Plângere contravenţională. Sentința nr. 7765/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7765/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-07-2014 în dosarul nr. 21948/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă nr. 7765/2014
Ședința publică de la 17 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de petentul C. A. R. A., în contradictoriu cu intimatul P. M. CONSTANTA - POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal nr._/25.07.2013.
Dezbaterile asupra cauzei avut loc sedință publică la data de 02.07.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 16.07.2014 și17.07.2014 când, a dispus:
INSTANȚA
La data de 14.08.2013, petentul C. de A. R. A. a înregistrat pe rolul Judecătoriei C., plângere împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/25.07.2013, încheiat de P. M. C. – Direcția Poliția Locală.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 25.07.2013 a fost încheiat procesul – verbal nr._, prin care acesta a fost amendat cu suma de 500 lei, reținându-se în sarcina sa contravenția prevăzută de art. 5 pct. 4 din HCLM 10/2009. Petentul a solicitat anularea acestui proces-verbal invocând atât nelegalitatea, cât și netemeinicia acestuia.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
În probațiune, ambele părți au solicitat proba cu înscrisuri, iar petentul a solicitat și proba testimonială cu martorul asistent din procesul – verbal.
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri și martori, fiind audiat martorul asistent din procesul – verbal contestat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal nr._, încheiat de intimat la data de 25.07.2013, în sarcina petentului s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 5 pct.4 din HCLM 10/2009, acesta fiind sancționat, în baza art. 6 din același act, cu amendă în sumă de 500 lei.
Din criticile expuse de petent, instanța constată că acesta contestă procesul – verbal, atât sub aspectul legalității, cât și sub cel al temeiniciei acestuia.
În conformitate cu art. 34 din O.G. 2/2001, instanța va proceda la analiza legalității și temeiniciei procesului - verbal.
În cadrul acesteia, instanța va da eficiență celor statuate deja în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza A. împotriva României) și în deciziile Curții Constituționale. Astfel, materia dreptului contravențional intră în sfera aplicabilității prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana ce are calitate de contravenient beneficiind de toate garanțiile unui proces echitabil. În acest sens, în legătură cu forța probantă a procesului – verbal, acest act se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie. În situația formulării unei plângeri împotriva acestuia, prezumția este contestată și, ca urmare, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei actului, pe baza probelor administrate.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal, instanța va înlătura ca neîntemeiate criticile petentului, reținând că procesul – verbal îndeplinește cerințele de formă și cuprins prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G.2/2001.
Art. 16 din O.G.2/2001 stabilește cerințele de conținut ale procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției. Lipsa lor atrage nulitatea procesului – verbal doar în condițiile în care a provocat o vătămare contravenientului, iar această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului – verbal.
Pe de altă parte, art. 17 din O.G.2/2001 sancționează cu nulitatea absolută procesul – verbal pentru lipsa unor mențiuni determinate, expres prevăzute de lege: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, respectiv, denumirea și sediul persoanei juridice, fapta săvârșită, data comiterii acesteia sau semnătura agentului constatator.
Ca motiv de nelegalitate a procesului – verbal, petentul a invocat neindicarea în procesul – verbal atacat a adresei sediului său.
Din verificarea actului contestat, instanța constată că sediul petentului a fost consemnat în mod corect, la rubrica corespunzătoare din procesul – verbal – pct.3.
În consecință, instanța reține că procesul verbal respectă condițiile de legalitate.
Instanța apreciază că procesul – verbal contestat nu îndeplinește, însă, condițiile de temeinicie, astfel încât va dispune anularea sa, reținând în sprijinul acestei soluții următoarele considerații:
Prin procesul – verbal atacat, s-a stabilit că petentul „desfășoară activitate economică fără a deține contract încheiat cu o firmă specializată în ridicare, transport și neutralizare deșeuri menajere, în punctul de lucru situat în C., ., . A, etaj 1, . sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5 pct. 4 din HCLM 10/2009.
Textul indicat prevede următoarele:
„Neîncheierea contractelor cu unități specializate de către asociațiile de locatari/proprietari, persoanele fizice, locuitori ai municipiului,agenți economici, instituții, pentru efectuarea operațiunilor de ridicare, transport și neutralizarea gunoiului”
Fapta contravențională sancționată de această normă este una omisivă. Cu alte cuvinte, ceea ce se sancționează este inacțiunea făptuitorului care nu îndeplinește o obligație ce îi este impusă de lege. Deci, pentru verificarea existenței faptei, trebuie stabilită, în primul rând existența în sarcina petentului a unei obligații, pe care acesta nu a respectat-o.
Normele relevante în materia salubrizării, pe care instanța le va analiza, sunt următoarele:
Legea 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților, HCLM 335/2005, privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a serviciilor publice și a activităților de gospodărire comunală din municipiul C., HCLM 10/2009 privind îmbunătățirea activităților de gospodărire, protecția mediului, întreținerea și înfrumusețarea municipiului C. și HCLM 330/2013 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2013, acte în forma aflată în vigoare la data încheierii procesului – verbal.
Astfel, legea 101/2006 stabilește, potrivit art. 1, „cadrul juridic unitar privind înființarea, organizarea, gestionarea, exploatarea, finanțarea și controlul funcționării serviciului public de salubrizare a localităților”.
Autoritățile deliberative ale unităților administrativ – teritoriale au, conform art. 6 alineat 1 din același act normativ, competențe exclusive în ceea ce privește înființarea, organizarea, gestionarea și coordonarea serviciului de salubrizare a localităților, cu atribuțiile stabilite de același text. Gestiunea serviciului de salubrizare se poate realiza, potrivit art. 11 din legea menționată, prin gestiune directă sau delegată. Indiferent de modalitatea de gestiune însă, aceeași lege impune prin art. 11 alineat 3, ca activitățile specifice serviciului de salubrizare să se organizeze și să se desfășoare în baza unui regulament al acestui serviciu.
La nivelul municipiului C., a fost adoptată HCLM 335/2005, privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a serviciilor publice și a activităților de gospodărire comunală din municipiul C..
Conform art. 60 din acest regulament, utilizatorii, persoane fizice sau juridice au dreptul de a beneficia de serviciul de salubrizare. Același text prevede că pentru utilizatorii persoane fizice sau juridice, care nu au încheiate contracte pentru prestarea serviciului de salubrizare, Consiliul Local poate stabili o taxa lunara de salubrizare.
Anexa 5 din HCLM 330/2013 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2013, cuprinde „alte taxe administrate de serviciul public de impozite și taxe și alte venituri ale bugetului local”. Printre acestea, la pct. 1 se află și taxa de habitat. Aceasta este definită ca „venit cu destinație specială”, „fundamentată pe necesitatea asigurării curățeniei municipiului și se utilizează în scopul asigurării colectării și transportului reziduurilor menajere din recipienții proprii sau închiriați (containere, europubele, etc.), precum și pentru depozitarea și neutralizarea acestora la rampa ecologică O..”
Prin aceeași hotărâre se stabilește că pentru aceste servicii, persoanele fizice datorează această taxă de habitat, iar persoanele juridice încheie contracte directe cu prestatorii de servicii specializați.
Instanța constată că declarația martorului audiat în cauză nu susține temeinicia procesului – verbal, întrucât martorul a arătat că nu a fost de față la constatarea faptei și la încheierea procesului – verbal, acesta prezentându-i-se ulterior întocmirii lui, de către agentul constatator, la sediul Primăriei.
Pe de altă parte, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța reține că petentul a încheiat un contract de comodat pentru spațiul pe care îl ocupă, cu proprietarii acestui spațiu. Pentru serviciile de salubrizare, constând în colectarea și transportul reziduurilor menajere, pentru spațiul respectiv, proprietarii apartamentului achită taxa de habitat.
Se va avea în vedere, de asemenea, și specificul activității desfășurate de petent, în baza Legii 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în cadrul căreia nu se produc alte deșeuri decât cele asimilabile celor menajere.
Or, pentru prestarea serviciului de colectare și transport a acestor deșeuri, se achită taxa corespunzătoare, sub forma taxei de habitat, de către proprietarii apartamentului.
În aceste condiții, instanța apreciază că petentul nu avea obligația încheierii unui contract distinct cu prestatorii de servicii specializate în acest domeniu. În consecință, neavând această obligație, nu poate fi reținută în sarcina sa contravenția prevăzută de art. 5 pct. 4 din HCLM 10/2009.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petent, și va dispune anularea procesului – verbal nr._ din data de 25.07.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite plângerea formulată de petentul C. de A. R. A., prin avocat R. A., cu sediul în C., ., ., ap.7, C._, în contradictoriu cu P. M. C. – Direcția Poliția Locală, ., C., județul C..
Anulează procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din data de 25.07.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 17.07.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Grefier
L. I. P. D. L.
Red.LIP/10.12.2014
Dact. DL/12.12.2014
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 9262/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 339/2014.... → |
|---|
