Plângere contravenţională. Sentința nr. 6013/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6013/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 2052/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6013
Ședința publică de la 30.05.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M.
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent B. S. D., domiciliat în C., Al. Murelor, nr. 37, ., și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C., jud. C., având ca obiect, plângere contraventionala CP_.
Încheierea de ședință din data de 23.05.2014, face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30.05.2014, când,
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată la data de 24.01.2014, petentul B. Ș. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., a solicitat anularea procesului verbal . nr._/09.01.2014 cu consecința restituirii amenzii.
În motivare, petentul a arătat că a purtat centura de siguranță de la momentul pornirii autovehiculului și până la momentul opririi, în procesul verbal nu au fost precizate ocupația și locul de muncă al contravenientului, ca loc al săvârșirii a fost precizat „Soveja – Eden” fără a rezulta sensul de mers; s-a mai arătat că nu agentul care a întocmit procesul verbal a constatat fapta, ci operatorul radar și nu au fost precizate datele de identificare ale dispozitivului radar.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 195/2001.
În probațiune a depus în copie procesul verbal . nr._/09.01.2014, chitanța din 10.01.2014, act identitate.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea cererii, iar în probațiune a depus în copie documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/09.01.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 170 lei în temeiul art. 99 alin 2 din OUG nr. 195/2002 pentru fapta prevăzută de art. 36 alin. 2 din R OUG nr. 195/2002 reținându-se faptul că la data de 09.01.2014 ora 16.31 pe . condus auto cu numărul_ fără a avea cuplată centura de siguranță.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice sancționate, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Potrivit art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001, „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite (…)”.
Cu privire la locul întocmirii procesului verbal, se constată că în cuprinsul acestuia s-a precizat . individualizat locul săvârșirii.
În ceea ce privește nearătarea „ocupației și a locului de muncă al contravenientului”, aspect invocat de către petent, motivele de nulitate relativă prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001 presupun dovedirea de către petent a producerii unei/unor vătămări, ce nu pot fi înlăturate decât prin anularea actului, ori, în lipsa dovedirii producerii vătămării, neprecizarea „ocupației și a locului de muncă al contravenientului” nu sunt de natură a duce, prin ele însele la anularea actului.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, conform art. 36 alin 1 din OUG nr. 195/2002, „conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.”
Conform art. 99 alin 2 din OUG nr. 195/2002, „amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a), iar conform art. 108 alin 1 lit. a pct. 3 „săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: 3. nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz”.
În privința temeiniciei, trebuie avut în vedere faptul că, în practica judiciară internă, plecând de la prevederile art.47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art.1171 Cod civil, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art.1169 cod civil sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr.195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
În baza aceluiași act normativ, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Instanța reține că, din probele administrate rezultă că situația de fapt reținută de agentul constatator este contrară realității. Astfel, planșa foto atașată la dosar de intimat este neclară, întrucât se vede o mașină, dar nu se observă cu claritate nici numărul mașinii, nici persoana șoferului.
În speță, se constată că aplicarea prezumției de legalitate de care beneficiază procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în condițiile în care fapta a fost percepută de agentul de poliție cu propriile simțuri, ar aduce atingere prezumției de nevinovăție.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, va admite capătul de cerere privind anularea procesului verbal . nr._/09.01.2014 emis de intimat, cu consecința anulării acestuia.
În ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea sumei de 85 lei reprezentând jumătate din cuantumul amenzii la care a fost obligat petentul prin procesul verbal contestat, se constată că suma a fost achitată conform chitanței nr. C_/10.01.2014 emisă de Consiliul Local al Municipiului C. – Serviciul Public de Impozite și Taxe C., suma fiind venit la bugetul local.
Este îndeobște cunoscut că izvoarele formale ale dreptului contravențional sunt actele normative care cuprind norme juridice contravenționale, iar legalitatea contravenționalizării implică atât legalitatea prevederii faptei ce constituie ilicit, cât și legalitatea sancțiunilor.
Amenda contravențională are un caracter administrativ, după cum se dispune expres prin art.8 din OG.2/2001.
Restituirea sumelor este reglementată de dispozițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală care reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale.
În speță, calitatea de intimat are emitentul procesului verbal, respectiv IPJ C., entitate distinctă de Municipiul C. ca deținător al patrimoniului (bugetul local în care a fost efectuată plata).
Prin urmare, instanța apreciază că modalitatea de recuperare a sumei reprezentând jumătate din cuantumul amenzii la care a fost obligat petentul prin procesul verbal contestat este întoarcerea executării (chiar dacă a fost o executare de bunăvoie a unui titlu executoriu ulterior anulat) formulată împotriva Municipiului C. ca deținător al patrimoniului, motiv pentru care va respinge ca inadmisibil acest capăt de cerere.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent, B. S. D., CNP-_, domiciliat în C., Al. Murelor, nr. 37, ., și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C., jud. C..
Cu drept de apel la Judecătoria C. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2014.
P., GREFIER,
L. M. D. S.
Red.jud.L.M./03.06.2014
tehnored. D.S./10.06.2014
Emis 2 comunicări, la data de 10.06.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 1661/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
