Plângere contravenţională. Sentința nr. 1/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 18806/212/2013
Dosar nr. 18._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința Civilă nr. 1.271
Ședința publică din data de 07.02.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: S. M. E.
Pe rol, soluționarea cererii formulate de petenta S.C. E. E. S.R.L., cu sediul în C., ., construcția C2, ., jud. C., cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat „A. Z.”, situat în C., ., nr. 2, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., jud. C., având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/03.07.2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 07.02.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 16.07.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul 18._, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., în principal, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/03.07.2013, ca nelegal și netemeinic, și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin acesta cu sancțiunea principală a avertismentului.
În motivarea în fapt a cererii, aceasta a arătat că prin actul administrativ de sancționare contestat în cauză s-a reținut, în mod eronat, că numitul H. C., identificat la punctul de lucru al societății situat în Mamaia Nord – Club Ego, cu ocazia controlului efectuat de inspectorii de muncă, era angajatul acesteia, aflându-se în perioada de probă, deși, în realitate, această persoană se afla în perioada de verificare a aptitudinilor profesionale, realizată conform art. 19 lit. b și art. 32 lit. b din regulamentul său intern, prevederi potrivit cărora „contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă, pe durata a minim 2 zile și maxim 3 zile, a aptitudinilor profesionale și personale ale celui care solicită angajarea.”, situație în care procesul verbal de contravenție contestat este netemeinic, cele reținute de agenții constatatori necorespunzând realității, și nelegal, încadrarea juridică dată de agenții constatatori nefiind legală, dat fiind că fapta materială reținută în sarcina sa nu există.
În subsidiar, petenta a învederat că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea principală a avertismentului, motivat de aceea că anterior săvârșirii faptei reținute în sarcina sa, care nu a produs niciun prejudiciu vreunui subiect de drept, a avut o conduită legală ireproșabilă, astfel că sancțiunea avertismentului ar fi suficientă pentru atingerea funcțiilor sancțiunilor contravenționale principale.
În drept, au fost invocate prevederile: O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 80/2013, art. 148 și următoarele Cod procedură civilă.
În probațiune, aceasta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, depunând în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată: regulamentul său intern, tabel nominal de luare la cunoștință a prevederilor regulamentului intern, procesul verbal de contravenție contestat, procesul verbal de control ., nr._/03.07.2013 și anexa acestuia, înștiințarea ., nr._/02.07.2013, extras REVISAL, contractul individual de muncă nr. 104/02.07.2013 pentru H. C., procese verbale de realizare a probei practice pentru verificarea aptitudinilor și cunoștințelor din data de: 29.06.2013, 01.07.2013 și 02.07.2013 pentru H. C., cererea de angajare din data de 02.07.2013 formulată de H. C., fișă de aptitudine – medicina muncii pentru H. C. din data de 28.06.2013, precum și împuternicirea avocațială a reprezentantului convențional.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind atașată dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei, stabilită conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Întâmpinarea depusă de intimat la data de 28.11.2013, cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege în acest scop, a fost constatată ca fiind nulă și recalificată drept concluzii scrise, urmând a fi avută în vedere în această formă la soluționarea cauzei, ca urmare a constatării decăderii intimatului din dreptul de a mai formula întâmpinare, pentru considerentele menționate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 04.12.2013. Prin întâmpinarea depusă tardiv, intimatul a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său, invocând, totodată, excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, care au fost respinse, ca neîntemeiate, prin încheierea de ședință din data de 04.12.2013, pentru considerentele menționate în cuprinsul acesteia.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de petentă. De asemenea, din oficiu, instanța a dispus administrarea, în cadrul probei cu înscrisuri, a documentației care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție contestat, depusă de intimat alăturat întâmpinării tardive, precum și administrarea probei testimoniale cu martorul H. C.. Totodată, din dispoziția instanței, petenta a depus: cerere de angajare, procese verbale verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale și personale, fișe de aptitudine - medicina muncii și contracte individuale de muncă pentru Balasz Ladislau și G. A., încheiate de aceasta.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat ., nr._, încheiat la data de 03.07.2013 de 2 agenți constatatori din cadrul intimatului, s-a reținut că petenta . l-a primit la muncă în perioada 29.06._13, la punctul de lucru – Club Ego, situat în Mamaia Nord, pe H. C., care a fost depistat în data de 02.07.2013, ora 12:30, desfășurând activitate pentru petentă, fără a-i încheia contract individual de muncă anterior începerii desfășurării activității, săvârșind în acest fel contravenția prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, pentru care i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 10.000 de lei. Prin același act administrativ de sancționare, în urma interogării Registrului Electronic General de Evidență a Salariaților, agenții constatatori au mai reținut că petenta nu a transmis și înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă contractul individual de muncă încheiat cu H. C., cel mai târziu cu o zi înaintea începerii activității de către angajat.
Prin raportare la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat - 03.07.2013, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal aflat la fila 116 a dosarului, și la data depunerii prezentei plângeri contravenționale - 16.07.2013, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv, 15 zile de la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, denumirea și sediul contravenientului persoană juridică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că procesul verbal contestat ., nr._/03.07.2013 se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege, întrucât agenții constatatori care l-au întocmit au perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri. De asemenea, situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia se probează și cu fișa de identificare completată la data de 02.07.2013, ora 12:30, de martorul H. C., la solicitarea agenților constatatori, înscris în cuprinsul căruia acesta a menționat că prestează activitate pentru petentă din data de 29.06.2013, în funcția de ajutor de bucătar, aflându-se în perioada de probă și neîncheind, la data completării fișei de identificare, contract individual de muncă. În acest sens, instanța are în vedere și că martorul H. C., cu ocazia ascultării sale în ședința publică din data de 22.01.2014, a afirmat că mențiunile cuprinse în fișa de identificare completată la data de 02.07.2013 corespund realității și că, la acea dată, înțelegea diferența dintre noțiunea de „verificare a aptitudinilor profesionale și perioada de probă”, aceasta din urmă, din cunoștințele martorului, fiind prevăzută de Codul muncii.
Conform art. 19 lit. b din regulamentul intern al petentei, în vigoare în anul 2013, contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale și personale ale persoanei care solicită angajarea. De asemenea, potrivit art. 32 lit. b din regulament, perioada de verificare a aptitudinilor profesionale și personale ale persoanei care solicită angajarea este de minim 2 zile și maxim 3 zile.
În conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale și personale ale persoanei care solicită angajarea, modalitățile de realizare a acestei verificări fiind stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de personal - profesional sau disciplinar - și în regulamentul intern, în măsura în care legea nu dispune altfel. De asemenea, informațiile cerute, sub orice formă, de către angajator persoanei care solicită angajarea cu ocazia verificării prealabile a aptitudinilor nu pot avea un alt scop decât acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum și aptitudinile profesionale.
În consonanță cu prevederile art. 31 alin. 1, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție, perioadă care, în temeiul art. 32 alin. 3, constituie vechime în muncă, salariatul aflându-se, pe durata efectuării acesteia, în executarea contractului individual de muncă.
Instanța reține că înscrisurile depuse de petentă, respectiv: procesele verbale privind probele practice pentru verificarea aptitudinilor și cunoștințelor din data de 29.06.2013, 01.07.2013 și 02.07.2013 susținute de H. C., cererea de angajare din data de 02.07.2013 formulată de H. C. și fișă de aptitudine – medicina muncii pentru H. Care, eliberată la data de 28.06.2013, nu au primit dată certă, în condițiile art. 278 Cod procedură civilă, neputând fundamenta concluzia că au fost întocmite la datele menționate în cuprinsul acestora și, în consecință, anterior datei la care agenții constatatori au efectuat controlul în urma căruia a fost dispusă sancționarea petentei.
De asemenea, instanța mai reține că, în ipoteza în care aceste înscrisuri ar fi fost întocmite anterior datei efectuării controlului – 02.07.2013, atunci acestea ar fi trebuit depuse la data de 03.07.2013 la sediul intimatului, aceasta în condițiile în care agenții constatatori, prin intermediul înștiințării din data de 02.07.2013, înmânată reprezentantului legal al petentei, i-au pus în vedere acestuia, în vederea finalizării operațiunii de control, să depună la data de 03.07.2013, ora 12:40, la sediul I.T.M. C., o . înscrisuri, inclusiv dosarele de personal active, noțiune în sfera de cuprindere a căreia sunt incluse și aceste înscrisuri. În același sens, din analiza cuprinsului tabelului depus în probațiune de petentă, care conține semnăturile angajaților acesteia care au luat cunoștință despre prevederile regulamentului intern al acesteia și care dovedește că petenta a avut 118 angajați în cursul anului 2013, instanța concluzionează că, prin raportare la numărul mare de angajați, petenta a avut, în concret, în calitate de angajator, reprezentarea necesității depunerii acestor înscrisuri la sediul intimatului, la data de 03.07.2013, în vederea finalizării controlului efectuat în data de 02.07.2013, în cadrul căruia s-a constatat că martorul H. C. desfășura activitate pentru aceasta la punctul de lucru, în vederea justei stabiliri a situației de fapt.
În aceste condiții, înscrisurile menționate în paragrafele ce preced, în care se pretinde că au fost materializate procedurile premergătoare angajării martorului H. C. de către petentă, vor fi înlăturate din cuprinsul probelor avute în vedere la stabilirea situației de fapt, întrucât acestea nu reflectă realitatea și nu se coroborează cu celelalte probe administrare în cauză.
Totodată, având în vedere că prin regulamentul intern, în conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 53/2003, petenta nu a stabilit modalitățile concrete de realizare a verificării prealabile a aptitudinilor profesionale ale unei persoane care solicită angajarea, deși o astfel de obligație îi incumba, instanța califică activitatea desfășurată de martorul H. C. în perioada 29.06._13, inclusiv cea desfășurată în momentul depistării sale de către agenții constatatori, drept perioadă de probă, în accepțiunea acordată acestei noțiuni de prevederile art. 31 alin. 1 din același act normativ, precitate, care, în temeiul art. 32 alin. 3, constituie perioadă de executare a contractului individual de muncă.
Având în vedere considerentele ce preced, prin raportare la extrasul REVISAL depus în probațiune atât de petentă, cât și de intimat, instanța reține că în perioada cuprinsă între 29.06._13, martorul H. C. a desfășurat activitate pentru petentă, la punctul de lucru situat în stațiunea Mamaia – Club EGO, în calitate de ajutor de bucătar, aflându-se în executarea unui contract individual de muncă, fără a-i fi încheiat, în formă scrisă, contract individual de muncă anterior începerii activității.
În drept, potrivit 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii: „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.” De asemenea, în concordanță cu prevederile alin. 2, anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
Conform dispozițiilor art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ, primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 de lei la 20.000 de lei, pentru fiecare persoană identificată.
Aplicând dispozițiile normative precitate situației de fapt reținute în cauză, instanța apreciază că sancționarea petentei cu amendă în cuantum de 10.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. 3 din Legea nr. 53/2003, este legală.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale principale aplicate petentei, instanța apreciază că aceasta a fost realizată în mod just de către agentul constatator, pentru considerentele ce succed.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, putând fi aplicat și în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunea contravențională principală pe care i-a aplicat-o petentei din prezenta cauză, instanța are în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, instanța are în vedere circumstanțele personale ale petentei, aceasta fiind un profesionist, angajator cu un număr mare de angajați - 118, care, în această situație, avea obligația de a cunoaște și de a respecta cu o diligență sporită dispozițiile normative care disciplinează raporturile juridice de muncă la care ia parte. De asemenea, instanța reține că susținerea petentei privitoare la neproducerea niciunei consecințe vătămătoare pentru niciun subiect de drept, prin săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, este, pe de o parte, neîntemeiată, dat fiind că martorul H. C., astfel cum s-a reținut în cele ce preced, a fost în executarea unui contract de muncă, în serviciul petentei, în perioada 29.06._13, fără a-i fi încheiat contract individual de muncă înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă și fără ca, în aceste condiții, această perioadă să constituie vechime în muncă pentru acesta, producându-se, în acest fel, o consecință vătămătoare pentru acesta, iar, pe de altă parte, aceasta este lipsită de relevanță în vederea angajării răspunderii contravenționale a petentei, motivat de aceea că pentru întrunirea elementelor constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa nu este necesară producerea unui rezultat vătămător, contravenția fiind una de pericol.
În lumina considerentelor ce preced, prin raportare la importanța deosebită a necesității respectării de către angajatori a dispozițiilor legale care prevăd obligativitatea încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității, pentru bugetul de stat și pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, prin plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale, cât și pentru angajați, prin acumularea vechimii în muncă, condiție necesară pentru a beneficia de drepturile de asigurări sociale de stat: șomaj și pensie, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentei, în cuantumul minim prevăzut de lege – 10.000 de lei, este singura în măsură a asigura responsabilizarea acesteia, în vederea respectării, pe viitor, a dispozițiilor legale și în vederea realizării funcțiilor educativă și preventivă ale sancțiunii, situație în care plângerea contravențională formulată de aceasta urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta S.C. E. E. S.R.L., cu sediul în C., ., construcția C2, ., jud. C., cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat „A. Z.”, situat în C., ., nr. 2, ., ., având CUI –_, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE munca CONSTANTA, cu sediul în CONSTANTA, ., având C.I.F. – R_, împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/03.07.2013, ca neîntemeiată.
Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 07.02.2014.
Președinte, Grefier,
Minaev I. S. M. E.
Red jud. M.I. 31.03.2014 2 exemplare 2 comunicari, azi, ./2014
Tehnored gref S.M.E. 01.04.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 04/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6197/2014.... → |
|---|
