Contestaţie la executare. Sentința nr. 9521/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9521/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 23777/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9521
Ședința publică din data de 23.09.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: M. TIMOAȘCĂ
GREFIER: F. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator I. P. SITUATII DE URGENTA DOBROGEA AL JUDETULUI CONSTANTA și pe intimat intimat O. C., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.09.2014, dată la care s-a pronunțat.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată la data de 28.08.2013 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, contestatorul I. PENRU SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA a formulat în contradictoriu cu intimatul O. C. și B. Bogăție S. L. contestație la executare, solicitând anularea Încheierii nr. 1/22.08.2013 privind contravaloarea cheltuielilor de executare în valoare de 1.120,00 lei în dosarul de executare nr. 744/2013.
În motivare, contestatorul a arătat că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._/118/2011 intimatul O. C. a solicitat obligarea contestatorului la plata drepturilor bănești, cererea sa fiind admisă prin sentința civilă nr. 2010/01.06.2012. Prin decizia civilă nr. 129/CA/28.01.2013 Curtea de apel C. a respins recursul contestatorului.
Astfel, acesta a învederat instanței că potrivit dispozițiilor art. 622 C proc. civ., înainte de a trece la executarea silită, intimatul trebuia să se adreseze contestatorului și să –i transmită hotărârea judecătorească, astfel încât acesta să procedeze la executare. În plus, s-a mai învederat faptul că potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor și autorităților publice stabilite prin titluri executorii, legiuitorul a prevăzut un termen de 6 luni în care instituția debitoare trebuie să facă demersurile necesare pentru a- și îndeplini obligația de plată, termen care curge de la data la care debitorul a primit somația de plată. Intimatul a formulat cererea de punere în executare a sentinței civile în data de 31.07.2013. Totodată, prin somația de plată formulată in baza prevederilor OG22/2002, s-a solicitat contestatorului să efectueze plata drepturilor bănești de care a beneficiat de la data trecerii in rezervă, până la data repunerii in funcție.
Prin urmare, întrucât somația de plată a fost primită de către I.S.U. la data de 23.08.2013, termenul de punere în executare expiră la 22.02.2014, iar numai în situația în care după această perioadă de timp hotărârea judecătorească nu este pusă în executare, contestatorul ar fi pasibil la de plata cheltuielilor de executare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 C. proc. civ.
În probațiune a depus un set de înscrisuri.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție intimatul B. Bogăție S. L. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. executorului judecătoresc Bogatie S. L., pe care instanța a admis-o, ca întemeiată, față de împrejurarea că, prin raportare la obiectul cererii deduse judecății intimatul nu are legitimare procesuală, întrucât potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 lit. a din aceeași lege executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii, astfel că nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesuală în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare, și a dispus scoaterea din cauză a acestuia.
Tot pe cale de excepție, intimatul O. C., a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare iar la termenul din data de 09.09.2014, intimatul a precizat că, față de referatul întocmit de către grefierul de ședință de la C. repartizare dosare, in sensul că acțiunea a înregistrată la data de 28.08.2013, insă a fost atașată in mod eronat in cuprinsul unui alt dosar, nu mai insistă in soluționarea excepției tardivității formulării contestației la executare, invocată prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit Sentinței civile nr. 2010/01.06.2012 pronunțată de Tribunalul C., precum și potrivit Deciziei nr. 129/CA/23.01.2013 a Curții de apel C., contestatorul a fost obligat la plata drepturilor salariale către intimatul O. C..
Prin Încheierea nr._/07.08.2013 Judecătoria C. a încuviințat executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2010 pronunțată de Tribunalul C., irevocabilă prin Decizia nr. 129/CA/28.01.2013 a Curții de apel C..
În dosarul de executare nr. 744/2013, la cererea creditorului - intimatul O. C., B. Bogăție S., a pornit executarea silită împotriva contestatorului.
Prin somația emisă la 23.08.2013 executorul judecătoresc a încunoștințat contestatorul cu privire la obligația de a se conforma titlului executoriu.
Prin încheierea nr. 1 din data de 22.08.2013 executorul judecătoresc a stabilit următoarele cheltuieli de executare: 20,00 lei taxă timbru executare, 100,00 comunicarea actelor de procedură și 1.000,00 lei onorariu executor judecătoresc
În ceea ce privește calitatea procesual pasivă a executorului judecătoresc, instanța a dispus respingerea contestației ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.
Conform art. 711 C.proc.civ., „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
De asemenea, art. 716 C.proc.civ. stabilește faptul că „instanța sesizată va solicita de îndată executprului judecătoresc să-i transmită, în termenul fixat,, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispozițiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător și îi va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.
Privitor la susținerea contestatorului în sensul că intimatul ar fi trebuit să respecte termenul de șase luni prevăzut de O.G. nr. 22/2002, instanța reține că, Sentința civilă pronunțată de Tribunalul C., a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 129/28.01.2013 a Curții de apel C., ce constituie titlul executoriu, dată de la care contestatoarei îi revenea obligatia de a executa obligatiile stabilite in sarcina sa.
În temeiul art. 1 din O.G. nr. 22/2002 creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodata, art. 2 din acelasi act normativ dispune ca, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie. Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale (art. 3 si 4). Iar art. 5 dispune ca creditorul și debitorul pot conveni asupra altui termen decât cel prevăzut la art. 2, precum și asupra unor alte condiții de îndeplinire a oricăror obligații stabilite prin titlul executoriu.
In legătură cu actul normativ menționat, instanța de contencios constituțional a fost deseori sesizata cu examinarea constituționalității O.G. nr. 22/2002, reținând că ar fi disproporționat și inechitabil a recunoaște creditorilor instituțiilor publice dreptul de a-si valorifica creanțele împotriva acestora in condițiile dreptului comun, cu consecința perturbării grave a activității care constituie însăși rațiunea de a fi a unor asemenea instituții (Decizia nr. 161/22.04.2003, Decizia nr. 202/04.07.2002, Decizia nr. 326/26.11.2002, Decizia nr. 244/10.06.2003, etc.). Astfel, ordonanța consacră, în materia creanțelor fata de instituțiile publice, un regim derogatoriu de la dreptul comun, atât prin aceea ca instituie restricții în urmărirea fondurilor bănești ale acestora, cat si pentru ca limitează o atare urmărire exclusiv la fondurile banesti.
Totodată, Curtea Constituțională a arătat ca, deși, in mod indiscutabil, ordonanța instituie anumite limite ale executării, aceasta limitare nu este contrara legii fundamentale, ci este in concordanta cu principiile consacrate de aceasta si nu înfrânge regula accesului liber la justiție sau dreptul la un proces echitabil. Interzicerea executării silite asupra altor fonduri bănești decât cele alocate de la buget in acest scop nu constituie o discriminare a creditorului in favoarea statului, ci o norma de protecție de interes general, fiind de neconceput ca, pe calea executării silite, a unui titlu executoriu sa se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu.
Cu toate acestea, însa, deși formularea art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului nu pare a viza si executarea unei hotărâri judecătorești, in jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat ca art. 6 par. 1 din Convenție garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanța sa judece orice contestație privind drepturile si obligațiile sale cu caracter civil. Astfel, este consacrat „dreptul la o instanța”, unul dintre aspectele acestui drept fiind dreptul de acces, adică dreptul de a sesiza o instanță în materie civila. Totuși, acest drept ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitiva si obligatorie sa rămână inoperanta, deci fără efect in detrimentul uneia din parti. Neexecutarea unei hotărâri judecătorești poate, in mod indirect, să duca la lăsarea fără conținut a dreptului de acces la un tribunal.
Astfel, nu s-ar putea concepe ca art. 6 par. 1 din Convenție sa descrie in detaliu garanțiile de procedura - echitate, publicitate, celeritate - acordate părților si sa nu protejeze si executarea hotărârilor judecătorești. Așadar, executarea unei hotărâri trebuie sa fie considerata ca facand parte din „proces” in sensul art. 6 din Convenție (hotărârea Di Pede c. Italiei si Zappia c. Italiei din data de 26.09.1996; cauza S. P. împotriva României; cauza Timbal împotriva Moldovei; cauza C. împotriva Moldovei; cauza Ghibusi împotriva Romaniei; etc.).
Mai mult decat atât, jurisprudența CEDO a statuat ca nu este oportun sa se ceara unei persoane, care a obținut o creanta împotriva statului in urma unei proceduri judiciare, sa initieze procedura executării pentru satisfacerea creantei sale. In plus, daca administrația nu executa hotărârea din proprie inițiativă, iar reclamantul recurge la executarea silita, acest aspect poate fi retinut ca un fel de circumstanța agravanta.
In consecință, statul nu poate sa refuze, sa omită sau sa întârzie . executarea hotărârilor. Lipsa fondurilor nu este un motiv justificat pentru întârziere. Așadar, in opinia Curții Constituționale, ordonanța este justificata pentru a nu perturba activitatea care constituie insasi rațiunea de a fi a instituțiilor publice, ceea ce inseamna ca este acceptabila o perturbare a rezultatului activității justiției. Cu toate acestea, Curtea Europeana porneste de la premisa ca administrația constituie un element al statului de drept si ca interesul sau se identifica cu cel al unei bune administrări a justitiei.
F. de toate considerentele anterior arătate, instanța apreciază ca neexecutarea de catre contestator a obligatiei de plata a sumelor stabilite prin titlul executoriu este de natura sa aduca atingere art. 6 par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului in sensul dreptului de acces la justitie. Creanta intimatului creditor este valida, astfel ca exigentele art. 6 de care a beneficiat intimatul in fata instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi.
În plus, refuzul autorităților de a plăti despăgubirile constituie si o ingerință in dreptul creditorului la respectarea bunurilor, așa cum este prevăzut de prima fraza a art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, contestatorul neoferind nici o justificare valabila pentru ingerință cauzată prin neexecutarea hotărârilor judecătorești. Aceasta ingerința este arbitrara si constituie o încălcare a principiului legalității.
In consecința, instanța apreciază ca, in cauza, se justifica aplicarea cu precădere a interpretării jurisprudențiale a Curtii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât limitarea dreptului de acces la justiție întemeiată pe O.G. nr. 22/2002 nu este conforma cu art. 6 par. 1 din Conventie decât in măsura in care ea vizează un scop legitim si exista un raport rezonabil de proporționalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmărit.
Așadar, contestatorul nu ar putea opune cu succes termenul de grație de 6 luni prevăzut de lege, deoarece nu rezultă din nici o probă administrată intenția sa de executare benevolă a obligației, fapt ce a generat în mod firesc solicitarea intimatului de executare silită a obligației, motiv pentru care instanța va respinge ca nefondate aceste apărări.
Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 669 C proc civ privind cheltuielile de executare, instanța apreciază că executorul judecătoresc a stabilit în mod legal sumele aferente executării silite din Încheierea nr. 1/22.08.2013.
În consecință, reținând culpa procesuală a contestatorului în declanșarea prezentului litigiu, precum și dispozițiile art. 716 C proc civ, acesta va fi obligat la plata către intimatul B. Bogăție S. L. a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată. De asemenea, contestatorul va achita intimatului O. C. suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA AL JUDEȚULUI C., cu sediul in CONSTANTA, ., nr. 110, în contradictoriu cu intimatul O. C., cu domiciliul in municipiul M., ., ., ., județul C. ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA, cu sediul in CONSTANTA, ., nr. 110, în contradictoriu cu intimatul B. E. JUDECĂTORESC BOGĂȚIE S. L.,cu sediul in CONSTANTA, ., nr. 129, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă contestatorul la plata către intimatul B. Bogăție S., a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Obligă contestatorul la plata către intimatul O. C. a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la data comunicării. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 23.09.2014.
P. GREFIER
M. TIMOAȘCĂ F. S.
Red jud. MT
Tehnored gref SF
Data redactării: 22.10.2014/5 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4180/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 781/2014.... → |
|---|
