Plângere contravenţională. Sentința nr. 4179/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4179/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 3353/254/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4179
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 14 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: E. A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petentul I. M. (CNP_)cu domiciliul în mangalia, ., ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C. – SERVICIUL RUTIER (CUI_; cont bancar RO11TREZ__ ) cu sediul în C., ., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța ia act că prin Serviciul de Registratură, la data de 07.04.2014, s-a depus de către petent, cerere de judecare în lipsă, conform dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă cu referire la dispozițiile art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata procesului la un termen de judecată.
Instanța, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează ambelor părți, proba cu înscrisurile aflate deja la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, concludentă și pertinentă în soluționarea cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 alin 1 C.pr civ., instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ din data de 12.09.2013, petentul I. M. a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., solicitând anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/31.08.2013, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment și în consecință restituirea sumei achitate cu chitanța PMM-252-0270 din 09.09.2013.
În motivarea în fapt a plângerii arată petentul că la data de 31.08.2013 laieșirea de sub pasajul de cale ferată de la . - în dreptul imobilului cu nr.26 a fost oprit de un agent de poliție care se afla cu autospeciala marca L. cu însemnele poliției și nr. de înmatriculare MAI_, care s-a prezentat- dar nu i-a reținut numele – și i-a adus la cunoștință că a fost oprit pentru câteva verificări, iar la data de 06.09.2013 a primit prin poștă procesul verbal . nr._/31.08.2013 din care rezultă că la data de 31.08.2013 a condus cu viteză peste limita legală în localitatea Eforie Sud, Zona Hanul H., fiind întocmit un proces verbal pe care am refuzat să-l semneze. Susține petentul procesul – verbal nu este îndeplinit cu respectarea prevederilor legale și că, raportat la gravitatea faptei săvârșite, se impunea aplicarea sancțiunii avertismentului.
Plângerea a fost întemeiată în drept, pe disp.OG 2/2001 și OUG 195/2002, iar în baza art.411 alin.1 pct.2 C. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, a fost anexat plângerii procesul – verbal în copie,copie a chitanței nr. PMM-252-0270 din 09.09.2013, prin care a plătit jumătate din minimul amenzii, copie Ci, copie a plicului prin care i-a fost transmis procesul-verbal, copie a permisului de conducere.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art.19 din OUG nr.80/2013.
La data de 27 noiembrie 2013 în conformitate cu disp.art.201 alin.1 și 2 NCPC intimatul a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei M., raportat la locul săvârșirii faptei și dispozițiile art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât procesul-verbal se bucură de prezumția relativă de adevăr până la proba contrarie. În drept au fost invocate dispozițiile OUG 195/2002, HG 1391/2006, OG 2/2001.
Întâmpinării i-au fost anexate planșe fotografice, atestatul operatorului radar, certificat de omologare, buletin de verificare metrologică și înregistrarea video a abaterii pe suport DVD.
La data de 11.decembrie 2013 petentul a formulat răspuns la întâmpinare în conformitate cu art.201 alin.2 NCPC prin care a solciitat respingerea excepțieie necompetenței teritoriale nvocată de intimat, susținând să plângerea se poate depune și la instanța de la domicilul petentului, contestând și susținerile intimatului din cuprinsul întâmpinării.
Prin sentința civilă nr.230/07.02.2014 a Judecătoriei C. a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei M., invocată de intimat prin întâmpinare și s-a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petentul I. M. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C. împotriva procesului – verbal . nr._.
Cauza a fost înregistrată la data de 20.01.2014 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
În temeiul art. 258 C.pr.civ și art. 33-34 din O.G. nr. 2/2001 la termenul de judecată din data de 14.04.2014 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, precum și cu înregistrarea pe suport informativ a abaterii, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei.
În cursul procedurii, legal citat, petentul nu s-a prezentat în instanță, și nu a solicitat administrarea altor probe.
Expunerea situației de fapt reținute
Din materialul probator administrat în cauză, Judecătoria reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ emis de intimatul IPJ C. – Serviciul de Poliție Rutieră la data de 31.08.2013 petentul I. M. a fost sancționat cu măsura principală a amenzii contravenționale în cuantum de 720 lei în temeiul dispozițiilor art.100 alin. (2) din OUG 195/2002 rap. la art.121 alin.1 din ROUG, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 31.08.2013, ora 23.08, pe DN39 Eforie Sud – Zona Hanul H. – zonă cu limitate de vizetă la 50 km/h din direcția C. către M., auto marca Renault cu nr. de înmatriculare CT-25-Ane, având viteza de 91 KM/h, fiind depistat cu aparatul radar seria PYT_ montat pe auto marca L. cu nr._ și filmat pe caseta B490.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în prezența petentului, însă conform mențiunilor din cuprinsul acestuia la rubrica "contravenient" a procesului-verbal s-a consemnat ca petentul refuza sa semneze si sa primească procesul-verbal, iar la rubrica „alte mențiuni”, fiind consemnat „Nu cred că aveam această viteză”.
Ulterior, pentru motivele arătate, petentul a învestit Judecătoria cu soluționarea prezentei plângeri contravenționale.
Dispoziții normative incidente în cauză:
Conform Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006):
Art. 49. - (1) Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. (2) Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliției rutiere. (3) Pe anumite sectoare de drum, ținând seama de împrejurări și de intensitatea circulației, administratorul drumului, cu avizul poliției rutiere, poate stabili și limite de viteză inferioare, dar nu mai puțin de 10 km/h pentru tramvaie și de 30 km/h pentru toate autovehiculele.
Art. 121. -(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit articolului 109 alineatul (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului 195/2002 ”Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.”, în ceea ce privește fapta de a depăși viteza legală, aceasta nefiind susceptibilă de constatare de constatare în mod direct de către agentul rutier, fiind o problemă de ordin tehnic, reclamă identificarea și constatarea cu mijloace specializate, în această ipoteză a extinde prezumția de temeinicie a procesului-verbal, însemnând a pune persoanele în fața arbitrariului autorităților de a le aplica sancțiuni.
Art.102. - (2) Amenda contraventionala prevazuta la alin.(1) se aplica si conducatorului de autovehicul sau tramvai care savârseste o fapta pentru care se aplica 6 puncte de penalizare, conform art.108 alin.(1) lit.d). 6 puncte de penalizare pentru savârsirea urmatoarelor fapte: pct.3 depasirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic;”
Procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalitatii si temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine, în ceea ce priveste legalitatea, ca acesta îndeplineste conditiile de forma ale întocmirii lui, fiind respectate în cauza dispozitiile art.16 si art.17 din O.G nr.2/2001.
Astfel, procesul-verbal de constatare a contraventiei cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, respectiv mentiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele si domiciliul contravenientului, fapta savârsita, data comiterii acesteia, semnatura agentului constatator, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absoluta care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petent, respectiv acelea că: procesul verbal a fost întocmit de o altă persoană decât cel care a constatat abaterea, nu este consemnat gradul profesional ala agentului, numele agentului constatator este incorect sau incomplet, nu e menționat tipul aparatului radar, dacă acesta este omologat și verificat metrologic și dacă era montat pe un auto în staționare sau în mișcare., precum și că încadrarea juridică a faptei a fost greșită, iar mențiunile din cuprinsul procesului verbal nu-i aparțin, nu există semnătura martorului asistent, înștiințarea de plată nu e completă, instanța constată că petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări ca o consecinta a celor înscrise în procesul verbal.
Din aceasta perspectiva, petentul nu a arătat care anume este vătămarea ca i s-a produs ca urmare a neregulilor pretins a fi cuprinse în procesul verbal de contraventie si care este consecinta vatamatoare a acestui fapt.
În plus, petentul a beneficiat de posibilitatea de a face cunoscute obiectiunile sale si de a fi analizate de o instanta indepedenta si impartiala prin promovarea plângerii contraventionale, astfel încât nu i s-a adus vreo vatamare dreptului sau la aparare care sa nu poata fi înlaturata în alt mod. a ca procesul-verbal de constraventie nu este semnat de un martor asistent, obligatie instituita de art.19 alin.1 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta va analiza acest motiv prin prisma art.109 alin.1 si 2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.
Astfel, potrivit art.109 alin.2 din actul normativ mentionat, constatarea contraventiilor la regimul circulatiei se poate face si cu ajutorul unor mijloace certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contraventiei. În aceste cazuri, potrivit art.109 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002, procesul-verbal se poate încheia si în lipsa contravenientului, dupa stabilirea identitatii conducatorului de vehicul, mentionându-se aceasta în procesul-verbal, fara a fi necesara confirmarea faptelor de catre martori. Având în vedere principiul de drept potrivit caruia normele speciale (O.U.G.nr.195/2002) se aplica cu prioritate fata de normele generale (O.G.nr.2/2001) instanta apreciaza ca aceste prevederi legale permit întocmirea procesului-verbal chiar si în lipsa contravenientului, cu atât mai mult în prezenta contravenientului, fara a fi necesara mentionarea unui martor care sa ateste aceasta împrejurare.
Pe de alta parte, instanta are în vedere faptul ca rolul martorului la care face referire art.19 din O.G.nr.2/2001 nu este acela de a confirma situatia de fapt retinuta de agentul constatator, rolul sau fiind acela de a arata ca procesul-verbal s-a încheiat în vreuna din situatiile prevazute de art.19 din O.G.nr.2/2001, respectiv contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze.
De altfel, chiar în situatia ipotetica în care agentul constatator nu ar fi respectat dispozitiile art.19 alin.3 din O.G.nr.2/2001, respectiv s-ar fi apreciat ca avea obligatia de a indica motivele care au dus la încheierea actului fara mentionarea unui martor asistent, sanctiunea ar fi o nulitate relativa care ar opera doar în situatia în care s-ar dovedi o vatamare care sa poata fi înlaturata numai prin anularea actului, vatamare pe care petentul nu a dovedit-o în cauza, din moment ce a recunoscut ca a refuzat sa semneze procesul-verbal contestat.
Instanta mai retine, de asemenea si imprejurarea ca faptei retinute in sarcina petentului i s-a dat o corecta incadrare juridica si a fost legal individualizata, raportat la dispozitiile art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 si sanctionata de art. 102 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, iar cu privire la sustinerea petentei potrivit careia fapta ar fi trebuit incadrata ca fiind prevazuta de art.108 alin. alin.1 lit.d din O.U.G. 195/2002 instanta o respinge ca fiind vadit neintemeiata intrucat, modalitatea folosita de catre agentul constatator nu este in mod expres interzisa de lege, fiind indicat in mod corect textul legal incident. Nementionarea acestui text de lege nu este de natura a crea o confuzie cu privire la norma de drept in baza careia a fost sanctionat petentul textul de lege menționat făcând trimitere expresă la cel invocat de petent, ceasta atrăgând nulitatea relativa a procesului verbal în conditiile dovedirii unei vatamari, aspect care nu a fost probat de catre petent.
Tot sub sanctiunea nulitatii relative este si mentiunea privind gradul profesional și numele agentului constatator, motiv pentru care instanta nu apreciaza intemeiata nici aceste motive de nelegalitate, in cuprinsul procesului verbal rezultă foarte clar numele și gradul agentului constatator – ASA S. C..
Instanța nu reține apărarea petentului în sensul că procesul verbal ar fi lovit de nulitate absolută deoarece procesul verbal ar fi fost întocmit de un alt agent decât agentul constatator.
Instanta nu poate primi nici argumentul petentului în sensul ca agentul care a încheiat procesul-verbal nu avea calitatea de agent constatator, nefiind si operatorul radarului, întrucât, potrivit art. 15, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contraventiilor, contraventia se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevazute în actul normativ ca
Din aceasta dispozitie reiese ca agentul constatator nu este, astfel cum sugereaza petentul, persoana care percepe fapta contraventionala prin propriile simturi, ci persoana care constata contraventia prin încheierea procesului-verbal – verbul „a constata“ având întelesul de stabilire si descriere a faptei contraventionale în cuprinsul procesului-verbal.
De altfel, art. 21, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 instituie regula ca agentul constatator decide si asupra sanctiunii, însa, nu conditioneaza calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simturi.
O interpretare contrara, ce ar impune identitate între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta si persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecinta imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situatii în care nu a fost de fata la savârsirea faptei contraventionale. Daca ne referim numai la circulatia pe drumurile publice, aceasta concluzie ar duce, spre exemplu, la imposibilitatea încheierii procesului-verbal si a sanctionarii conducatorului auto vinovat de producerea unui accident rutier, având în vedere ca, în regula generala, agentul de politie nu este de fata la momentul producerii accidentului si deci, nu constata (percepe) prin propriile simturi faptele contraventionale.
Pe de alta parte, chiar daca s-ar împartasi opinia petentului, potrivit art. 180, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, în cazul în care constata încalcari ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contraventiei. Când însa fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, potrivit dispozitiilor art. 181, alin. 1, politistul rutier este cel care încheie un proces-verbal de constatare a contraventiei.
Nici un articol din această OG nr.2/2001 nu interzice posibilitatea ca procesul verbal să fie încheiat de un alt agent decât cel care a constatat săvârșirea contravenției. Singurele limitării pe care le face acest act normativ sunt ca procesul verbal, să fie încheiat de o persoană care are calitatea de agent constatator, aspect care în cauză nu este contestat, și să treacă calitatea și instituția din care face parte potrivit art. 16 din același act normativ.
De asemenea, potrivit art. 109 alin 2 din OUG nr.195/2002 „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, iar potrivit alin.3 al aceluiași articol „în cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori”.
În speță, constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se acest lucru în procesul verbal. În aceste condiții dacă procesul verbal se putea încheia în lipsa contravenientului, cu atât mai mult acesta se putea încheia după ce a fost oprit, de un alt agent constatator, pentru a i se stabili identitatea și a i se da posibilitatea de a avea obiecțiuni.
Din interpretarea gramaticala si coroborata a celor doua texte reiese ca, în situatia în care fapta contraventionala a fost constatata cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, legiuitorul nu a mai prevazut expres ca procesul-verbal va fi încheiat de agentul constatator, ci de politistul rutier, deci o persoana care are competenta de a proceda potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006. Or, supravegherea traficului se realizeaza de mai multi agenti, ce au atributii distincte, tocmai pentru ca operatorul radar sa asigure manipularea continua a cinemometrului de control rutier si sa nu fie nevoit sa porneasca în urmarirea persoanelor înregistrate, în timp ce restul traficului ar ramâne nesupravegheat, procesul-verbal putând fi încheiat de un alt agent, pe baza celor comunicate de operatorul radar, prin statia radar.
În cauza, agentul care a efectuat înregistrarea radar este atestat sa desfasoare activitati cu sistemul de supraveghere a traficului si masurare a vitezei Python (atestat), iar procesul-verbal a fost întocmit de un agent de politie folosit la oprire, mentionat si el în extrasul din registrul abateri radar, fiind respectate, deci, dispozitiile legale amintite mai sus.
În lumina acestor consideratii, nu prezinta relevanta faptul ca oprirea s-a realizat la o oarecare distanta de amplasamentul aparatului radar, chiar si dupa iesirea din localitate.
De asemenea, rezultă din raportul agentului care a încheiat procesul verbal de contravenție că operatorul radar, lucra pe acel segment cu lucrător de poliție la oprire, operatorul fiind nevoit să stea în autoturism pentru a supraveghea și nota autoturismele ce încalcă regimul de viteză, ora, poziția din filmul foto folosit, buna funcționare a aparatului radar.
În ceea ce privește temeinicia actului sancționator, instanța reține că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa în procesul-verbal de contravenție.
Susținerile petentului conform cărora nu ar fi avut viteza reținută în procesul verbal sunt neîntemeiate, fiind contrazise de probele menționate mai sus. De altfel în dovedirea susținerilor petentul nu a solicitat nici un fel de probă, astfel că susținerile privind faptul că aparatul radar ar fi fost afectat de puternice interferențe electromagnetice, ce pot influența funcționarea aparatelor electromagnetice sunt neîntemeiate.
Prin prisma aspectelor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului instanța reține că procesul – verbal de contravenție nu se bucură în sine de o prezumție de temeinicie, sarcina probei cu privire la situația de fapt revenind organului constatator, întrucât principiul prezumției de nevinovăție statuat în materie penală de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este aplicabil și în materie contravențională.
Însă în cauza de față din înregistrările efectuate cu mijloace tehnice autorizate, reiese că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, din actele si lucrările dosarului rezultă că nu a fost răsturnată prezumția de veridicitate cu privire la situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator, fapta săvârșită de acesta întrunind elementele constitutive a contravenției prevăzute de art. 121 alin.1 din ROUG 195/2002.
Aparatul radar omologat și calibrat la zi, deținea la bord buletinul de verificare metrologică emis de Biroul Român de Metrologie legală cu valabilitate un an, unde este menționat că măsurătoarea se poate face în regim de mișcare și staționare.
Față de împrejurarea că petentul a fost sancționat cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 720 lei, reprezentând minimul amenzii prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, potrivit art. 102 alin. 2 coroborat cu art. 98 alin. 4 lit. d) din OUG nr. 195/2002, și 6 puncte penalizare potrivit art.108 alin.1 lit. d) pct.3 nu se pune problema reindividualizării sancțiunii, în condițiile în care gradul concret de pericol social al faptei corespunde sancțiunii aplicate.
Pentru a se opri la aceasta soluție, instanța a avut în vedere atât dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În temeiul art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța apreciază că plângerea dedusă judecății este evident neîntemeiată și în consecință, urmează a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul I. M. (CNP_)cu domiciliul în mangalia, ., ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C. – SERVICIUL RUTIER (CUI_; cont bancar RO11TREZ__ ) cu sediul în C., ., jud. C., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de intimat la data de la data de 31.08.2013
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi 14.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. G. E. A. P.
Red.thred. Jud.A.I.G./04.06.2014
Tehnored. Gref. E.A.P./4ex/06.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 781/2014.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1767/2014.... → |
|---|
