Plângere contravenţională. Sentința nr. 9229/2014. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii civile / 2014

Sentința nr. 9229/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 34827/212/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECTIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_

Dosar civil nr. 34._

SENTINȚA CIVILĂ nr.9229

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 16.09.2014

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: Judecător C. I.

GREFIER: L. B.

Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/05.12.2013, formulată de petenta S.C. D. A. LEADER S.R.L. (J_, CUI RO29600666), cu sediul în Mun. C., .. 2A, județ C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județ C..

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 16.09.2014 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ., a adoptat următoarea hotărâre:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 20.12.2013, sub nr.34._, petenta S.C. D. A. LEADER S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Constața ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.12.2013, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000,00 lei sau înlocuirea amenzii dispuse cu sancțiunea avertisment.

În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că:

(1). reprezentantul petentei a pus la dispoziția agenților constatatori documente justificative pentru toți salariații, documente din care rezulta că aceștia au încheiate contracte individuale de muncă

(2). numitul B. G. nu era angajat al societății, urma să susțină o probă de lucru pentru a fi ulterior angajată ca paznic – aspecte de care agenții constatatori nu au vrut să țină cont

(3). agenții constatatori nu au adus la cunoștința petentei dreptul acesteia de a formula obiecțiuni și nu au luat în considerare obiecțiunile formulate de petentă

(4). actul sancționator nu cuprinde împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei, gradului de pericol social și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite – fapta fiind insuficient descrisă.

În drept, petenta a invocat art.16, art.17, art.21 alin.3 și art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri:

-Proces – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/05.12.2013 (filele nr.7 – 8, din dosar);

-Proces – verbal de control ., nr._/05.12.2013 (fila nr.9, din dosar);

- anexa de constatare și de măsuri dispuse(filele nr.10 – 11, din dosar).

Raportat la art.19 O.U.G. nr.80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (http://10.16.101.23/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp197344/_.HTML - #În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), cererea a fost legal timbrată conform chitanței .. CT XWM_/20.12.2013 (fila nr.12, din dosar).

Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..

La data de 11.03.2014, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Intimatul a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, instanța soluționând excepția la termenul de judecată din data de 28.04.2014 – fila nr.45, din dosar.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că:

  1. numitul B. G. a sesizat intimatul la data de 16.11.2013 asupra faptului că a prestat muncă în funcția de paznic de noapte pentru și sub autoritatea petentei, negociind un salariu de 700,00 lei
  2. cu ocazia controlului efectuat la data de 05.12.2013, reprezentantul legal al petentei a completat nota de relație în care a menționat că în perioada septembrie – octombrie 2013 a avut un paznic angajat să supravegheze și căruia nu i-a încheiat contract de muncă
  3. din verificările efectuate de inspectorii de muncă în registrul de evidență a salariaților, a rezultat că petenta nu a înregistrat și nu a transmis contractul individual de muncă pentru numitul B. G., nerespectând deci obligația instituită și supusă regimului sancționatoriu prevăzut de art.16 alin.1 din Codul muncii, care îi revenea în calitate de angajator
  4. potrivit art.19 din Legea nr.108/1999 rep. privind înființarea si organizarea Inspecției Muncii, prin care se stabilesc drepturile inspectorilor de munca de a dispune masuri obligatorii, s-au dispus masuri de intrare in legalitate cu respectarea dispozițiilor art.16 alin.l și 2 din Codul muncii republicat, respectiv încheierea în forma scrisa a contractelor individuale de munca pentru numitul B. G., cu începerea activității de la data prestării efective a activității, si transmiterea acestora în Revisal, conform art.4 alin.l lit.a și art.3 alin.2 lit.a – g din HG nr.500/2011, cu termen realizare la 15.12.2013
  5. față de cele constatate, inspectorii de muncă au considerat ca sunt întrunite condițiile prevederilor art.l din O.G.ur.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motiv pentru care au încheiat, la sediul ITM, la data de 05.12.2013, ora 09:06, Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, fiind întrunite în totalitate elementele constitutive ale contravenției prevăzute si sancționate de art.260 alin.1 lit. (e) coroborate cu art. 16 alin.1 din Legea nr.53/2003 privind Codul Muncii, rap.la art.l din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că patenta contestatoare a primit la munca o persoană fără a-i încheia în prealabil contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității – motiv pentru care a fost sancționată contravențional cu amenda de 10.000,00 lei.

În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile Legii nr.108/1999 privind organizarea și funcționarea Inspecției Muncii; H.G. nr.1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii; Convenția O.I.M. nr.81/1947 privind Inspecția Muncii – ratificată prin Decretul nr.286/1973 – care consacră controlul și aplicarea legislației muncii la locul de muncă; Convenția O.I.M. nr.85/1947 privind Inspectoratele teritoriale de muncă; H.G. nr.500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților; art.16 alin.1 și art.260 alin.1 lit.(e) din Codul Muncii rep.; O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând:

- extras ORC privind datele de identificare ale petentei (filele nr.25 – 27, din dosar);

- petiția adresată intimatului de numitul B. G. (fila nr.28, din dosar)

- notă de relații (fila nr.30, din dosar)

- Extras interorage REVISAL realizată la data de 05.12.2013 (fila nr.29, din dosar)

-Proces – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/05.12.2013 (filele nr.34 – 35, din dosar);

-Proces Verbal de Control . Nr._/05.12.2013 (fila nr.31, din dosar);

- Extras interorage REVISAL realizată la data de 15.01.2014 (filele nr.41 – 42, din dosar)

-Anexa de Constatare la Procesul Verbal de Control . Nr._/05.12.2013 (filele nr.32 – 33, din dosar).

Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:

I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:

1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:

Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Din interpretarea textului legal precitat, rezultă că mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție sunt, în cazul contravenientului persoană juridică, următoarele:

  1. numele, prenumele și calitatea agentului constatator;
  2. denumirea și sediul contravenientului;
  3. fapta săvârșită;
  4. data comiterii faptei;
  5. semnătura agentului constatator.

Analizând procesul verbal de contravenție contestat raportat la mențiunile anterior expuse, instanța constată că acestea se regăsesc în cuprinsul acestuia, după cum urmează:

  1. numele, prenumele și calitatea agentului constatator – C. D., I. D. – inspector de muncă;
  2. denumirea și sediul contravenientului – S.C. D. A. Leader S.R.L., cu sediul în C., ..2A, înmatriculată la Registrul Comerțului cu nr.J_, cod fiscal_, reprezentată de B. L. E. ….în calitate de Administrator;
  3. fapta săvârșită – … primirea la muncă a numitului B. G. … în perioada septembrie – octombrie 2013, în funcția de paznic fără încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă … constatarea reiese și din declarația dată de B. L. în calitate de reprezentant legal al societății … .
  4. semnătura agentului constatator – executată în partea de jos a procesului verbal contestat, la rubrica inspectori de muncă.

Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.

Referitor la descrierea faptei, instanța reține că aceasta este o mențiune obligatorie impusă de dispozițiile art.17 alin.1 din O.G. nr.2/2001, constituind una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de agentul constatator, dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii.

Analizând procesul verbal contestat, se constată că enunțul prin care s-a realizat descrierea faptei permite instanței să verifice atât tipicitatea (corespondența între trăsăturile faptei concrete și modelul abstract prevăzut în norma de incriminare) și antijuridicitateafaptei (dacă ea contravine ordinii juridice), cât și vinovăția pentru stabili dacă suntem în prezența unei contravenții (fapta tipică și antijuridică, săvârșită cu vinovăție) întrucât agentul constatator a identificat elementul material al laturii obiective a contravenției (a primit la muncă pe B. G. …, în funcția de paznicfără,…., fără a întocmi contract individual de muncă în formă scrisă) în condiții circumstanțiate (în perioada septembrie – octombrie 2013). Or, toate aceste aspecte permit instanței să compare fapta concretă cu modelul abstract al faptei sancționabile, pentru a vedea dacă întrunește toate cerințele impuse de legiuitor.

Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.

Pentru argumentele ce succed, instanța nu poate reține ca întemeiate nici restul argumentelor de nulitate relativă invocate de petentă.

Prin Decizia numărul XXII/19.03.2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a statuat, fără cale de interpretare, că dispozițiile art.16 din O.G. nr.2/2001 fac trimitere la o nulitate relativă. În interpretarea noțiunii nulitate în sensul art.17 și art.16 din O.G. nr.2/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că, în afară de sancțiunea prevăzută de articolul 17 din Ordonanța Guvernului 2/2001, care este necondiționată de existența unei vătămări și care urmează regimul nulității absolute, se impune ca, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Cu referire expresă la art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în Decizia numărul XXII/19.03.2007 s-a statuat fără drept de interpretare că nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, atrage doar nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.

În acord cu această interpretare, rezultă așadar că, în ceea ce privește omisiunea agentului constatator de a consemna distinct obiecțiunile petentei, trebuia indicat ce vătămare a suferit petenta și, în mod suplimentar, de ce aceasta poate fi înlăturată numai prin anularea procesului verbal. Or, petenta nu a indicat o astfel de vătămare.

Raportat la considerentele dezvoltate la punctul 1 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată legalitatea actului sancționator.

2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:

2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 05.12.2013, petenta S.C. D. A. LEADER S.R.L. a fost sancționată contravențional de către intimatul I. T. de Muncă C., cu amendă în cuantum de 10.000,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep..

Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina societății petente că, în calitatea sa de angajator, l-a primit la muncă pe numitul B. G., în perioada septembrie – octombrie 2013, în funcția paznic, fără a fi încheiat cu acesta contract individual de muncă în formă scrisă.

Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., text legal potrivit căruia: Constituie contravenție și se sancționează ……: e)primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin. (1), care dispune: contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., dispoziție legală care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.

Referitor la sarcina probei, instanța va reține principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor).

În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.

În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.

În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia contravențională (în speța respectivă, contravenții privind circulația rutieră), prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).

Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).

Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.

În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

2.3.Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:

La data de 26.11.2013, numitul B. G. a sesizat intimatul asupra împrejurării că a prestat activitate pentru și sub autoritatea petentei, în funcția paznic, pentru un salariu de 700,00 lei (fila nr.28, din dosar).

Audiat în calitate de martor, numitul B. G. a confirmat susținerile formulate în sesizare, arătând că, deși a lucrat ca paznic pe timp de noapte, timp de două luni, pentru și sub autoritatea petentei, nu i-au fost achitate drepturile salariale, în ciuda nenumăratelor demersuri efectuate pe lângă reprezentantul petentei.

Din verificările efectuate de inspectorii de muncă în registrul de evidență a salariaților, a rezultat că petenta nu a înregistrat și nu a transmis contractul individual de munc pentru numitul B. G., nerespectând deci obligația instituită și supusă regimului sancționatoriu prevăzut de art.16 alin.1 din Codul muncii – conform extrasului privind interogarea REVISAL realizată la data de 05.12.2013 (fila nr.29, din dosar)

Potrivit notei de relații completate de administratorul petentei, în perioada septembrie – octombrie 2013, societatea a avut un paznic angajat să supravegheze în localitatea Ciocârlia, solariile și vița de vie, în condițiile în care nu a încheiat cu acesta contract individual de muncă (fila nr.30, din dosar).

Având în vedere argumentele reținute, instanța respinge ca neîntemeiate apărările petentei în sensul că numitul B. G. nu a fost angajat al societății, ci ar fi urmat să devină în urma unei probe de lucru.

2.4. Încadrarea juridică:

Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina societății petente a fost încadrată în dispozițiile art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep. este textul legal care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.

2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.

De asemenea, reținând că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt distincte de cea reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție ci, dimpotrivă, recunoaște săvârșirea contravenției, în condițiile în care în prezentul litigiu instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (cauza N. G. vs. România, hot. din 03._), instanța constată temeinicia procesului verbal de contravenție contestat.

3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:

Fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

În speța dedusă judecății, pentru fapta prevăzută de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., societății petente i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 10.000,00 lei, în raport cu dispozițiile aceluiași text legal.

Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep. Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, este de subliniat că fapta reținută în sarcina societății petente, prin natura și consecințele pe care le poate produce asupra siguranței și protecției sociale a angajatului (nu beneficiază astfel de vechime în muncă, de stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și în cel de șomaj), prezintă un grad de pericol care justifică aplicarea amenzii contravenționale.

În sensul celor anterior arătate, instanța apreciază că aplicarea amenzii contravenționale corespunde unei juste individualizări a sancțiunii față de natura și consecințele faptei reținute în sarcina societății petente. Sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.

Sub aspectul pericolului social concret pe care îl prezintă fapta contravențională, instanța apreciază că cererea formulată de petentă în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, este neîntemeiată, argumentele petentei fiind neplauzibile și lipsite de substanță.

Sub același aspect al pericolului social concret al faptei, instanța își însușește toate argumentele invocate de intimat prin întâmpinare. În acest sens, este de reținut că fapta contravențională reținută afectează acumularea vechimii în muncă de către salariat pentru perioada lucrată fără contract de muncă precum și regimul asigurărilor sociale instituit in beneficiul salariatului, având, de asemenea, efecte în planul respectării obligațiilor fiscale ale angajatorului; munca nedeclarată are repercusiuni atât asupra lucrătorului care prestează muncă fără forme legale, în sensul că este lipsit de protecție socială, dar și asupra angajatorului care este lipsit de posibilitatea legală de a responsabiliza pe lucrator pentru eventuale pagube produse de acesta.

4. Soluția instanței:

Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. D. A. Leader S.R.L., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/05.12.2013, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C..

Față de soluția dispusă, instanța va menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/05.12.2013.

II. Instanța din oficiu:

În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.453 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Reținând dispozițiile legale ce succed,

- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.;

- art.468 alin.1 C.proc.civ.;

- art.471 alin.1 C.proc.civ.,

prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. D. A. Leader S.R.L., (J_, CUI RO29600666), cu sediul în Mun. C., .. 2A, județ C., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/05.12.2013, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C., cu sediul în C., ., județ C., ca neîntemeiată.

Menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/05.12.2013.

Ia act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea anulării.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.09.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Judecător C. I. L. B.

Red. Jud. CI/05.03.2015

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5796/2014....  Uzucapiune. Sentința nr. 3969/2014. Judecătoria CONSTANŢA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 9229/2014. Judecătoria CONSTANŢA