigiu, instanța va obliga Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. să plătească reclamantei suma de 820 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru de 20 lei și onorariu de avocat de 800 lei, dovedit prin chitanța . nr. 303/ 24.07.2013 (f. 37).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de reclamanta P.F.A. M. E. F., cu sediul în București, .. 4, sector 4, având sediul procesual ales la av. B. C.-M., în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., ., jud. C..
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 23.07.2013, emis de către Garda Financiară - Secția C., cu sediul în C., ., jud. C..
Obligă intimata să restituie reclamantei suma de 22 lei, confiscată în baza procesului-verbal . nr._/ 23.07.2013.
Obligă intimata să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 820 lei, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.01.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. jud. G.M./09.10.2014;
Tehnored. grf. C.B /10.09.2014/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 9020/2014.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 958/2014.... → |
|---|
