Plângere contravenţională. Sentința nr. 4627/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4627/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 3343/254/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4627
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 25.04.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Jud. O. I.
GREFIER: B. L.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/03.09.2013, formulată de petenta H. N. (CNP_), cu domiciliul în Mun. M., ..9, ., etaj 4, apt. 17, județ C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., Bvd. Mamaia nr.106, județ C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.04.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu disp. art. 396 Cod pr. Civ. instanța a amânat pronunțarea pentru 25.04.2014, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 11.09.2013 sub nr._, petenta H. N., a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.09.2013 încheiat de către intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI CONSTANTA-SERVICIUL RUTIER solicitând anularea acestuia ca nelegal și netemeinic și pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii. În subsidiar, a solicita înlocuirea sancțiunii principale a amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt, petenta a arătat că la data de 03.09.2013, în jurul orei 16 se deplasa din direcția M. spre C., pe varianta Eforie Nord cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și la intersecția spre Techirghiol, în apropierea trecerii de pietoni a oprit întrucât în fața sa era oprit un autoturism care ii permitea pasagerului din dreapta care a coborât din mașină să traverseze trecerea de pietoni. A mai arătat că după ce pasagerul a traversat trecerea de pietoni, a efectuat manevra de depășire a autoturismului oprit, iar ulterior a fost oprită de organele de poliție care i-au comunicat că urmează sa fie sancționată contravențional întrucât a efectuat o manevră de depășire într-o zonă de acțiune a indicatorului depășire interzisă.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 7 și 31 din O.G. 2/2001.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri depunând în acest sens înscrisurile de la filele 6-7 și probei cu martori.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI CONSTANTA-SERVICIUL RUTIER a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei M. și pe fond a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal . nr._/03.09.2013.
În motivarea în fapt a excepției invocate, intimatul a arătat că întrucât fapta contravențională reținută în procesul verbal a fost constatată pe DN 39 în loc Eforie Nord, jud. C., în circumscripția teritorială a Judecătoriei C., Judecătoria M. nu este competentă teritorial să soluționeze prezenta cauza.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că petenta, la data de 03.09.2013 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 39 Eforie Nord din jud. C. și a efectuat manevra de depășire neregulamentară a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”. A mai arătat că petenta se deplasa pe DN 39-varianta Eforie Nord din direcția mun. M. către loc. Agigea și datorită valorilor traficului înregistrat în acea perioadă, sensului de mers al petentei îi era destinat doar o bandă de circulație și două benzi pe celălalt sens de mers, circulația fiind reglementată prin indicatoare rutiere specifice. A mai arătat că procesul verbal de constatare a contravențiilor este întocmit cu respectarea art. 16 și art. 17 din O.U.G. nr. 2/2002.
În drept, a invocat dispozițiile din O.G. nr. 2/2001, din O.U.G. 195/2002, H.G. 1391/2006, art. 411 alin. 1 C.pr.civ.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus în copii înscrisurile aflate la dosar la filele 14-20.
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei M. cu motivarea că plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Pe fondul cauzei, petenta a învederat instanței că planșele foto depuse de către intimat la dosar nu au nicio relevanță în cauză întrucât arată că autoturismul condus de către petentă, circulă în mod regulamentar pe prima bandă, via C., iar camerele foto au surprins imagini ulterior momentului expus în cadrul plângerii formulate, locul efectuării manevrei de depășire fiind trecerea pietonală pe varianta Eforie Nord la intersecția spre Techirghiol și nu zona „blocuri” cum este eronat prezentat de către agentul constatator.
Prin sentința civilă nr. 170 din 04.02.2014, Judecătoria M. a admis excepția necompetenței teritoriale invocate de către intimat prin întâmpinare și a declinat competenta de soluționare a dosarului în favoarea Judecătoriei C..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.03.2014 sub nr._ .
În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și pentru petentă proba cu martorul asistent M. D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.09.2013, petenta H. N. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 320 lei, precum și cu sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 120 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e și din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că, în data de 16.11.2012, în timp ce petenta conducea autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe DN 39, loc. Eforie Nord, din direcția M. spre C., în „zona blocuri”, a depășit un alt autovehicul în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”, fiind filmat cu aparatul radar montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI_.
Petenta a fost prezent la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției pe care l-a semnat cu obiecțiuni.
Instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară și sub condiția confirmării de către instanță în urma probelor administrate în contradictoriu.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, petentul, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C. pr. civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.09.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Pentru a fi înlăturată prezumția de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este suficientă simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta trebuie să ceară instanței, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul. Legat de acest aspect, instanța constată că, în cauza de față, petenta a solicitat încuviințarea probei testimoniale, în cadrul căreia a fost audiat martorul asistent M. D. care a declarat în fața instanței că a oprit autoturismul pe care îl conducea înainte de trecerea de pietoni pentru a-i permite pasagerului din dreapta să coboare și să traverseze trecerea de pietoni, iar petenta l-a depășit in timp ce staționa, înainte de trecerea de pietoni. Martorul a mai declarat că a fost oprit de către organele de poliție la o distanță de aproximativ 300-400 m după ce a traversat intersecția spre Techirghiol și că nu își aduce aminte să fi fost vreun indicator „depășirea interzisă”.
Instanța reține că, prin plângerea contravențională, petenta a arătat că, pe sensul său de mers, se afla staționat un autoturism, motiv pentru care a fost obligată să îl depășească, iar locul săvârșirii faptei nu a fost cel indicat de către agenții constatatori, respectiv „zona blocuri”, ci intersecția spre Techirghiol și nici nu se afla în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”. S. petentei sunt confirmate de martorul asistent M. D..
În susținerea temeiniciei faptei, intimatul a depus la dosar planșe foto care surprind momentele ulterioare efectuării manevrei de depășire, iar înregistrarea video redă modul de deplasare al autoturismului cu nr. de înmatriculare_ în mod regulamentar în fața autoturismului cu nr. de înmatriculare_, pe singura banda de circulație în direcția de deplasare, fără a se putea stabili cu exactitate incidența unui indicator rutier cu interdicția depășirii în zona în care s-a efectuat manevra de depășire și locul săvârșirii faptei.
Prin urmare, având în vedere probele administrate nemijlocit, instanța constată că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost înlăturată de către petentă, aceasta făcând proba contrară celor reținute de agentul constatator și ridicând un dubiu cu privire la obiectivitatea observațiilor personale ale agentului constatator, motiv pentru care instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.09.2013 este netemeinic întocmit, motiv pentru care va admite plângerea contravențională formulată de petentă, va anula procesul-verbal contestat și va exonera petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 320 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/03.09.2013 formulată de petenta H. N., cu domiciliul în Mun. M., ..9, ., etaj 4, apt. 17, județ C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., Bvd. Mamaia nr.106, județ C..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/03.09.2013.
Exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 320 de lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud. O. I. B. L.
Red. Jud. O.I. / 25.04.2014;
Tehnored. Grf. B.L. / 25.04.2014/ 4 exp.
Comunicat 2 exp. / .
| ← Anulare act. Sentința nr. 1985/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4621/2014.... → |
|---|
