Plângere contravenţională. Sentința nr. 5230/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5230/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 7411/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5230
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 13.05.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Ș. C. M.
GREFIER: POSTOLICI I.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională formulată de petent D. D. cu domiciliul în C., Bulevardul Mamaia nr. 495, etaj 2, . în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. cu sediul în C., Bulevardul Mamaia nr. 106, județ C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.05.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu disp. art. 396 Cod pr. Civ. instanța a amânat pronunțarea pentru 13.05.2014, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.03.2014, sub nr._, petentul D. D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., anularea procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/25.02.2014 și, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, raportat la minima gravitate a faptei reținute și la comportamentului contravenientului.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că, la data de 25.02.2014, a condus autoturismul marca Hyundai, având nr. de înmatriculare_, pe ., iar la ieșirea din sensul giratoriu, aflându-se pe a treia bandă de mers, un grup de pietoni s-au angajat în traversare pe trecerea de pietoni, cărora petentul nu le-a acordat prioritate, ci s-a deplasat încet, asigurându-se că acest fapt nu perturbă în niciun fel deplasarea normală a pietonilor, între aceștia și petent fiind o distanță de aproximativ 3 m. A mai învederat petentul faptul că, trecerea sa pe marcajul pietonal nu a determinat modificarea bruscă a direcției de deplasare a pietonilor, a vitezei sau oprirea lor, astfel cum prevede art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002.
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, petentul a precizat că această sancțiune se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, însă, organul constatator nu a făcut nicio mențiune cu privire la această sancțiune în procesul-verbal, eliberându-i o dovadă provizorie pentru perioada de 15 zile, această măsură fiind nelegală.
În drept, petentul a indicat dispozițiile O.G. 2/2001.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul M. F., proba cu înscrisuri și a depus următoarele: proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției (fila 10), dovadă . nr._ (f. 11) și cazier auto (f. 12).
Intimatul a depus întâmpinare la data de 02.04.2014, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată, nefiind de acord cu înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea în fapt, intimatul a precizat că petentul a fost sancționat întrucât, în ziua de 25.02.2014, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . C., în zona complexului „C.”, nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajat regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal din dreapta conducătorului auto, fapta fiind prevăzută de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, fiindu-i reținut și permisul de conducere, în temeiul art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. 195/2002.
De asemenea, intimatul a menționat faptul că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate elementele obligatorii inclusiv descrierea faptei contravenționale și că nu pot fi reținute susținerile petentului. Intimatul a mai indicat și faptul că, procesul-verbal de contravenție, ca act administrativ, face prin el însuși proba situației de fapt reținute de agentul constatator, bucurându-se de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate, potrivit art. 270 alin. 1 C.pr.civ.
Cu privire la susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, intimatul a precizat că art. 135 lit. h impune conducătorului auto obligația de a acorda prioritate de trecere pietonilor care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului, iar din fotografiile depuse la dosar rezultă că pietonii se aflau deja pe trecerea de pietoni, pe sensul de mers al petentului, la apropierea acestuia de marcajul pietonal astfel încât avea posibilitatea de a-i observa și de a opri în condiții de siguranță pentru a le acorda prioritate. A mai precizat intimatul că proba testimonială solicitată de către petent este lipsită de credibilitate.
În drept, intimatul a indicat O.G. 2/2001, O.U.G. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, și a depus la dosar următoarele: cinci fotografii radar, buletine de verificare metrologică a aparatului de măsurare a vitezei, copie a certificatului de aprobare de model a aparatului radar, atestatul operatorului radar și adresa nr._/27.03.2014.
Instanța a încuviințat, pentru petent, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul M. F. și pentru intimat, proba cu înscrisuri, apreciind că sunt admisibile și duc la soluționarea procesului.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.02.2014, petentul D. D. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 lei, conform art. 135 alin. 4 lit. f din RAOUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 25.02.2014, ora 12:43, a condus auto marca Hyundai cu nr._, pe . marcajul pietonal din dreptul BRD zona C., nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni care traversau regulamentar din dreapta sa. Agentul constatator a reținut că fapta constituie contravenție și este sancționată potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeași ordonanță și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. De asemenea, faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Cu privire la viciile procesului-verbal invocate de către petent, instanța constată că acestea nu sunt de natură să vicieze forma procesului-verbal sau să producă efecte juridice distructive cu privire la actul de sancționare, în măsura în care elementele obligatorii ale acestuia, prevăzute în art. 17 din OG nr. 2/2001, apar menționate în mod corespunzător. Nu este adusă o atingere dreptului la apărare al petentului, astfel încât sancțiunea nulității nu poate fi aplicată, acestea pot atrage cel mult nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, fiind necesar ca petentul să dovedească vătămarea produsă ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție, vătămare care nu a fost însă dovedită în cauză.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, care se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simțuri dar și prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate, în special în aceste cazuri în care fapta a fost constatată prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, petentul, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal se probează cu planșele fotografice depuse la dosar obținute cu ajutorul mijlocului tehnic omologat și verificat metrologic. Astfel, din fotografii rezultă că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public pe la trecerea de pietoni, pe sensul de deplasarea al autovehiculului. Pentru aceste motive, instanța apreciază că la dosar au fost depuse înscrisurile doveditoare care sunt necesare pentru a elimina orice dubiu cu privire la corectitudinea reținerii contravenției de către agentul constatator.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că situația de fapt descrisă de agentul constatator corespunde modelului abstract de conduită sancționat de norma de incriminare, respectiv art. 135 alin. 4 lit. f din RAOUG nr. 195/2002.
Apărarea petentului referitoare la faptul că trecerea sa pe marcajul pietonal nu a determinat modificarea bruscă a direcției de deplasare a pietonilor, a vitezei sau oprirea lor, astfel cum prevede art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002, nu poate fi reținută în cauză, existând contravenția chiar dacă fapta nu determină o modificare bruscă a direcției de deplasare a pietonilor.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, instanța urmează a reține că, potrivit art.5 din OG 2/2001, „(1)Sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare. (2)Sancțiunile contravenționale principale sunt: a)avertismentul; b)amenda contravențională; c)prestarea unei activități în folosul comunității”. De asemenea, potrivit art.7 din același act normativ, „(1)Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. (2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Astfel, instanța reține că potrivit art.21 alin.3) din OG nr.2/2001, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbalArt. 22”.
În cazul de față, deși pericolul social abstract al contravenției reținute în sarcina petentului este unul evident, rezultând din imperativul protejării persoanelor care se angajează în traversarea în mod regulamentar a drumului public, instanța urmează a avea în vedere circumstanțele particulare ale cauzei și urmarea produsă, față de faptul că petentul se afla pe a 3-a bandă de circulație în momentul în care pietonii s-au angajat în traversare pe prima bandă, între aceștia fiind o distanță suficient de mare, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, care reies din cazierul auto, petentul fiind un element social pozitiv. De asemenea, din declarația martorei M. F. care se coroborează cu declarația petentului rezultă că acesta se grăbea la acel moment pentru a ajunge cu martora la spital, astfel cum reiese și din înscrisurile medicale depuse la dosar.
Așadar, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 340 lei este disproporționată față de urmarea produsă și de circumstanțele săvârșirii faptei, considerent pentru care instanța va admite în parte plângerea formulată și va dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal, atrăgând totodată atenția petentului asupra pericolului social al faptei sale și asupra necesității respectări dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul D. D., cu domiciliul în C., Bulevardul Mamaia nr. 495, etaj 2, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., Bulevardul Mamaia nr. 106, județ C. împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/25.02.2014.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 340 de lei, cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție contestat.
Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 13.05.2014.
Președinte, Grefier,
Ș. C. M. Postolici I.
Red. Jud. Ș. C. M. / 27.05.2014/4ex
Tehored. Gr. I. P. / 27.05.2014
emis 2 ..2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2707/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 8593/2014.... → |
|---|
