Pretenţii. Sentința nr. 2243/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2243/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 31378/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2243
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU din data de 03 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: E. A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect pretenții – cerere cu valoare redusă, acțiune formulată de reclamanta S.C. V. S.A. (CUI RO_, J40/_/1993, cont bancar RO 46 RNCB_) cu sediul în București, .. 89, sector 2, București, în contradictoriu cu pârâta S.C. G. F. 2003 S.R.L. (CUI RO_, J_ ) cu sediul în Eforie Nord, ./20, jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință secretă se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților, conform art. 1029 alin. 2 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă cu referire la dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. j Cod procedură civilă, art. 107 alin. 1 și art. 1027 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 258 cu referire la art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile aflate deja la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 alin 1 C.pr civ., instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.11.2013 pe rolul Judecătoriei C., sub nr._, reclamanta S.C. V. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. G. F. 2003 S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6148,64 lei, reprezentând facturi neachitate, precum și la plata dobânzii legale care ar trebui să curgă de la scadență – respectiv de la 19 mai 2013 și până la achitarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, în esență, reclamanta arată că, între părți s-au desfășurat relații comerciale concretizate în furnizarea de produse farmaceutice, pentru care au fost emise o . facturi fiscale, în cuantum total de 6704,34 lei, acceptate la plată de pârâtă dar neachitate în totalitate, rămânând un rest neachitat de 6148,64 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art.1028 și urm. NCPC.
La cerere au fost anexate, în copie, situația dobânzilor legale, rata dobânzii de referință, lista facturilor emise, facturi fiscale.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei, stabilită conform art. 6 alin. 1 teza a II a din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Pârâta deși conform art.1029 alin.3 NCPC i-a fost comunicată copia acțiunii împreună cu formularul 3 „pricini cu valoare redusă” nu a depus formularul de răspuns conform alin.4 din același text de lege și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de reclamantă.
La termenul de judecată din data de 03.03.2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și a reținut cauza spre soluționare.
Conform art. 1025 C.proc.civ.: „(1) Prezentul titlu se aplica atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecata și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. (2) Prezentul titlu nu se aplica în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice. (3) De asemenea, prezenta procedură nu se aplica cererilor referitoare la: a) starea civila sau capacitatea persoanelor fizice; b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; c) moștenire; d) insolvența, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; e) asigurări sociale; f) dreptul muncii; g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; h) arbitraj; i) atingeri aduse dreptului la viața privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.”
Instanța reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile titlului X din codul de procedură civilă privind cererile de valoare redusă, întrucât creanța pretinsă de reclamantă este sub nivelul de_ lei și nu este incident niciunul din cazurile de excepție prevăzute de alin. 2 și 3 ale art. 1025 C.proc.civ..
Analizând cererea de valoarea redusă prin prisma înscrisurilor de la dosar, instanța reține următoarele:
Reclamanta a ales să folosească procedura prevăzută de art. 1028 și urm. C. proc. civ. referitoare la cererile cu valoare redusă. În acest sens, instanța constată că au fost respectate dispozițiile legii, sesizarea instanței făcându-se în scris, prin completarea formularului aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 359/C/2013.
Potrivit art. 1.029 C. proc. civ. „Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu.”
Art. 1030 C proc civ dispune că instanța va pronunța și redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. În cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar. Hotărârea primei instanțe este executorie de drept
Pârâta nu a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, deși a fost legal citată în acest sens. În lipsa întâmpinării instanța va aplica dispozițiile art. 1030 alin. 2 C. proc. civ., urmând să pronunțe o hotărâre în baza cererii principale și a actelor care au fost depuse de parte în dosar.
Între reclamanta S.C. V. S.A. în calitate de furnizor și pârâta S.C. G. F. 2003 S.R.L., în calitate de beneficiar există un raport civil profesional constând în livrarea de produse farmaceutice de către reclamantă, pârâta neîndeplinindu-și obligațiile de plată a prețului corespunzător produselor de care a beneficiat, raport în baza căruia reclamanta a livrat pârâtei produse farmaceutice fiind emise un număr de 13 facturi fiscale în valoare totală de 6.704,34 lei, acceptate la plată de pârâtă prin semnătură și ștampilă, precum și achitate parțial, rămânând un rest neachitat de 6.148,64 lei.
Au fost emise următoarele facturi fiscale . nr._/20.12.2012 scadentă la data de 19.05.2013 în valoare de 626,82 lei, VL nr._/20.12.2012 scadentă la data de 19.05.2013 în valoare de 412,89 lei, VL nr._/20.12.2012 scadentă la data de 19.05.2013 în valoare de 601,64 lei, VL nr._/20.12.2012 scadentă la data de 19.05.2013 în valoare de 707,40 lei, VL nr._/20.12.2012 scadentă la data de 19.05.2013 în valoare de 521,32 lei, VL nr._/20.12.2012 scadentă la data de 19.05.2013 în valoare de 497,21 lei, VL nr._/20.12.2012 scadentă la data de 19.05.2013 în valoare de 517,39 lei, VL nr._/20.12.2012 scadentă la data de 19.05.2013 în valoare de 796,72 lei, VL nr._/20.12.2012 scadentă la data de 19.05.2013 în valoare de 529,01 lei, VL nr._/20.12.2012 scadentă la data de 19.05.2013 în valoare de 542,91 lei, VL nr._/20.12.2012 scadentă la data de 19.05.2013 în valoare de 773,36 lei, VL nr._/20.12.2012 scadentă la data de 19.05.2013 în valoare de 118,86 lei, VL nr._/20.12.2012 scadentă la data de 19.05.2013 în valoare de 58,81 lei, din care pârâta a efectuat o plată parțială, rămânând un rest neachitat de 6148,64 lei.
În cauza de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar – facturi fiscale însușite de către pârâtă, a făcut dovada existenței unui convenții valabile și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă. Instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații.
Astfel, pârâta, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea unui înscris din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Conform prevederilor art.662 alin.2, 3 și 4 Cod civil: (2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuți titlul executoriu. (3) Creanța este lichida atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”.
Instanța constată că între reclamantă și pârâtă există o înțelegere, concretizată prin emiterea facturii menționate anterior, art. 1178 cod civil stabilind că: „Contractul se încheie prin simplul acord de voințe al părților dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă”.
De asemenea, art. 1270 Cod Civil prevede că contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar art. 1.350 din Noul Cod Civil că:
„(1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți si este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.”
Conform art. 1.527 Cod Civil:
„(1) Creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă”.
Se mai reține că facturile pe care își întemeiază pretențiile reclamanta sunt semnate de societatea pârâtă, că în cuprinsul facturii este menționat termenul de scadență a plății, respectiv data de 19.05.2013, care a fost depășit de societatea pârâtă, că suma datorată este cuantificată expres în cuprinsul respectivei facturi, respectiv că societatea pârâtă nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la pretențiile formulate de reclamantă, cu toate că a fost legal citată în acest sens.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței convenției încheiate între părți, conform dispozițiilor art.249 NCPC iar în baza art.1350 C.civ., se naște prezumția de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către pârât, fiind în sarcina acestuia probarea executării obligației, și anume plata contravalorii celor ratelor restante și a dobânzilor comerciale. În caz contrar, este antrenată răspunderea contractuală a pârâtului care și-a nesocotit obligațiile.
Ca atare, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de către reclamantă sunt în întemeiate, urmând a obliga pe pârâta S.C. G. F. 2003 S.R.L., la plata sumei de 6148,64 lei reprezentând debitul restant cuprinse în facturile emise și neachitate.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale având în vedere că între părți nu a existat un contract încheiat în formă scrisă, instanța constată că pârâta datorează numai dobânda legală.
Dreptul comun în materie este reprezentat de art.1489 Cod civil care prevede că „Dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege” și, având în vedere că reclamanta este o societate comercială conform art. 1535 din noul Cod Civil care stipulează că pentru toate obligațiile în care o suma de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsa, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorului nu îi este permis să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Aceste texte de lege se coroborează cu art.5 al.2 din OG 9/2000, conform căruia "Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia datorează numai dobânda legală". In speță determinarea dobâzii se va face și potrivit disp. art. 3 alin. (1) cu ref. la alin. (3) din OUG nr. 13/2011, după . acestui act normativ dobânda în cauză având un caracter remuneratoriu reprezentând echivalentul lipsei de folosință a sumei de bani suferite de creditor.
Întrucât creanța reclamantei este certă, lichida si exigibila și este comercială, pârâta datorează dobânda legală aferenta debitului solicitat.
În speta, față de cererea reclamantei de acordare a dobânzii legale începând cu data scadenței fiecărei facturi fiscale și ținând seama și de plățile parțiale efectuate de către pârâtă, și calculată până la data formulării prezentei acțiuni, instanța, cu respectarea principiului disponibilității prev. de art. 22 alin.6 NCPC, urmează a admite acest capăt de cerere astfel cum a fost formulat și va obliga pârâta la plata dobânzii legale care se va calcula de la scadența fiecărei facturi fiscale, respectiv de la data de 19 mai 2013 și până la achitarea integrală a debitului.
Având în vedere dispozițiile art.453 C.pr.civ. și art.1031 C proc civ, privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, pârâta va fi obligată și la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
În temeiul art. 1030 alin. 3 C. proc. civ., prezenta hotărâre este executorie de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. V. S.A. (CUI RO_, J40/_/1993, cont bancar RO 46 RNCB_) cu sediul în București, .. 89, sector 2, București, în contradictoriu cu pârâta S.C. G. F. 2003 S.R.L. (CUI RO_, J_ ) cu sediul în Eforie Nord, ./20, jud. C., având ca obiect pretenții – cereri cu valoare redusă.
Obligă pârâta la plata sumei de 6148,64 lei, reprezentând debit principal și la dobânda legală calculată de la data scadenței fiecărei facturi (19 mai 2013) și până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. G. E. A. P.
Red.thred. Jud.A.I.G./04.04.2014
Tehnored. Gref. E.A.P./4ex/04.04.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2242/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2014.... → |
|---|
