Pretenţii. Sentința nr. 2242/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2242/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 31022/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2242
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU din data de 03 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: E. A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect pretenții – cerere cu valoare redusă, acțiune formulată de reclamanta S.C. E. T. S.R.L. (CUI RO_, J_, cont IBAN RO10MILB_4503) cu sediul în C., .. 165, jud. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. R. M. TV C. S.R.L. (CUI_; J_ ) cu sediul în C., ., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință secretă se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților, conform art. 1029 alin. 2 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă cu referire la dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. j Cod procedură civilă, art. 107 alin. 1 și art. 1027 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 258 cu referire la art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile aflate deja la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 alin 1 C.pr civ., instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18 noiembrie 2013, sub nr._, reclamanta S.C. E. T. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. R. M. TV C. S.R.L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 4034,39 lei, reprezentând contravaloare lucrări de reparații service auto, actualizată cu indicele de inflație, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta precizează că pârâta a refuzat să achite obligațiile de prestare a serviciilor efectuate, conform facturilor fiscale . nr.8915/26.04.2012 în valoare de 5640,02 lei achitată parțial cu rest de achitat de 2143,28 lei, . nr._/18.08.2012 în valoare de 786,79 lei cu deviz nr._/18.08.2012, . nr._/07.11.2012 în valoare de 1104,33 lei cu deviz nr._/01.11.2012.
A mai arătat reclamanta că pârâta a semnat facturile și devizul urmând ca plata să se facă tip „Barter” sau cu „OP”, astfel că facturile și devizul final, ținând loc de contract valabil încheiat între părți.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1270 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: fiscale . nr.8915/26.04.2012, . nr._/18.08.2012, . nr._/07.11.2012 și devizele nr._/18.08.2012, și nr124470/01.11.2012, înștiințarea de plată nr.1118/14.08.2013.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei, stabilită conform art. 6 alin. 1 teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Pârâta deși conform art.1029 alin.3 NCPC i-a fost comunicată copia acțiunii împreună cu formularul 3 „pricini cu valoare redusă” nu a depus formularul de răspuns conform alin.4 din același text de lege și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de reclamantă.
La termenul de judecată din data de 03.03.2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul societății pârâte și a reținut cauza spre soluționare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamanta este titulara unui drept de creanță asupra pârâtei, rezultată din neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de plată a sumei de 4034,39 lei lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise și a devizelor care însoțesc aceste facturi, aflate la filele 10-14 din dosar, data scadenței acestora fiind menționată în cuprinsul facturii, semnate de primire de către reprezentanții societății pârâte.
Față de aceste înscrisuri, instanța constată că între reclamantă și pârâtă există un raport civil profesional constând în prestarea de servicii de reparație de către reclamantă, pârâta neîndeplinindu-și obligațiile de plată a prețului corespunzător serviciilor de care a beneficiat.
Conform art. 1025 C.proc.civ.: „(1) Prezentul titlu se aplica atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecata și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. (2) Prezentul titlu nu se aplica în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice. (3) De asemenea, prezenta procedură nu se aplica cererilor referitoare la: a) starea civila sau capacitatea persoanelor fizice; b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; c) moștenire; d) insolvența, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; e) asigurări sociale; f) dreptul muncii; g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; h) arbitraj; i) atingeri aduse dreptului la viața privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.”
Instanța reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile titlului X din codul de procedură civilă privind cererile de valoare redusă, întrucât creanța pretinsă de reclamantă este sub nivelul de 10.000 lei și nu este incident niciunul din cazurile de excepție prevăzute de alin. 2 și 3 ale art. 1025 C.proc.civ.
Art. 1030 C proc civ dispune că instanța va pronunța și redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. În cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar. Hotărârea primei instanțe este executorie de drept.
În cauza de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar – facturi fiscale însușite de către pârâtă, a făcut dovada existenței unui convenții valabile și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă. Instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații.
Astfel, pârâta, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea unui înscris din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Conform prevederilor art.662 alin.2, 3 și 4 Cod civil: (2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuți titlul executoriu. (3) Creanța este lichida atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”.
Instanța constată că între reclamantă și pârâtă există o înțelegere, concretizată prin emiterea facturii menționate anterior, art. 1178 cod civil stabilind că: „Contractul se încheie prin simplul acord de voințe al părților dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă”.
De asemenea, art. 1270 Cod Civil prevede că contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar art. 1.350 din Noul Cod Civil că:
„(1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți si este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.”
Conform art. 1.527 Cod Civil:
„(1) Creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă”.
Se mai reține că factura pe care își întemeiază pretențiile reclamanta este semnată de societatea pârâtă, că în cuprinsul facturii este menționat termenul de scadență a plății, de 7 zile de la data facturării, care a fost depășit de societatea pârâtă, că suma datorată este cuantificată expres în cuprinsul respectivei facturi, respectiv că societatea pârâtă nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la pretențiile formulate de reclamantă, cu toate că a fost legal citată în acest sens.
Se mai constată că societatea pârâtă nu a răspuns la interogatoriul formulat de către societatea reclamantă, împrejurare față de care, în temeiul dispozițiilor art. 358 C.proc.civ., care stabilesc că: „ Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul”, va aprecia refuzul pârâtei de a răspunde ca o mărturisire deplină.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței convenției încheiate între părți, conform dispozițiilor art. 249 NCPC iar în baza art.1350 C.civ., se naște prezumția de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către pârât, fiind în sarcina acestuia probarea executării obligației, și anume plata contravalorii celor ratelor restante și a dobânzilor comerciale. În caz contrar, este antrenată răspunderea contractuală a pârâtului care și-a nesocotit obligațiile.
În ce privește actualizarea debitului cu rata inflației până la plata integrală a acestuia, instanța apreciază ca fiind întemeiat acest capăt de cerere, având în vedere dispozițiile art. 1531 din Codul civil în vigoare la data încheierii raportului juridic dintre părți, care stabilește că: „(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. (2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se tine seama si de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, ., pentru evitarea sau limitarea prejudiciului”, actualizarea cu rata inflației având ca finalitate păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, reprezentând, în fapt, doar o echilibrare a valorii prestației societății creditoare, și nu o sancțiune pentru neîndeplinirea obligației bănești asumate de către debitoare.
Se mai reține că actualizarea își are rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei, deoarece prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate.
Pentru aceste motive, instanța va admite și acest capăt de cerere și va dispune actualizarea debitului datorat, cu indicele de inflație, de la data scadenței debitului și până la data plății integrale a acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 453 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea celeilalte părți, să plătească cheltuielile de judecată, în timp ce art. 452 C.proc.civ. prevede că partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, motiv pentru care instanța, constatând că pârâta a căzut în pretenții, o va obliga să achite reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 500 lei din care suma de 300 lei reprezintă onorariu de avocat iar suma de 200 lei reprezintă taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. E. T. S.R.L. (CUI RO_, J_, cont IBAN RO10MILB_4503) cu sediul în C., .. 165, jud. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. R. M. TV C. S.R.L. (CUI_; J_ ) cu sediul în C., ., jud. C., având ca obiect pretenții – cereri cu valoare redusă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4034,39 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise și neachitate, precum și la plata dobânzii legale calculată pentru fiecare factură în parte de la scadență și până la data achitării integrale a debitului.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. G. E. A. P.
Red.thred. Jud.A.I.G./04.04.2014
Tehnored. Gref. E.A.P./4ex/04.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 831/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 2243/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
