Plângere contravenţională. Sentința nr. 4180/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4180/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 26042/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4180
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 14 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: E. A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petentul S. A. (CNP_)cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C. – SERVICIUL RUTIER (CUI_; cont bancar RO11TREZ__ ) cu sediul în C., ., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul personal S. A., care se legitimează cu C.I. . nr._, CNP_, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța ia act că prin Serviciul de Registratură, la data de 07.04.2014, s-a depus de către intimat, răspuns la relațiile solicitate, în sensul că abaterea contravențională reținută în sarcina petentului a fost constată prin propriile simțuri ale agentului constatator și nu cu ajutor unui mijloc tehnic omologat, depunând în acest sens raportul agentului constatator.
Instanța ia act de prezența martorului I. B. L. și în conformitate cu dispozițiile art. 318-323 Cod procedură civilă, procedează la audierea acestuia, cele declarate fiind consemnate în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de propus, instanța consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, petentul arată că agentul constatator în mod greșit a reținut faptul că se afla pe direcția opusă de deplasare, respectiv dinspre . . în care a fost oprit, arată că l-a întrebat pe agentul constatator care este motivul pentru care a fost oprit, acesta din urmă comunicându-i că a încălcat marcajul dublu continuu. I-a spus agentului constatator că acest lucru nu corespunde realității și i-a solicitat o prezinte proba video, însă agentul constatator i-a răspuns că „și el vrea multe”.
Mai arată petentul faptul că nu i-a fost reținut carnetul de conducere, însă agentul constatator i-a adus la cunoștință faptul că îi poate fi reținut talonul din pricina faptului că era deteriorat. De asemenea, arată că agentul l-a avertizat că-l poate amenda și pentru că avea folii aplicate pe geamuri, însă precizează că aceste folii sunt omologate. În vederează, totodată, că agentul constatator era însoțit de un coleg, care i-a adfus la cunoștință de faptul că va fi amendat pentru că încălcat linia continuă.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 alin 1 C.pr civ., instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ din data de 26.09.2013, petentul S. A. a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C. – Poliția Municipiului C. – Serviciul rutier, solicitând anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/16.09.2013.
În motivarea în fapt a plângerii arată petentul că prin procesul verbal contestat a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei și 6 puncte, însă procesul – verbal nu a afost încheiat cu respectarea prevederilor legale, în sensul că acesta prezintă modificări ulterioare, descrierea faptei este făcută în termen generici, iar actul normativ reținut în cuprinsul acestuia a fost precizat greșit.
Pe fondul cauzei, susține petentul că nu recunoaște nimic din cele reținute în procesul verbal de agentul constatator, în sensul că nu a tăiat în nici un moment linia continuă din dreptul magazinului M. Image, iar în momentul în care a fost oprit se deplasa pe . Dacia, iar în spatele său se afla autoturismul condus de I. B. L. care poate confirma susținerile sale.
Plângerea a fost întemeiată în drept, pe disp.OG 2/2001, OUG 195/2002 și art.6 din CEDO.
În dovedire, a fost anexat plângerii procesul – verbal în original și copie.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art.19 din OUG nr.80/2013.
La data de 21 noiembrie 2013 în conformitate cu disp.art.201 alin.1 și 2 NCPC intimatul a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât procesul-verbal se bucură de prezumția relativă de adevăr până la proba contrarie. În susținerea celor constatate și consemnate în procesul verbal arată intimatul că înțelege să se folosească de raportul agentului constatator și de cazierul auto al petentului, opunându-se la proba testimonială cu martorul I. B. L. propus de petent în apărare, întrucât furnizarea de către petent datelor acestuia de identificare duce la concluzia că este un apropiat al petentului.
În drept au fost invocate dispozițiile OUG 195/2002, HG 1391/2006, OG 2/2001.
Întâmpinării i-au fost anexate raportul agentului constatator și cazierul contravnțional al petentului.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare în conformitate cu art.201 alin.2 NCPC.
În temeiul art. 258 C.pr.civ și art. 33-34 din O.G. nr. 2/2001 la termenul de judecată din data de 24.02.2014 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, precum și proba cu martorul I. B. L., apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei.
Expunerea situației de fapt reținute
Din materialul probator administrat în cauză, Judecătoria reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ emis de intimatul IPJ C. – Serviciul de Poliție Rutieră la data de 16.09.2013 petentul S. A. a fost sancționat cu măsura principală a amenzii contravenționale în cuantum de 720 lei și 6 puncte de penalizare în temeiul dispozițiilor art.77 A.. (2) din ROUG 195/2002 R rap. la art.102 alin.2 din OUG R, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 16.09.2013 ORA 17.15 a condus auto marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe ..Al. L. către . dreptul magazinului M. Image a ieșit din coloana formată la semafor și a virat la stânga peste marcajul longitudinal dublu continuu vizibil. S-a mai reținut în cuprinsul procesului verbal că la momentul opririi se afla singur în autoturism.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în prezența petentului, care l-a și semnat, la rubrica „alte mențiuni”, fiind consemnat „Nu mi-a fost prezentată proba”.
Ulterior, pentru motivele arătate, petentul a învestit Judecătoria cu soluționarea prezentei plângeri contravenționale.
Dispoziții normative incidente în cauză:
Conform Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 (H.G. nr. 1391/2006):
Art. 77 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice prevede–“ (1) Administratorul drumului public este obligat sa aplice marcaje cu linii continue sau discontinue, dupa caz, atat pentru separarea sensurilor si benzilor de circulatie, cat si pentru delimitarea partii carosabile.
(2) Marcajul longitudinal format dintr-o linie continua simpla sau dubla interzice incalcarea acestuia.
(3) Marcajul format dintr-o linie continua aplicata pe bordura trotuarului sau la marginea partii carosabile interzice stationarea vehiculelor pe acea parte a drumului. Cand o asemenea linie insoteste un indicator de interzicere a stationarii, aceasta precizeaza lungimea sectorului de drum pe care este valabila interzicerea.
(4) Marcajul longitudinal format din linii continue care delimiteaza banda pe care este aplicat si un marcaj simbolizand o anumita categorie sau anumite categorii de vehicule, semnifica faptul ca banda este rezervata circulatiei acelei sau acelor categorii de vehicule.”
Art.102 „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: …(2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d).”
Procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalitatii si temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine, în ceea ce priveste legalitatea, ca acesta îndeplineste conditiile de forma ale întocmirii lui, fiind respectate în cauza dispozitiile art.16 si art.17 din O.G nr.2/2001.
Astfel, procesul-verbal de constatare a contraventiei cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, respectiv mentiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele si domiciliul contravenientului, fapta savârsita, data comiterii acesteia, semnatura agentului constatator, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absoluta care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petent, în sensul că a fost menționat în mod eronat textul de lege care sancționează contravenția reținută în sarcina sa, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare, instanța constată că fapta reținută în sarcina petentului așa cum a fost descrisă de agentul constatator se circumscrie actelor normative care o sancționează, și care au fost menționate în cuprinsul procesului verbal. Instanta reține, de si imprejurarea ca faptei retinute in sarcina petentului i s-a dat o corecta incadrare juridica si a fost legal individualizata.
Mai mult, obligatia de a indica actul normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia este prevazuta de art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, lipsa oricaror mentiuni reglementate de acest text atragand nulitatea relativa a procesului verbal in conditiile dovedirii unei vatamari, aspect care nu a fost probat de catre petent. Mai mult, acesta a indicat instantei cum ar fi trebuit sa fie incadrata fapta, rezultand deci fara echivoc, faptul ca, nu a fost in nici un fel indusa in eroare ori prejudiciata de folosirea simbolului „/” in loc de cuvantul „alin.”
Instanta retine faptul ca, utilizarea prescurtarilor uzuale, cum este cazul in prezenta speta, nu este interzisa de lege, neputandu-se crea confuzii care sa conduca la posibilitatea retinerii unei alte situatii de fapt.
În ceea ce privește critica de nelegalitate privind descrierea în termeni generici a faptei instanța față de descrierea faptei și încadrarea sa în art. 77 alin.2 din ROUG 195/2002 și art.102 alin.2 din OUG 195/2002 care prevede că constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV - a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte, respectiv nerespectarea regulilor privind depășirea. Instanta mai retine si faptul ca au fost respectate prevederile art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 cu privire la descrierea faptei contraventionale, apreciind ca situatia de fapt astfel cum a fost retinuta in cuprinsul actului sanctionator permite instantei identificarea tuturor elementelor necesare in aprecierea caracterului contraventional atat sub aspectul laturii obiective cat si sub aspectul laturii subiective.
În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată de petent în sensul că procesul verbal este ilizibil și că au fost efectuate completări, modificări sau ștersături, instanța constată că aceasta este neîntemeiată petentul semnând procesul verbal, astfel că din orginalul depus și care a fost înmânat petentului rezultă că nu era posibilă completarea ulterioară, iar în privința faptului că a fost îngroșat cuvântul „stânga” atragerea unei eventuale nulități relative a procesului verbal este condiționată de dovedirea unei vatamari, aspect care nu a fost probat de către petent.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant ca indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzata de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sa beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
În ceea ce privește declarația martorului I. B. L., instanța reține că aceasta nu a fost aptă să înlăture prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal întocmit de agentul constatator, în condițiile in care nu a putut oferi vreo explicație cu privire la motivele pentru care un polițist aflat in exercițiul funcțiunii ar fi avut interesul a acuza o persoana pentru o fapta contraventionala pe care aceasta nu a comis-o.
Pe de altă parte se reține ca martorul afirma că petentul nu a ieșit din coloană și a trecut peste marcajul longitudinal continuu fiind pe banda 1 de mers, iar autoturismul condus de martor pe banda 2, întrucât prin obiecțiunile formulate în procesul verbal petentul deși nu a recunoscut fapta a precizat că nu i-au fost prezentate probe ceea ce contrazice însăși obiecțiunea petentului din cuprinsul procesului verbal (care recunoaște implict că nu a respectat regula de circulație, dar că solicită probe în acest sens). Dimpotrivă, relatia de prietenie cu petentul l-ar fi putut determina pe acesta sa fie părtinitor în declaratia data, astfel că susținerile sale sunt considerate neverosimile si vor fi înlăturate ca atare.
Instanța va avea în vedere în acest sens că petentul nu este la prima faptă de natură contravențională de acest gen, respectiv încălcarea regulilor de circulație privind depășirea, aceasta fiind anterior sancționat pentru fapte de aceeași natură, astfel că se constată perseverența acestuia în activitatea contravențională nefiind la prima abatere de acest fel, precum și de altă natură.
În temeiul art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța apreciază că plângerea dedusă judecății este evident neîntemeiată și în consecință, urmează a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul S. A. (CNP_)cu domiciliul în C., ., ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C. – SERVICIUL RUTIER (CUI_; cont bancar RO11TREZ__ ) cu sediul în C., ., jud. C., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de intimat la data de la data de 16.09.2013
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi 14.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. G. E. A. P.
Red.thred. Jud.A.I.G./05.06.2014
Tehnored. Gref. E.A.P./4ex/06.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7215/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9521/2014. Judecătoria... → |
|---|
