Plângere contravenţională. Sentința nr. 880/2014. Judecătoria CONSTANŢA

În motivarea plângerii, petenta a contestat starea de fapt reținută în sarcina sa, arătând că suma de 1781 lei aflată în casieria punctului de lucru provenea din încasările din zilele anterioare, 15 și 16 iulie 2013. S-a mai învederat că sumele de bani relativ mici obținute din vânzări la punctul de lucru nu justifică deplasarea zilnică la bancă, depunerile efectuându- se în a patra zi pentru încasările din zilele anterioare.

În drept au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 28/1999.

În dovedire, petenta a depus la dosarul cauzei copie a procesului –verbal contestat, înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 20 lei conform art 19 din OUG nr 80/2013.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și a depus documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal contestat: notă explicativă, monetar și raport X .

Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.

Analizând plângerea contravențională prin prisma dispozițiilor legale incidente și a înscrisurilor administrate în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 17.07.2013, în urma unui control efectuat pe baza documentelor puse la dispoziție, la punctul de lucru din Eforie Nord, s-a constatat că nu s-au emis bonuri fiscale în valoare de 1781 lei, faptă ce constituie contravenția prevăzute de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999.

Astfel, a fost întocmit procesul –verbal de contravenție . nr._/31.07.2013, petenta fiind sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 8000 lei.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data înmânării procesului – verbal.

În ceea ce privește legalitatea procesului– verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petenta nu a invocat cazuri de nulitate relativă.

Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța constată că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plângere respinsă ca vădit neîntemeiată).

Așadar, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Instanța constată că potrivit notei explicative întocmite (anexa 2 la procesul- verbal, fila 43dosar), U. V., în calitate de lucrător comercial, la întrebarea „ de ce nu s-au emis bonuri fiscale cu aparatul de marcat electronic pentru suma de 1781 lei” a arătat că „suma provine din vânzările aferente anterioare”, fără a mai indica vreo altă mențiune la solicitarea de a prezenta un document contabil justificativ pentru suma de 1781 lei.

Așadar, analizând probele administrate în cauză, instanța constată că susținerile contestatoarei, în sensul că suma de 1781 lei provenea din vânzări anterioare sunt neîntemeiate, apreciind că aceasta își invocă propria culpă, constând în aceea că a permis introducerea unei sume de bani în casa de marcat, în lipsa unor documente justificative.

Potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 28/1999 constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (b)(…), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative; (c) emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1);

Aplicarea prezumției de legalitate de care beneficiază procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în condițiile în care fapta a fost percepută de agenții Gărzii Financiare cu propriile simțuri, nu aduce atingere prezumției de nevinovăție, atât timp cât în concret petenta avea posibilitatea de a administra probe în susținerea apărării sale.

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 28 din 1999 au drept scop asigurarea desfășurării legale și în concordanță cu principiile statului de drept a activităților economice.

Așadar, întrucât petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul -verbal de contravenție, instanța constată că fapta reținută în sarcina sa, constând în aceea că nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 30 lei, constituie contravenția prev. de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 republicată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 11 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 care dispune că faptele prevăzute la art. 10 lit. b) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei, instanța constată că sancțiunea amenzii a fost aplicată cu respectarea limitelor prevăzute de actul normativ.

În plus, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantumul minim de 8000 lei, este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei, care a nesocotit dispozițiile legale. Astfel, nu se poate proceda la înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, deoarece petenta nu a adus dovezi în sensul lipsei de pericol social al faptei imputate.

Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . la Registrul Comerțului sub nr. J_, CF R5834600, cu sediul în localitatea Podgoria, județul B., împotriva procesului-verbal . nr._/31.07.2013, în contradictoriu cu intimatul C. G. AL GĂRZII FINANCIARE Secția C. cu sediul în C., ., județul C..

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

B. MERAL Ș. F. C.

Red.Jud.B.M.4ex./14.02.2014

Tehnored.Ș.F.C.

2com.