Plângere contravenţională. Sentința nr. 8836/2014. Judecătoria CONSTANŢA

De asemenea, s-a prevăzut posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii aplicate, respectiv suma de 255 lei, în termen de 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului verbal de contravenție.

In procesul-verbal de contravenție s-au consemnat obiecțiunile petentului, în sensul ca acesta a declarat „ din cauza girofarelor de poliție nu am mai apucat să fac dreapta pe banda de mers”. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de către petent .

Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data înmânării procesului – verbal.

În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța reține că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Potrivit mențiunilor din procesul verbal de contravenție, petentul la data de 21.01.2014, ora 00,20 pe autostrada A4 a condus ansamblul auto cu nr. de înmatriculare_ și_ din direcția Agigea spre O., care a intrat pe sensul opus al autostrăzii.

Potrivit raportului întocmit de către agentul constatator, conducătorul auto a pătruns pe sens opus pe autostrada A4 pe banda a 2-a a sensului de mers O.-Agigea.

Din probele administrate în cauză, coroborate cu mențiunile din raportul agentului constatator, instanța reține că petentul a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ .

Astfel, mențiunea din procesul verbal de contravenție potrivit căruia petentul a precizat „din cauza girofarelor de poliție nu am mai apucat să fac dreapta pe banda de mers””, coroborată cu precizările depuse la dosar precum și cu faptul că prin acțiunea introductivă petentul recunoaște că a pătruns pe sensul opus de mers, fac dovada faptului că, petentul a efectuat o manevră neregulamentară.

Prin probele administrate în cauză, nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție.

Procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus - „cu propriile simțuri”- de către agentul constatator din cadrul intimatului. Astfel, acesta face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.

Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.

În ceea ce privește situația de fapt, instanța consideră că petentul, prin probele administrate în cauză, nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal.

Apărarea petentului în sensul că a efectuat manevra, fiind derutat de agentul de poliția care dirija traficul, a rămas la stadiul pur afirmativ, petentul nefăcând nicio dovadă în acest sens.

Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul C. M. B., cu domiciliul în Bacău, . nr. 25, ., județul Bacău, în contradictoriu cu intimatul I. - B. DE POLIȚIE AZ, cu sediul în București, .. 83 – 85 – sector 5.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, 04.09.2014.

P. GREFIER

S. EMILIALAZĂR A.

Red. Jud.S.E.. / 15.09.2014;

Tehnored. Grf. A.L. / 15.09.2014 / 4 exp.

Comunicat 2 exp. / 15.09.2014