Pretenţii. Sentința nr. 2261/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2261/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 25671/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2261/2014
Ședința din data de 04.03.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe reclamantul S.C. C. IT S. S.RL. în contradictoriu cu pârâtul S.C. D. H. MANAGEMENT S.R.L, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 18.02.2014 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25.02.2014 și la data de 04.03.2014 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.09.2013 sub nr._, reclamanta S.C. C. IT S. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului S.C. D. H. MANAGEMENT S.R.L. la plata sumei de 2130 lei reprezentând debit principal conform contractului încheiat între părți, 3589,05 lei reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că între părți a fost încheiat contractul de servicii de reparare și întreținere TV/LCD nr. 1231/15.06.2012, având ca obiect servicii de reparare și întreținere TV/LCD, însă deși reclamanta și-a îndeplinit în totalitate obligațiile asumate, în sensul îndeplinirii obligației de service mentenanță și reparație surse LCD, pârâta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de plată a celor 2 facturi emise.
Reclamanta arată că în temeiul art. 10.2 din contract este îndreptățită la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi din plata neefectuată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1516 C.civ.
În dovedire, au fost atașate contractul și facturile emise, notificare pârât și printarea unei pagini dintr-un cont de poștă electronică.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neefectuarea procedurii prealabile de mediere și pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul a arătat că în contract este menționat că prețul contractului este plătibil pentru îndeplinirea integrală și corespunzătoare a tuturor obligațiilor asumate prin contract, iar în cauză reclamanta are dreptul la prețul contractului (contravaloarea prestațiilor sale de service pentru aparate tv) numai în situația în care există intervenții efective și reparații, iar nu ca simplu efect al trecerii timpului.
Se mai arată de pârât că facturile au fost refuzate la plată deoarece nu au fost emise comenzi pentru prestarea unor servicii specifice, astfel încât obiectul contractului nu s-a realizat.
Pârâtul nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris.
La termenul din 18.02.2014, instanța a constatat că pârâtul este decăzut din dreptul de a invoca excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
În cauză a fost încuviințată și administrată pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți au existat raporturi contractuale, dovedite de reclamantă prin contractul nr. 1231/15.06.2012, conform căruia reclamantul, în calitate de prestator, s-a obligat să execute „Servicii de reparare și întreținere TV/LCD” pentru perioadele convenite și în conformitate cu obligațiile asumate prin contract.
La pct. A1 și A2 au fost indicate în concret serviciile la care s-a obligat prestatorul, respectiv în ce constă activitatea de service.
De asemenea, părțile au stabilit la art. 5 care este prețul contractului, respectiv 1100 lei fără tva/lună, modalitatea de efectuare a plății, iar la art. 10 s-au prevăzut penalitățile de întârziere datorate pentru neonorarea în termen a facturilor emise.
În baza acestui contract, reclamantul a emis factura . nr. 47/30.08.2012 pentru suma de 1580 lei și factura . nr. 53/15.09.2012 pentru suma de 550 lei.
Din susținerile pârâtului din întâmpinare și din răspunsul la interogatoriu, instanța reține faptul că acesta nu contestă existența raporturilor comerciale dintre părți, ci doar faptul că reclamanta nu este îndreptățită la prețul contractului, întrucât nu a prestat efectiv nici un serviciu, plata facturilor fiind solicitată ca efect al trecerii timpului.
Prin urmare, în cauză se pune problema interpretării clauzelor contractului încheiat între părți, în sensul de a determina dacă pentru serviciile asumate de prestator clientul este obligat sau nu să plătească prețul contractului în situația în care nu au fost efectuate intervenții.
Astfel, conform prevederilor art. 4 din contract, prestatorul s-a obligat să execute servicii de reparare și întreținere tv/lcd în conformitate cu obligațiile asumate prin contract.
Serviciile sunt defalcate în două categorii: operațiuni de intervenții accidentale la sesizare din partea beneficiarului (pct. A1), în baza cărora personalul executantului se va deplasa în locația beneficiarului în maxim 8 ore lucrătoare pentru locațiile din C. și în maxim 24 de ore lucrătoare pentru celelalte locații, în vederea remedierii defecțiunii și operațiuni de reparații pentru echipamentele defecte și punerea în funcțiune (pct. A2).
Din interpretarea clauzelor contractuale, instanța reține că prin contract prestatorul și-a asumat obligația de a sta la dispoziția clientului, în speță un lanț hotelier, pentru a asigura reparația tv/lcd-ul în maxim 8 ore, respectiv 24 de ore de la sesizare, prin urmare obligațiile asumate au caracterul unor servicii de mentenanță a bunurilor clientului.
Instanța are în vedere faptul că prețul contractului a fost stabilit global, la suma de 1100 lunar + tva, indiferent de numărul intervențiilor la care putea să intervină prestatorul, precum și faptul că, astfel cum rezultă din pct. A2, acest preț include manopera, transportul echipamentelor defecte, reparate sau înlocuite, precum și garanția pentru lucrările efectuate.
De asemenea, în cuprinsul contractului se arată că echipamentele care fac obiectul contractului sunt „305 buc. TV/LCD și nelimitat buc. intervenții lunare”.
Astfel, în condițiile în care părțile nu au stabilit un preț pentru fiecare intervenție, sau cel puțin criterii pe baza cărora să fie determinat prețul în urma fiecărei intervenții, precum și faptul că în contract nu există nicio prevedere conform căreia prețul de 1100 lei + TVA ar fi corespunzător unei intervenții, instanța constată că prețul contractului s-a prevăzut în mod global, indiferent de numărul de prestații la care ar fi sesizat să se deplaseze prestatorul, deci indiferent dacă s-a deplasat sau nu la vreo defecțiune.
Instanța va avea în vedere și faptul că în cauză clientul este un lanț de hoteluri, cu locații în C. și Eforie Nord, iar perioada pentru care a contractat serviciile prestatorului este perioada estivală, când se presupune că avea mai mulți clienți. Prin urmare, prin stabilirea unui preț global, părțile au avut în vedere natura prestațiilor ce ar fi putut fi efectuate, raportat la durata contractului și la obiectul de activitate al clientului, care în sezonul estival avea nevoie de prestarea unor servicii prompte de reparație a tv/lcd-urilor ca s-ar fi defectat. Pe de altă parte, era necesar să se stabilească un principiu al echivalenței prestațiilor și pentru prestator, care prin obligațiile asumate a fost nevoit să stea la dispoziția clientului, în vederea deplasării la locațiile clientului pentru repararea tv/lcd-urilor.
În drept, potrivit art. 1350 din Codul civil, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar, atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Din punct de vedere probatoriu, instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și a îndeplinirii propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau un alt mod de stingere a obligațiilor reglementat de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul nr. 1231/15.06.2012, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 cod civil că, în speță, a executat propriile obligații.
Pârâta nu a administrat dovezi în sensul achitării debitului restant, stingerii obligației de plată printr-un alt mod admis de lege sau existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, instanța apreciind că există o neexecutare culpabilă din partea acesteia a obligațiilor contractuale.
În conformitate cu prevederile art. 1516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
În scopul asigurării executării obligațiilor asumate în contract, părțile pot conveni ca partea care nu își va respecta obligația să plătească celeilalte părți o sumă de bani, denumită penalitate. O astfel de clauză penală a fost inserată și în cuprinsul contractului încheiat între părți, respectiv art. 10.2, stipulându-se că în cazul în care beneficiarul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, atunci acesta are obligația de a plăti, ca penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,5%/zi din plata neefectuată.
Totodată, instanța constată că potrivit art. 1535 Codul civil, neexecutarea la termen a unei obligații de a plăti o sumă de bani, atrage îndreptățirea creditorului la primirea de daune-moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, îl lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a fi necesar să dovedească un prejudiciu.
Față de cele expuse mai sus, instanța, reținând că reclamanta a dovedit pretențiile sale prin probele administrate în cauză, fiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale, în temeiul art. 1270 din Codul civil, potrivit căruia contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, urmează să admită în parte acțiunea și să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1650 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 47/30.08.2012 și 53/15.09.2012 și la plata sumei 2780,25 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
Soluția de admitere în parte este justificată de reducerea cuantumului debitului principal cu suma de 480 lei, prevăzută în factura nr. 47/30.08.2012, reprezentând reparație surse LCD, întrucât conform prevederilor contractuale manopera de reparații este inclusă în valoarea contractului și reducerea corespunzătoare a dobânzii legale, raportată astfel la suma de 1100 lei.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C. proc. civ., și reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, aceasta va fi obligată și la plata sumei de 315,11 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, această sumă fiind taxa corespunzătoare pretențiilor care au fost admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.C. C. IT S. S.RL. cu sediul în CONSTANTA, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul S.C. D. H. MANAGEMENT S.R.L cu sediul în EFORIE NORD, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1650 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 47/30.08.2012 și 53/15.09.2012, neachitate și la plata sumei de 2780,25, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 315,11 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 10 martie 2014
Red. Jud. D.D.2ex/23.06.2014
Emis 2 comunicări, la data de 23.06.2014
| ← Validare poprire. Sentința nr. 379/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 9596/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
