Plângere contravenţională. Sentința nr. 408/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 408/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 22883/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 408/2014
Ședința publică din data de 17.01.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale formulate de către reclamantul I. A., domiciliat în C., .. 65, jud. C., împotriva procesului-verbal . nr._/ 14.08.2013, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., ., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S–a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că părțile au depus înscrisuri noi la dosar.
Neexistând cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art. 167 C.pr.civ. instanța încuviințează părților proba cu înscrisuri, apreciind-o concludentă, pertinentă și utilă soluționări cauzei.
În conformitatea cu dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă, instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
JUDECĂTORIA
Deliberând, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.08.2013 sub număr dosar_, petentul I. A. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/ 14.08.2013, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C..
În motivare, arată petentul că nu se face vinovat de fapta descrisă în cuprinsul procesului-verbal, întrucât se afla într-o situație gravă care nu putea fi evitată, întrucât, pentru a acorda prioritate de trecere unui echipaj al Serviciului de Ambulanță-C., a fost nevoit să mărească viteza de deplasare pentru a-i facilita trecerea.
În subsidiar, se solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
În drept, au fost invocate prevederile art.16 -17 și 21 din O.G. nr. 2/ 2001 și ale art. 109 din O.U.G. nr. 195/ 2002, iar în susținere a fost atașat procesul-verbal atacat.
Plângerea a fost formulată în termen legal și a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar în apărare a depus la dosar înscrisuri.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile existente la dosar.
Examinând materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/ 14.08.2013 (f. 12), s-a reținut în sarcina lui I. A. că, la data de 14.01.2013 - ora 00:09, în timp ce conducea autovehiculul marca „Dacia” cu nr. de înmatriculare_, deplasându-se pe bulevardul Mamaia, din direcția Delfinariu către Capitol, cu viteza de 81 km/h, în zona de limitare a vitezei la 50 km/h și nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege, fiind sancționat reclamantul pentru două fapte contravenționale, după cum urmează:
- în temeiul dispozițiilor art. art. 101 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/ 2002, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/ 2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/ 2006 (în continuare R.A.O.U.G. nr. 195/ 2002), reținându-se în sarcina sa că a depășit viteza legală cu 31 Km/h;
- în temeiul dispozițiilor art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/ 2002, pentru încălcarea prevederilor art. 147 alin. 1 din H.G. nr. 1391/ 2006, reținându-se că nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege.
Pentru prima dintre faptele reținute s-au aplicat contravenientului sancțiunea principală cu amenda în cuantum de 480 lei (6 puncte-amendă), precum și sancțiunea complementară constând în 4 puncte de penalizare, iar pentru cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului, a fost aplicată sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 480 lei (6 puncte-amendă).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, conținând mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001 și sub sancțiunea nulității relative de art. 16 din același act normativ.
Dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/ 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/ 2002 privind circulația pe drumurile publice instituie în sarcina conducătorilor auto obligația de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, în limitele reglementate potrivit art. 48-49 din O.U.G. nr. 195/ 2002.
Nerespectarea acestor obligații constituie contravenție și este sancționată de legiuitor.
Astfel, conform art. 101 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, amenda contravențională prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. c).
Art. 108 alin. 1 lit. c) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/ 2002 sancționează cu 3 puncte de penalizare fapta constând în „depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Art. 98 alin. 4 lit. c) din O.U.G. nr. 195/ 2002 prevede că amenda contravențională prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni constă în 6-8 puncte amendă.
Cât privește cea de-a doua faptă reținută în sarcina reclamantului, prin procesul-verbal contestat, se observă că art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/ 2006 impune conducătorului auto „să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare”, încălcarea acestei prevederi fiind sancționată cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/ 2002.
Art. 35 alin 2 din O.U.G. nr. 195/ 2002 stipulează: „Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.”
Prin urmare, instanța apreciază că temeiul legal al incriminării faptelor este corect indicat în procesul-verbal, faptele sunt corect și suficient descrise, iar sancțiunile au fost aplicate în limitele prevăzute de lege.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/ 2002 au drept scop stabilirea regulilor privind circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că, deși petentul contestă realitatea susținerilor agentului de poliție astfel cum acestea sunt reținute în procesul-verbal atacat, în referire strictă la fapta constând în depășirea limitei de viteză, totuși din fotografiile depuse la dosar de către intimat (f. 23-25) reiese fără echivoc faptul că autoturismul condus de reclamant, cu nr. de înmatriculare_ - a fost înregistrat de aparatul radar circulând cu viteza de 81 km/h.
Cât privește cea de-a doua contravenție, se observă că I. A. nu aduce nicio critică privind temeinicia actului sancționator.
Prin urmare, prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție nu a fost răsturnată de contravenient, instanța apreciind astfel ca fiind legal și temeinic întocmit procesul-verbal atacat, iar față de ansamblul probator existent la dosar se concluzionează că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale stabilite prin O.G. nr. 2/ 2001.
Instanța, hotărând asupra sancțiunii, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, ținând seama de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, respectiv limitele sancțiunii prevăzute de lege, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului (a se vedea cazierul auto - f. 26) și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că sancțiunile contravenționale aplicate față de reclamant prin procesul-verbal contestat au fost individualizate în mod corect, persoanei în cauză fiindu-i aplicate amenzi în cuantumul minim prevăzut de lege pentru faptele reținute în sarcina sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de reclamantul I. A., domiciliat în C., .. 65, jud. C., împotriva procesului-verbal . nr._/ 14.08.2013, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., ., jud. C..
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.01.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. jud. G.M./09.10.2014;
Tehnored. grf. C.B /10.09.2014/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Pretenţii. Hotărâre din 15-09-2014, Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 880/2014.... → |
|---|
