Plângere contravenţională. Sentința nr. 831/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 831/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 14777/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 831
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Meral B.
GREFIER: F. M.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/11.03.2013, formulată de petentul T. M.-D. (CNP_), cu domiciliul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul T. M.-D., personal, și martorul încuviințat pentru petent, T. C.-L., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că la dosarul cauzei a fost depusă copie a borderoului de comunicare a procesului verbal către petent și copie a dovezi de comunicare procesul verbal fiind comunicat în data de 27.03.2013 plângerea contravențională fiind formulată în data de 30.05.2013 conform ștampilei de pe plicul atașat la dosarul cauzei.
Petentul prezent personal la interpelarea instanței precizează că nu știe în ce dată i s-a comunicat procesul verbal, dar a formulat plângerea în maxim 2 săptămâni de când a primit procesul-verbal.
Petentul prezent personal precizează că semnătura de pe confirmarea de primire depusă la dosarul cauzei îi aparține.
Instanța în conformitate cu disp. art. 321-323 c.pr.civ. procedează la administrarea probei testimoniale cu martorul T. C.-L., procesul verbal fiind atașat la dosarul cauzei.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul prezent personal solicită admiterea cererii și anularea procesului verbal.
Instanța în conformitate cu disp. art. 394 c.pr.civ. constată încheiate dezbaterile și rămâne in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul T. M. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata IPJ C., anularea procesului -verbal CP nr._/11.03.2013 întocmit de către intimat.
În motivarea plângerii petentul a contestat starea de fapt reținută în sarcina sa, arătând că purta centura de siguranță.
În drept au fost invocate dispozițiil OG nr 2/2001, OUG 195/2002.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale și a depus documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal, constând în raportul agentului constatator, planșă forografică .
În temeiul art. 255- 258 C.pr.civ și art. 33- 34 din O.G. nr. 2/2001 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei, precum și proba testimonială cu martora T. C. L..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul- verbal de contravenție . nr._/11.03.2013 petentul a fost sancționat conform art. 36 alin 1 cu amendă de 225 de lei pentru că a condus auto cu număr de înmatriculare_ fără a purta centură de siguranță, faptă prevăzută art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat nici un caz de nulitate absolută ori relativă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța apreciază că apărările petentului sunt întemeiate, fapta reținută în sarcina sa nefiind dovedită de către intimată prin probe suficiente să înlăture prezumția de nevinovăție.
Astfel, cercetând planșa fotografică depusă de către intimat, precum și declarația martorei T. C. ce se afla în mașină cu petentul, putând observa nemijlocit dacă acesta respecta sau nu regulile de circulație în momentul în care a fost oprit de către agentul constatator, instanța constată că prin probele administrate, intimatul nu a răsturnat prezumția de nevinovăție a petentului, în condițiile în care din materialul probator nu rezultă săvârșirea contravenției de către petent.
Prin urmare, apreciind ca întemeiată plângerea contestatorului, instanța urmează a o admite ca atare, dispunând anularea procesului- verbal de contravenție și a sancțiunilor aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul T. M. D. cu domiciliul în C., ., județ C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/11.03.2013 întocmit de către intimat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Meral B. F. M.
Red. M.B./30.01.2014.
tehnored.F.M/03.02.2014.
emis 2 comunicări..
| ← Anulare act. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 2242/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
