Plângere contravenţională. Sentința nr. 7617/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7617/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-07-2014 în dosarul nr. 17695/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7617
Ședința publică de la 09 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. F.
GREFIER E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent B. I. domiciliat în C., ., jud. C. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - POST P. CUMPANA, având ca obiect plângere contraventionala PA_.
Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 26.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.07.2014 și apoi la data de 09.07.2014, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 04.07.2013, petentul B. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze procesul verbal de contravenție . nr._/17.06.2013.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că, la data de 17.06.2013, orele 21, s-a prezentat din proprie inițiativă la sediul postului de poliție C. de pe . pentru rezolvarea unor probleme personale. Arată că avusese o mică altercație cu dna. I.-E. F. și aceasta se afla la sediul de poliție C.. După ce a rezolvat problemele pentru care se prezentase la sediul poliției, a vrut să plece, însă agentul de poliție l-a amenințat că îl va amenda pentru tulburarea liniștii publice, fără însă a întocmi pe loc vreun proces verbal. Ulterior, la data de 24.06.2013 i-a fost comunicat procesul verbal contestat.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile din art. 8 din Legea nr. 61/1990.
Potrivit disp. art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 20 lei.
La data de 02.12.2013, intimatul a depus întâmpinare (f. 23) solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale. A învederat intimatul că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2002 cuprinzând toate elementele obligatorii inclusiv descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului.
A mai precizat intimatul că cele reținute de organul constatator reflectă adevărul, petentul neproducând nici un alt element de fapt care să înlăture cele consemnate. În privința temeiniciei procesului-verbal de contravenție, acesta ca act administrativ, face prin el însuși proba situației de fapt reținute de agentul constatator, bucurându-se de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate.
În dovedire, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate prevederile din Legea nr. 61/1991, OG nr. 2/2001.
În cauză au fost încuviințate și administrate probele cu înscrisuri și martori, fiind audiat martorul asistent G. D. (f. 44) și martora propusă de petent, F. I. E. (f. 45).
Analizând plângerea contravențională prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal contestat se reține că la data de 17.06.2013, fiind invitat la sediul de poliție C., petentul a refuzat să dea relații pentru stabilirea identității sale, fapta fiind prevăzută de art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 republicată ce reglementează „refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu” și sancționată de art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 61/1991.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentului.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată. În plus, motivele invocate de către petent se referă exclusiv la netemeinicia procesului verbal.
B. Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține următoarele:
Pentru a putea fi reținută incidența contravenției prevăzute și sancționate de art. 3 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 61/1991, este necesar ca persoana sancționată să fi refuzat să dea relații pentru stabilirea identității sale.
Judecătoria constată că, prin probele administrate în cauză, existența faptelor reținute în sarcina petentului și a caracterului contravențional al acestora este dovedită. Astfel, conform declarațiilor martorului semnatar al procesului verbal, la data de 17.06.2013, petentul a intrat în postul de poliție în stare de ebrietate și agitat. Fiindu-i solicitate actele de identitate de către un agent de poliție, petentul a refuzat să i le înmâneze, pe motiv că în baza CNP-ului se iau credite de la bănci.
Deși nedovedită starea de ebrietate a petentului, aceasta nu are relevanță în cauză, întrucât fapta pentru care a fost sancționat se referă la refuzul de a-și declina identitatea.
De asemenea, instanța reține și faptul că procesul-verbal prin care petentul a fost sancționat contravențional face dovada deplină cu privire la situația de fapt reținută în cuprinsul său, bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate, până la proba contrarie, probă pe care acesta nu a făcut-o în prezenta cauză. Or, potrivit disp. 249 C. proc. civ. „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
În cauză, probatoriul administrat nu exonerează petentul de culpa stabilită în sarcina sa, ci dimpotrivă constată săvârșirea unei contravenții. Astfel, declarația martorei propuse de către petent, F. I. E., nu a putut răsturna situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal, întrucât aceasta nu s-a aflat de față în momentul în care petentului i-au fost cerute actele, aspect confirmat și de martorul G. D..
Pentru aceste considerente, având în vedere că petentul nu a probat în niciun mod susținerile sale, va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată și pe cale de consecință, va menține procesul-verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
Cu privire la sancțiunile aplicate, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora acestea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Referitor la proporționalitatea amenzilor aplicate, actul sancționator analizat cuprinde constatări personale ale agentului constatator cu privire la situația de fapt descrisă, care au forță probantă conferită de abilitarea legală a agentului constatator de a constata și sancționa astfel de fapte, conform dispozițiilor art. 15 din O.G. nr. 2/2001, iar acesta a avut posibilitatea de a aprecia și gradul de pericol concret creat de petent prin săvârșirea contravenției, astfel că, și în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Pentru aceste considerente, având în vedere că petentul nu a probat în niciun mod susținerile sale, considerate a fi făcute pro causa, ținând cont și de gradul de pericol ridicat al faptei contravenționale săvârșite, instanța, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată și pe cale de consecință, va menține procesul-verbal de contravenție PA nr._/17.06.2013 ca legal și temeinic întocmit.
Raportat la art.34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, coroborat cu art. 468 alin.1 C. proc. civ. și la art.471 alin.1 C. proc. civ., prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. I. domiciliat în C., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul I. General al Poliției Române – Post Poliție C. ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței astăzi, 9.07.2014.
P. GREFIER
L. F. E. G.
Red.jud.L.F./ 12.01.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7470/2014. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
