Pretenţii. Sentința nr. 779/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 779/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 17482/212/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 779
Ședința publică din data de 27.01.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A. M.
GREFIER: L. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta A. T., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4 și pe intimații PRIMĂRIA M. C.-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C., ., județul C., U. A. TERITORIALĂ - MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., județul C., C. L. AL M. C., cu sediul în C., ., județul C., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța a amânat pronunțarea la data de 27.01.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.07.2013 sub nr._ 13, contestatoarea A. T. a a solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul M. C.-Direcția Poliția Locală C. anularea procesului – verbal de contravenție . nr._/15.06.2013 și pe cale de consecință, anularea măsurilor sancționatorii aplicate, iar în subsidiar înlocuirea amenzii aplicare cu sancțiunea avertismentului.
De asemenea, petenta a solicitat obligarea intimatului la repararea prejudiciului material cauzat petentei prin emiterea, în mod netemeinic, a procesului-verbal de contravenție, care s-a manifestat în plan pecuniar prin plata unei sume de 50 de lei către .- societatea care a efectuat blocarea roții stânga față a autoturismului petentei și care a perceput taxa de 50 de lei pentru deblocarea roții.
În același timp, petenta a solicitat și obligarea intimatului la restituirea sumei de 75 de lei, reprezentând jumătate din cuantumul amenzii contravenționale aplicate și achitate de către petentă.
La termenul din data de 09.12.2013, instanța a constatat că prezenta cerere are două capete de cerere, plângere contravențională, respectiv, pretenții și a dispus disjungerea cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea intimaților la plata sumei de 50 de lei, reprezentând suma de bani achitată de către petentă pentru deblocarea roții mașinii. În urma disjungerii, s-a format dosarul civil nr._, a cărui obiect va fi analizat în continuare.
Astfel, având în vedere că obiectul prezentei acțiuni privește capătul de cerere având ca obiect obligarea intimaților la plata sumei de 50 de lei, reprezentând suma de bani achitată de către petentă pentru deblocarea roții mașinii, instanța reține următoarele:
Referitor la măsura blocării roții auto, petenta a susținut că a fost aplicată în mod abuziv și nelegal, pentru următoarele motive:
- nu a fost dispusă sancțiunea complementară a imobilizării vehiculului prin procesul-verbal de contravenție;
- nu a fost întocmit și comunicat petentei nici un document care să prevadă condițiile și temeiul în baza căruia s-a efectuat imobilizarea vehicului, neexistând în concret, o dispoziție a unei autorități abilitate în acest sens;
- nu este incident niciunul din cazurile limitativ și expres prevăzute de lege pentru care s-ar fi putut dispune sancțiunea complementară a imobilizării vehiculului conform art. 117 din OUG nr. 195/2002;
- agentul constatator care a întocmit procesul-verbal nu este polițist rutier în sensul precizat de către OUG nr. 195/ 2002 și nu avea competența de a dispune imobilizarea vehicului.
De asemenea, petenta a susținut că blocarea roții autoturismului, de către o persoană juridică privată, în lipsa unui temei legal, îi încalcă dreptul de proprietate, astfel cum a fost reglementat de art. 1 Protocolul 1 din CEDO.
Totodată, petenta a arătat că prin blocarea roții auto i s-a cauzat un prejudiciu, iar în temeiul răspunderii civile delictuale, intimata trebui să fie obligată la repararea acestuia, fiind întrunite cumulativ toate condițiile necesare: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și vinovăția intimatei.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin.(3), 38 alin.(3) din OG nr. 2/2001, dispozițiile art. 97, 117, 118 din OUG nr. 195/2002, dispozițiile art. 180 din RAOUG nr. 195/2002, precum și dispozițiile art. 1349, 1357 și art. 1358 C.civ.
În dovedirea cererii, petenta a depus la dosar următoarele înscrisuri( filele 8-25): copie act de identitate, copie proces-verbal de contravenție, dovada achitării amenzii prin OP din data de 17.06.2013, bon fiscal nr.0012/15.06.2013 pentru valoarea de 50 de lei( taxa de deblocare a roții) și planșe foto.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind atașată dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei( fila 40)
Intimatul a formulat întâmpinare în dosarul nr._ 13, însă în cuprinsul întâmpinării nu a formulat apărări privind capătul de cerere ce face obiectul acestei acțiuni.
La data de 20.01.2014, reclamanta a depus prin Serviciul registratură precizări privind cadrul procesual pasiv, arătând că înțelege să se judece cu pârâtul Municipiul C. prin Primar. De asemenea, a solicitat cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
În temeiul art. 258 C.pr.civ instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând acțiunea de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 15.06.2013, s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 42 lit. h) din RAOUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 99 alin.(2) din OUG nr. 195/2002.
Astfel, în actul de constatare s-a reținut de către organul constatator că petenta, în data de 15.06.2013, a oprit voluntar auto marca Audi cu nr. de înmatriculare_ pe faleza portului turistic Tomis, pe un drum public cu o lățime mai mică de 6 metri, neasigurând trecerea a două autoturisme care circulă din sensuri diferite de mers, parcarea special amenajată pentru auto fiind în imediata apropriere.
Urmare a întocmirii procesului verbal de contravenție, reclamanta din prezentul dosar a fost sancționată cu amendă în cuantum de 150 lei, fiind blocată și roata stânga a autoturismului proprietatea sa de către .. Pentru deblocarea roții, reclamanta a achitat către . suma de 50 de lei.
Având în vedere că prin sentința din data de 20.12.2013, pronunțată în dosarul_ 13, instanța a admis plângerea contravențională și a anulat ca nelegal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 15.06.2013, instanța consideră că încasarea sumei de 50 de lei de către . nu este legală, reclamanta nu datora această sumă și se impune restituirea ei, în temeiul răspunderii civile delictuale a pârâtului.
În acest sens, instanța apreciază că sunt întrunite toate elemente necesare pentru antrenarea răspunderi civile delictuale a pârâtului.
Astfel, conform art. 1349 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane; cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
De asemenea, conform art. 1357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare și răspunde pentru culpa cea mai ușoară. În temeiul art. 1358 C.civ., în aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul.
Interpretând aceste norme juridice, instanța consideră antrenarea răspunderii civile delictuale presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, vinovăția celui căruia i se impută fapta ilicită, existența unui prejudiciu și existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită în sensul că acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct și nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale și constă în atitudinea de voință și conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculos.
Din analiza art. 1169 V.C.civ. care statuează că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, rezultă că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței acestei obligații și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege. În materie delictuală, art. 1169 impune în sarcina părții care invocă un fapt concret, obligația de a dovedi prin probe situația invocată.
Instanța constată că, în prezenta cauză, reclamanta a reușit să facă dovada tuturor condițiilor arătate mai sus, astfel:
Fapta ilicită a pârâtului constă în dispunerea blocării roții autoturismului în mod abuziv, pentru o faptă ce nu constituie contravenție, deci în absența unui temei legal.
Prejudiciul constă în suma de bani achitată de către reclamantă către . pentru deblocarea roții, respectiv suma de 50 de lei.
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu rezultă din însăși materialitatea faptei, iar vinovăția pârâtului constă în faptul că agentul constatator, prepus al pârâtului, a întocmit un proces-verbal nelegal.
Prin urmare, pentru considerentele arătate mai sus, instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei, conform bonului fiscal nr. 0012/15.06.2013.
În temeiul art. 453, având în vedere soluția de admitere a acțiunii, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții formulată de reclamanta A. T., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., județul C..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei achitată către . SRL, conform bonului fiscal nr. 0012/15.06.2013.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată( taxă judiciară de timbru).
Cu apel în 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2014.
P. GREFIER
A. A. M. L. A.
Red. Jud.A.A.M. / 07.03.2014;
Tehnored. Grf. A.L. / 07.03.2014 / 4 exp.
Comunicat 2 exp. / 07.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 797/2014.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
