Plângere contravenţională. Sentința nr. 5/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 34693/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 5.333
Ședința publică din data de 07.05.2014
Instanța constituită din:
Președinte: I. Minaev
Grefier: M. D.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, cerere formulată de petentul C. M., în contradictoriu cu intimatul P. O. NAVODARI - POLITIA LOCALA NAVODARI.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 07.05.2014 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru această dată, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2013, sub numărul 34._, petentul C. M. a solicitat, în contradictoriu cu P. Orașului Năvodari – Poliția Locală Năvodari, în principal, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/05.12.2013, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 de lei, aplicată prin acesta, cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a cererii, acesta a arătat că, prin actul administrativ de sancționare contestat, a fost sancționat cu amendă, reținându-se în sarcina sa că, în data de 05.12.2013, ora 07:45, și-a parcat autoturismul, înmatriculat sub numărul_, pe trotuarul din fața blocului E2C, situat pe . Năvodari, stânjenind astfel circulația pietonală.
Petentul a învederat că situația de fapt, astfel cum a fost reținută de agentul constatator, nu corespunde realității, aceasta în condițiile în care sancționarea sa a avut caracter abuziv, motivat de aceea că, astfel cum se poate observa din fotografiile depuse în probațiune alăturat cererii introductive de instanță, autoturismul său nu a stânjenit, în niciun fel, circulația pietonală pe trotuarul pe care a fost parcat.
Acesta a mai învederat că în zona în care a parcat, în care locurile de parcare sunt insuficiente, nu exista niciun indicator rutier având semnificația „staționarea interzisă”.
De asemenea, petentul a mai învederat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina, lipsind componenta obiectivă a faptei contravenționale: acțiunea de a parca pe trotuar și, prin aceasta, de a stânjeni circulația pietonală, dat fiind că nu a stânjenit în niciun fel deplasarea pietonilor pe trotuar, precum și componenta subiectivă – vinovăția, fară însă a preciza sub ce aspect: volitiv ori intelectiv. Acesta a arătat că, în analiza cauzei deduse judecății, trebuie aplicate toate garanțiile stabilite în jurisprudența CEDO în materie contravențională.
Cererea nu a fost întemeiată în drept, însă a fost calificată de instanță drept plângere contravențională.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată: procesul verbal de contravenție contestat și o fotografie.
De asemenea, acesta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența sa.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, intimatul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulate de petent, ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, acesta a arătat că procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, petentul fiind sancționat pentru că și-a parcat autoturismul, înmatriculat sub numărul_, în data de 05.12.2013, ora 07:45, pe trotuarul din fața blocului E2C, situat pe ., stânjenind în acest fel circulația pietonală pe trotuar, astfel cum rezultă din fotografia efectuată, în momentul constatării, de agentul instrumentator, săvârșind astfel contravenția prevăzută de art. 6 lit. n din H.C.L. Năvodari nr. 207/2008, prin care a fost aprobat Regulamentul de stabilire a unor măsuri pentru buna gospodărire, păstrarea curățeniei, respectarea normelor de igienă și înfrumusețare, păstrarea ordinii, precum și constatarea faptelor care constituie contravenții.(în continuare, Regulamentul)
Intimatul a mai învederat că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost constatată de agentul constatator, prin propriile simțuri, astfel că actul administrativ de sancționare contestat în cauză beneficiază de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, care este conformă sistemului convențional de garanții în sfera acuzațiilor în materie penală.
De asemenea, acesta a mai arătat că susținerile petentului relative la neîntrunirea elementelor constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa sunt neîntemeiate, fapta reținută în sarcina acestuia fiind tipică, antijuridică și imputabilă, situație în care se impune menținere sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 de lei, aplicată acestuia, și respingerea plângerii contravenționale, inclusiv, respingerea capătului de cerere subsidiar, relativ la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 și următoarele Cod procedură civilă.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, alăturat întâmpinării: raportul agentului constatator, fotocopia lizibilă a actului administrativ de sancționare contestat și dovada de comunicare a acestuia către petent, fotografia efectuată cu ocazia constatării contravenției reținute în sarcina petentului, precum și H.C.L. Năvodari nr. 207/2008, prin care a fost aprobat Regulamentul de stabilire a unor măsuri pentru buna gospodărire, păstrarea curățeniei, respectarea normelor de igienă și înfrumusețare, păstrarea ordinii, precum și constatarea faptelor care constituie contravenții, cu modificările și completările ulterioare.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de ambele părți, și proba testimonială cu un martor, solicitată de petent.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat ., nr._, încheiat la data de 05.12.2013, de un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 6 lit. n din Regulament, reținându-se în sarcina sa că, în data de 05.12.2013, ora 07:45, a staționat voluntar cu autoturismul înmatriculat sub numărul_, pe trotuarul din fața blocului E2C, situat pe . Năvodari, stânjenind circulația pietonală.
Prin raportare la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat - 12.12.2013, astfel cum rezultă din dovada de comunicare a acestuia - fila 17 a dosarului, și la data înregistrării prezentei plângeri contravenționale - 19.12.2013, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare și depunere a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv, 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției relative de veridicitate a procesului verbal de contravenție, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că procesul verbal contestat ., nr._/05.12.2013 se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri. De asemenea, prezumția relativă de veridicitate a actului administrativ de sancționare contestat se coroborează cu fotografiile efectuate, cu ocazia constatării contravenției, atât de petent, cât și de intimat, și depuse în probațiune, cât și cu declarația martorului S. M., propus de petent, probe din care rezultă că petentul și-a parcat autoturismul pe trotuar, stânjenind, în acest fel, circulația pietonală.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 6 lit. n din Regulament, parcarea autovehiculelor pe trotuare în scopul încărcării/descărcării sau pentru staționare/parcare, care stânjenesc sau blochează circulația pietonilor sau accesul în imobile, constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 500 și 1.000 de lei, în cazul persoanelor fizice.
În cauză, din analiza fotografiilor depuse de petent și de intimat în probațiune și din coroborarea acestora cu depoziția martorului S. M., propus de petent, instanța reține că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului. Astfel, din analiza mijloacelor de probă anterior menționate, coroborate cu prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție, instanța reține că în data de 05.12.2013, ora 07:45, petentul a staționat în mod voluntar, pe durata a câteva minute, cu autoturismul său pe trotuarul din fața blocului E2C, situat pe . Năvodari, în vederea descărcării unui bun mobil din autoturism (televizor), spațiul de aproximativ un metru dintre extremitățile autoturismului său și marginile trotuarului, rămas liber în urma imobilizării voluntare de către petent a autoturismului său pe trotuar, fiind insuficient pentru desfășurarea în condiții normale a circulației pietonilor pe trotuar, în acest fel petentul stânjenind circulația normală a pietonilor pe trotuar.
De asemenea, prin raportare la modul de săvârșire a faptei reținute în sarcina petentului, astfel cum rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța apreciază că în persoana acestuia este îndeplinită și latura subiectivă a contravenției, atât sub aspect intelectiv, petentul având reprezentarea caracterului ilicit al conduitei sale și al urmării socialmente periculoase pe care aceasta o poate produce: stânjenirea circulației pietonale pe trotuar, și, deși nu a urmărit realizarea acesteia, a acceptat producerea sa, cât și sub aspect volitiv, petentul având libertate de acțiune și voință în săvârșirea faptei care constituie elementul material al contravenției.
În aceste condiții, instanța apreciază că sancționarea petentului cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 6 lit. n din Regulament, este legală.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale principale aplicate petentului, instanța apreciază că aceasta nu a fost realizată în mod just de către agentul constatator, pentru considerentele ce succed.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, putând fi aplicat și în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunea contravențională principală pe care i-a aplicat-o petentului din prezenta cauză, instanța a avut în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Din analiza depoziției martorului S. M. rezultă că petentul și-a imobilizat voluntar autoturismul pe trotuarul din fața blocului E2C pe o perioadă foarte scurtă de timp, mai mică de 5 minute, fără a părăsi autovehiculul, situație în care fapta săvârșită de acesta prezintă un grad scăzut de pericol social
În aceste condiții, având în vedere că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale nu constituie un scop al legii, ci un mijloc de corijare a conduitei destinatarilor normei juridice, în vederea asigurării realizării conformării voluntare a acestora, a prevenției generale și a prevenției speciale, instanța apreciază că, pentru a-i atrage atenția contravenientului asupra caracterului ilicit al conduitei sale, pentru responsabilizarea acestuia și pentru asigurarea funcțiilor educativă și preventivă ale sancțiunii, în vederea asigurării, pe viitor, a respectării legii de către acesta, este suficientă aplicarea sancțiunii contravenționale principale a avertismentului, care este proporțională cu gradul de pericol social scăzut al faptei săvârșite de petent, situație în care cererea de chemare în judecată formulată de aceasta urmează să fie admisă în parte, iar sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 de lei, aplicată prin actul administrativ de sancționare contestat în cauză, urmează să fie înlocuită cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de petentul C. M., cu domiciliul în C., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul P. ORAȘULUI NĂVODARI – POLIȚIA LOCALĂ NĂVODARI.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 de lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție contestat în cauză ., nr._/05.12.2013, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 14.05.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I. Minaev M. D.
Red.jud. I.M./19.05.2014/4ex
Tehnored. M.D./19.05.2014
Emis 2 comunicări la data de .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6197/2014.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 6146/2014. Judecătoria... → |
|---|
